proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

N-a mai venit în acel an ?colar nicio brigad? de control, nici chiar una complex?. Probabil, alte treburi mai importante fr?mântau conducerea inspectoratului. Totu?i. spre sfâr?itul anului ?colar o ma?in? a Consiliului jude?ean s-a oprit în fa?a ?colii. A coborât tovar??a inspectoare urmat? de inspectorul de sector. Doar acesta i-a zâmbit ?i a dat mâna cu el. ?efa p?rea foarte gr?bit?.
- Tovar??e director, ve?i trece prin toate clasele ?i ve?i anun?a c? în pauz? toate cadrele didactice s? vin?, f?r? nicio întârziere, în cancelarie, deoarece va avea loc un consiliu profesoral extraordinar. V? rog f?r? întârzieri! Ne gr?bim, mai avem ?i alte treburi prin comun?.
Exact dou?zeci de minute, cât pauza mare, a durat ?edin?a. I s-a mul?umit lui Nu?u pentru cei aproape dou?zeci de ani de când conduce aceast? ?coal?. Dar, totu?i este prea mult, a completat tovar??a inspectoare. De fapt, a?a cum se arat? ?i în documentele de partid, chiar în unele cuvânt?ri ale tovar??ului Nicolae Ceau?escu, dup? care ne conducem în întreaga nostr? activitate, trebuie s? avem în permanen?? în vedere primenirea cadrelor.
Desigur, se gândea Nu?u, acest început de cuvântare s-ar potrivi pentru multe situa?ii, atunci de ce nu ?i pentru destituirea lui din aceast? munc? atât de important? pentru formarea omului nou?
Nu l-a deranjat, câtu?i de pu?in, cele spuse de inspectoarea general?. I se p?rea chiar c? vin ca o u?urare pentru el. Ce l-a înfuriat îns?, f?r? a i se vedea câtu?i de pu?in pe fa??, a fost zâmbetul triumf?tor al Sandei Vasile. Dar ?i aceast? furie interioar? i-a trecut, dup? câteva secunde, u?or precum risipirea, f?r? niciun fel de urm?ri, unui abur într-o diminea?? de prim?var?. Va sc?pa de multe lucruri care-l deranjau. ?i primul care-i veni în minte erau timbrele de Cruce ro?ie pe care le-a primit, nu demult, de la Consiliul popular ?i pe care va trebui s? le împart?, desigur, contra cost, elevilor ?i cadrelor didactice. Îi era jen? s? le dea, ca sarcin? de serviciu, altora s? le împart?, deoarece acestea erau primite întotdeauna cu un sentiment de respingere atât de cei ce trebuiau s? le difuzeze cât ?i de cei care ar fi trebuit s? le cumpere. Le-ar fi pl?tit el, cum a mai f?cut-o, dar de data aceasta erau multe ?i s-ar fi cunoscut bine la salariu. ?i or mai veni, foarte probabil, de la UNICF, de la Comitetul jude?ean de educa?ie fizic? ?i sport sau te miri mai de pe unde. Conceptul de autogospod?rire, care-?i f?cea cu insisten?? loc în activitatea unor institu?ii bugetare, înmul?ea num?rul acestor timbre. ?i dac? ar fi fost numai acesta necazul. Dar erau mai multe care i se sp?rgeau în cap. Începeau s? întârzie, sau chiar s? nu mai vin? deloc, cursele de autobuze care aduceau elevii din satele apropiate. ?oferii acuzau starea proast? a drumului.
- Eu nu mai intru în satul acesta. S?pt?mânal trebuie s? schimb pivo?ii sau capetele de bar?. Avem ?i noi, ?oferii, anumite normative pe care dac? le dep??im pl?tim din buzunar. A?a c? aranja?i, cu cei în drept, s? repare drumul, s? o fac?.
