proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Incertitudine
Proz? suprarealist?

În ultima vreme îmi place de o doamn? care are jum?tate din vârsta mea. Am n-am treab? o vizitez în fiecare zi la magazinul unde vinde tot felul de fier?t?nii. Îmi zâmbe?te cu toat? fa?a, ochii ei m? fixeaz? câteva clipe de parc? ar vrea s?-mi spun? ceva. M? serve?te promt, un cle?te, un patent, dou? ?uruburi, o ?urubelni??, o foarfec? de t?iat sârma, un cu?ita? c? nici nu ?tiu ce s?-i mai cer de când îmi fac drum pe acolo.
Probabil comportamentul ei face parte din fi?a postului, e sarcin? profesional? pentru a atrage clien?ii, dar nu m? intereseaz?! Când îmi zâmbe?te astfel, v? m?rturisesc, m? tope?te!
Într-o zi chiar am îndr?znit s?-i spun: “azinoapte n-am avut somn ?i m-am gândit la tine”.
-Daa?! Ce-mi place! Dac? nu sunt indiscret?, cum m? vedea?i?
-Delicat?, ca ?i acum, luminoas? ?i mai ales promi??toare!
-Vaai, domnul Nicu?or! Atât, nimic mai mult n-am scos de la ea. Pentru câteva clipe i-am surprins iar privirea. I-am spus un s?rut mâna ceremonios ?i am plecat acas?. M? gândeam, oare ce a vrut s?-mi spun? prin acel „vaai domnul Nicu?or”!
În sfîr?it, ocupat cu tot felul de treburi, ziua a trecut repede ?i seara m-am culcat ca orice om. Asta e, am visat-o! Îi distingeam bine fa?a, dar de data asta era îngândurat?, avea aceia?i pozi?ie ca a Gânditorului din Hamangia. Picioarele îi erau uria?e, p?reau doi stâlpi, priveam în sus ?i abia îi z?ream chipul, era foarte îndep?rtat. M? sim?eam atât de mic! Mic, mic, mic! M-am c???rat pe talpa ei, apoi pe un picior ?i-n cele din urm? am ajuns pe un genunchi. Por?iunea pân? la burt? p?rea un pat de piatr?. Mi-am tras sufletul ?i-am hot?rât s? m? ca??r mai sus, voiam s? ajung s?-i mângâi fa?a. Am ocolit zona buricului, am asemuit-o cu o grot? ?i m-am ag??at de o ?â??, ambele erau ca dou? povârni?uri, aproape inaccesibile. Cu mare efort am ajuns pe um?rul drept. Priveam în jos ?i m-a luat ame?eala. Abia atunci am con?tintizat c? ea era un munte! Nu ?tiam ce s? fac, s? cobor pe povârni?ul dintre ?â?e îmi închipuiam c? este foarte periculos a?a c? am hot?rât s? escaladez în continuare. Gâtul era un pinten înfipt în munte ?i atât de drept c? la început mi-a fost imposibil s? m? ca??r. În cele din urm? m-am ag??at de buza inferioar? ?i-am ajuns chiar pe b?rbie. Am privit gura care m? fermecase ?i m-am speriat, era o grot?, o pe?ter?, nu îi vedeam sfâr?itul. M-am c???rat mai departe, palmele ei propteau b?rbia a?a c? mi-a fost u?or s? m? ca??r pe nas. La r?d?cina lui dou? g?vane f?r? sfâr?it. Oare ace?tia sunt ochii care m? hipnotizau? În cele din urm? am ajuns în vârful capului. Acolo în loc de p?r am dat peste o p?dure nesfâr?it?. Îmi p?rea cunoscut? ?i totu?i misterioas?.
În acel moment m-am trezit. Eram ca n?uc. Pân? diminea?a am încercat s? dau un sens visului meu. Nu ?tiu ce s? cred. Apelez la bun?voin?a dumneavoastr?, cine îmi d? explica?ia logic? a acestui vis, prime?te din partea mea o recompens? gras?.