?i a încercat, în fel ?i chip prin adrese trimise Consiliului Popular, prin lu?ri de cuvânt la sesiunile Comitetului executiv al Consiliului Popular sau ale Comitetului Comunal de Partid unde era obligat, datorit? func?iei, s? participe. Procesele verbale consemnau aceste lu?ri de cuvânt, ?i promisiunile factorilor de r?spundere c? vor lua m?surile cuvenite. Drumul de 1 km ?i jum?tate de la ?oseaua principal? pân? în sat r?mânea, îns?, tot a?a. ?i ce emo?ii a avut în acea prim?var?, în ziua când a sosit comisia de la Universitatea din Cluj pentru a-i acorda titlul de profesor gradul I. O veni, azi, sau n-o veni ma?ina cu elevii?. Dac? nu va veni, în clase vor fi doar 10-11 elevi ?i nu cei mai buni, majoritatea fiind ?igani ai c?ror p?rin?i nu aveau câtu?i de pu?in respect fa?? de ?coal?. De-abia în partea a doua a inspec?iei, dup? ce se va asista la ore, se va dezbate lucrarea lui ?tiin?ific? al c?rui titlu el ?i l-a ales: Date despre înv???mântul românesc de pe valea Hârtibaciului în timpul dualismului austro-ungar. Cât a mai muncit ?i ce de umbl?turi a avut pân? când a reu?it s? o realizeze. A vizitat majoritatea ?colilor din arealul ales pentru cercetare. Toate documentele de la ?coli, cât ?i din parohii, i-au trecut prin mân?. A c?lcat, cu sfial? ?i prin arhiva Arhiepiscopiei Transilvaniei, sub supravegherea p?rintelui Beju, bibliotecar ?i arhivar. A b?nuit, ?i aici i s-a confirmat, faptul c? pe acele timpuri, datele centralizate erau m?sluite în a?a fel încât organele centrale s? n-aib? motiv pentru a închide ?colile confesionale române?ti. Dac? le-ar fi închis, conform legisla?iei de atunci, elevii trebuiau s? treac? la ?coli ale statului în care instruc?ia ?i educa?ia se f?cea doar în limba maghiar?. O serie de tabele, bazate pe coresponden?a acestor ?coli cu forul lor superior, Arhiepiscopia, ?i din centralizarea datelor pentru a fi trimise de aceasta mai departe, guberniului, ar?tau, f?r? putin?? de t?gad? rolul bisericii în ap?rarea fiin?ei na?ionale primejduit? de legile emise de guvernan?ii acelor timpuri. Dup? redactarea materialului au urmat multe nop?i de scris la ma?in?, de corecturi ?i ad?ugiri. Apoi drumuri pân? la Cluj pentru a sta de vorb? cu profesorul coordonator al lucr?rii sale. S-au în?eles, la telefon s? se întâlneasc? într-o sal? a Institutului de istorie. A ajuns acolo, schimbând trenul la Cop?a mic?, destul de diminea??. A mai dat o rait? prin ora?, pân? la apropierea orei când trebuia s? fie la Institut. A intrat cu câteva minute mai devreme. Era cât pe aci ca pe sc?ri s? se ciocneasc? de un om. Purta în bra?e un vraf de c?r?i care aproape îi acopereau fa?a. Când i-a v?zut-o, a r?mas surprins, nu-i venea a crede era, sigur c? era, el, profesorul Hadrian Daicoviciu. Dar cum s? fie el, pentru c? ?tia sigur c? a murit cu vreo doi ani în urm?. Era în acela?i sacou cu care l-a v?zut ultima oar? la o consf?tuire la care ?inea o prelegere. A vrut s?-?i cear? scuze pentru c? nu s-a ferit din calea lui dar i-a luat-o dumnealui înainte:
- V? rog s? m? ierta?i, nu am fost atent.
?i a disp?rut pe o u?? purtând c?r?ile în bra?e.
Nu ?i-a revenit decât cu greu din emo?ia acelei întâlniri. ?tia cu siguran?? ca a decedat în urma unui infarct. Unii spuneau c? atacul ar fi survenit datorit? coniacului ?i a multora ?ig?ri fumate f?r? filtru, al?ii c? datorit? ?icanelor pe care i le f?cea generalul Ilie Ceau?escu, directorul Institutului de Istorie Militar?, dup? ce fusese înfruntat, în public de Hadrian, într-o, chestiune la care acesta doar credea, c? se pricepe.
Profesorul coordonator de lucrare a sosit exact la ora la care a zis c? vine.
- Dar ce-i cu dumneavoastr?, tovar??e profesor, ave?i parc? o figur? tare speriat?. Sta?i lini?tit n-o s? se vi se întâmple nimic grav.
- Nu-s atât de speriat, cât nedumerit,
?i i-a povestit întâmplarea prin care a trecut acum câteva minute.
Acesta, zâmbind, i-a zis:
- Dup? moartea Ha?ului, a?a-i spuneam noi, apropia?ii, lui Hadrian, conducerea institutului a hot?rât s?-i ajute b?iatul pe care, din p?cate, intelectul nu l-a f?cut apt s? studieze ceva care s?-i asigure, cât de cât o via?? decent?. L-a angajat curier. Tr?ie?te acum printre c?r?i ducându-le de la bibliotec? celor interesa?i. Mai face ?i cump?r?turi din ora? pentru angaja?ii institutului, dar se descurc? greu cu mânuirea banilor.
Au trecut apoi la subiect. Da, citise materialul pe care i-l trimise Nu?u. În mare parte era de acord, cu ceea ce scrisese acolo, pare a fi o bun? lucrare ?tiin?ific?. O s?-i mai fac?, la urm?toarea întâlnire câteva recomand?ri. Dar, zicea universitarul, ?i exist? un dar mare, la bibliografie n-a?i abordat ?i câteva lucr?ri teoretice de o importan?? deosebit? care se potrivesc la tema de cercetare.
V?zându-l nedumerit profesorul zise:
- Am s? v? dau eu un ghid pe care, respectându-l, o s? ave?i o lucrare foarte bun?. Dup? ce r?sfoi într-o agend? de birou, cu ochii pe o pagin? zise, scrie?i v? rog.
Lucr?ri teoretice:
1- Programul Partidului Comunist român de f?urire a societ??ii socialiste multilateral dezvoltate ?i înaintarea României spre comunism, Editura Politic?, Bucure?ti, 1974, pag. 30
2- Nicolae Ceau?escu, Partidul Comunist Român continuator al luptei revolu?ionare ?i democratice a poporului român, al tradi?iilor mi?c?rii muncitore?ti ?i socialiste din România, expunere la adunarea festiv? organizat? cu prilejul s?rb?toririi a 45 de ani de la Crearea Partidului Comunist Român, 7 mai 1966 în "România pe drumul des?vîr?irii construc?iei socialiste. Rapoarte, cuvânt?ri, articole, iulie 1963-septembrie 1966, vol I, editura Politic?, Bucure?ti 1968, pp. 336-339.
3- Nicolae Ceau?escu, Cuvântare la întâlnirea cu activul de partid din regiunea Arge?, cu prilejul vizitei conduc?torilor de partid ?i de stat, 12 iunie 1966, în "România pe drumul des?v?r?irii construc?iei socialiste. Rapoarte, cuvânt?ri, articole, iulie 1965-septembrie 1966, Vol. I , Editura Politic?, Bucure?ti, 1968, pp 462-463
4- Nicolae Ceau?escu, Cuvîntare cu ocazia alegerii ca membru titular ?i pre?edinte de onoare al Academiei RSR în Scânteia LIV (1983) nr 13339/ 12 iulie, pag 1.


Oare va rata, î?i zise, inspec?ia special? datorit? gropilor dintr-o buc??ic? de drum comunal?
N-a ratat-o. A sosit pân? la urm?, cu o întârziere de aproape un sfert de or? autobuzul, ?i toate au decurs cum nu se poate mai mul?umitor.
Acum, dac? se gânde?te bine, îi poate mul?umi tovar??ei inspectoare. Ini?iativa ei de rotire a cadrelor îi prinde bine. Nu va mai trebui s? se gr?beasc? la serviciu ?i s? se confrunte acolo cu fel de fel de situa?ii stresante. Va putea fi mai mult pe acas? pentru a se ocupa de aprovizionare. În unele dimine?i se va duce cu noaptea în cap ?i va veni cu o sticl?, dou?, de lapte, o s? poat? s? stea mai mult la coad? atunci când se d? unt. Cu carnea nu este chiar ?a de de complicat, se d? doar în pachete congelate ?i exist? o list?, a?a c? po?i merge la Alimentara, dup? ea, în decurs de o s?pt?mân?. A avut noroc c? în Ca?ol?, exista ferma de berbecu?i care dup? ce erau îngr??a?i luau drumul Constan?ei ?i de acolo, îmbarca?i pe vapoare, ajungeau la export în lumea arab?. La ferm? nu erau inventariate capetele de animale ci doar kilogramele. ?tia el, medicul veterinar, ?i contabilul, când s? fac? procese verbale de mortalit??i chiar dac? to?i miei erau s?n?to?i. Apoi mortalit??ile din registre erau chiar sacrificate ajungând pe mesele angaja?ilor sau a unor notabilit??i. A f?cut ?i el parte, de câteva ori, din rândul acelor notabilit??i purtând spre cas?, în rucsac, vreo jum?tate de miel sau doar câte un picior din spate, Mai aveau ?i alte surse de aprovizionare cu carne. În fiecare an, înainte de Pa?ti, socrul îl anun?a s? mearg? c?, le-a preg?tit un miel gata t?iat, numai bun de pus în oal? sau în tava de friptur?. Dar, în ultimii ani, era un adev?rat pericol s? umbli cu miei în portbagaj. Controalele erau tot mai dese ?i tot mai am?nun?ite când se apropiau s?rb?torile de prim?var?. Cu fric? au întâmpinat norocul ce le-a ie?it în cale. Vaca le f?tase nu un singur vi?el, a?a cum a f?cut mul?i ani la rând, ci doi, perfect s?n?to?i Deci putea s? taie unul, dar dac? se afla ar fi putut face chiar ?i pu?c?rie. Au riscat ?i, dup? câteva s?pt?mâni, într-o noapte, au t?iat unul. Tot atunci, în acea noapte, n-au dormit aproape de loc. Au s?pat o groap? adânc? în gr?din? ?i au pus acolo pielea vi?elului acoperind-o cu stratul gros de p?mânt.
Acum, având mai mult timp liber mai putea citii, ?i de ce nu, chiar a scrie, doar atunci, în anii ?colii profesorul de român? l-a l?udat de mai multe ori în fa?a clasei, zicând ca are un stil pl?cut atunci când f?cea compuneri pe anumite teme. Va putea face ?i excursii prin ?ar?, împreun? cu so?ia, ?i poate chiar prin str?in?tate. Feti?ele, între timp se mai n?scuse una, puteau sta, în timpul acesta la ?ar? la bunici, c? mult le mai place acolo ?i sunt bine îngrijite. Se vor duce, prin ONT, în excursie prin URSS c?ci, iat?, cei care se întorceau de acolo aveau numai cuvinte de laud? pentru ce v?zuser? ?i, mai ales, pentru ceea ce cump?raser? sau vânduser? pe acolo.