Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

str?b?tând cea?a 92

de nicolae tomescu

?i-a pus în aplicare planul de a face o excursie în URSS. Avea nostalgia c?l?toriilor îndep?rtate. Î?i aducea, cu drag aminte, de cele câteva excursii f?cute prin unele ??ri socialiste vecine. Cu cât? emo?ie a c?lcat pe p?mânt bulgar, pe drumurile str?b?tute de lupt?torii no?tri care au cucerit independen?a, f?când fotografii lâng? Mausoleul osta?ilor români de la Plevna. Sau pe cel unguresc unde panorama v?zut? de pe muntele Gerelter, cu cl?direa Parlamentului ce se oglindea majestuoas? în apele Dun?rii, cu podul de lan?uri ?i ambarca?iunile plutind, toate acestea l-au fascinat. Acolo a admirat metroul, dar ?i impresionanta pia?? Milenium cu statuile celor mai importan?i regi ai lor, dar ?i al voievodului Iancu de Hunedoara ?i al fiului s?u Matei Corvin, ca ?i ai altor eroi ai poporului maghiar, precum Francisc Racoczi ori Layo? Kosuth. ?i ce r?u i-a p?rut când mul?i colegi de ai lui au plecat s? viziteze Berlinul de est iar el a trebuit s? stea acas? pentru c? n-a fost trecut, cu toate c? f?cuse cerere, pe lista de la pa?apoarte. Primise, la ceva timp, dup? ce se terminase excursia o scurt? adres?: La cererea dv. nr...din...r?spunsul nostru este: nu se aprob?.
Acum, dup? câteva drumuri pe la ONT ?i pa?apoarte, i-a fost aprobat? cererea de a face parte dintr-un grup organizat pentru a vizita, pe o rut? prestabilit?, c?l?torind prin marea ?ar? de la r?s?rit. Plecau, cu acela?i grup, dou? surori ale so?iei ?i o familie de prieteni, George ?i Maria, ambii profesori de matematic?.
Porneau din Bucure?ti a?a c? au trebuit s? doarm? o noapte la Hotel Ci?migiu. A doua zi, dup? ce se înserase bine, erau pe aeroportul Otopeni. Doar câ?iva dintre membrii grupului, care au mai fost pe ruta aceasta, sau pe altele mai îndep?rtate, n-au sim?it puternica emo?ie la vederea impresionantei aeronave TU-124. Pentru cei mai mul?i, dar mai ales pentru femei, p?rea o adev?rat? aventur? chiar ?i numai urcatul sc?rii spre u?a de acces. Noroc c? stewardesele, tinere ?i dr?gu?e, te f?ceau s? cape?i curaj. Dac? ele, care p?reau atât de sigure, afi?au zâmbete fermec?toare, înseamn? c? nu-i nicio primejdie. Dar, dac?, doamne fere?te, acolo, sus, la mare în?l?ime, vreun motor se va gripa, se va opri, ce se va întâmpla? Zecile sau poate sutele de tone de metal, din care era construit? aeronava, vor porni cu toat? viteza spre sol c? doar legea gravita?iei, obiectiv?, ca tote legile fizicii, n-are cum s? fie desfiin?at?.
Fe?ele crispate ale celor doi profesori de matematic?, cu al so?iei sale trei, parc? astea vroiau s? spun?. Când au fost pornite motoarele, huruitul lor a început s? m?reasc? panica interioar? a fiec?ruia. Cele mai multe fe?e ale c?l?torilor, lega?i cu centurile de siguran?? ?i afunda?i în scaunele capitonate, erau crispate de spaim?. Apoi, dup? ce s-a sim?it plecarea pe pist?, iar secundele de accelera?ie continu? p?reau c? nu se mai termin?, ca la o comand?, au închis ochii. Veturia îl strângea de mân?, iar el printr-o mângâiere, abia perceptibil?, a lini?tit-o.
O voce calm?, cu un puternic accent modovenesc, venit? dintr-un difuzor nev?zut, i-a mai lini?tit. La anun?ul c? pot s?-?i desfac? centurile de siguran??, aproape to?i s-au calmat. Stewardesele au început s? aduc?, dup? preferin?e, b?uturi alcoolice, sucuri, cafele, ceai.
- Uita?i-v?, zise George.
- La ce? întrebar?, parc? numai din ochi, ceilal?i.
- la m?su?e!
Într-adev?r, vroia s? le arate c? lichidul din pahare nu mi?c? câtu?i de pu?in.
- Asta ne arat? c? suntem în siguran??, degeaba v-a?i speriat.
- Poate tu te-ai speriat!
Un râs eliberator le descre?i frun?ile.
Tupolevul înainta sco?ând doar un sunet fin, ca un bâzâit profund. Luna, care se vedea la fel ca jos, pe p?mânt, prin hublourile din dreapta, îi anun?a când ie?eau sau intrau din câte un nor.
Dup? vreo dou? ore, au fost anun?a?i c? vor urma manevrele pentru aterizare.
Doamne, se gândi Nu?u, Bucure?ti-Moscova în dou? ore. I-au trebuit luni întregi lui Napoleon s? ajung? pân? aici. Chiar ?i nem?ilor, cu toat? mecanizarea de care dispuneau, au f?cut luni bune, din iunie pân? în noiembrie, ca s? ajung? în apropierea ei.
În curând, printr-un terminal, lâng? care s-a oprit avionul, au p?truns în aerogara ?heremetievo luminat? ca ziua. Au stat acolo mai bine de o or?, într-o sal?, pân? vor fi controla?i de acte ?i li se va face vama. Au stat c? tot n-aveau ce face. O doamn? din grup care se uita cu interes la o vitrin? cu tot felul de m?rfuri, începu s? se agite, Unde-i ghidul, s? ne dea banii Într-adev?r, ghidul avea, schimbat? în ruble, contravaloarea leilor pe care trebuia s? o primeasc? fiecare turist.
- Dar la ce v? trebuie, tovar??e, a?a urgent banii, zise apropiindu-se ghidul. L?sa?i pân? la hotel, acolo, în lini?te, vi-i voi împ?r?ii pe baza unui tabel pe care o s?-l întocmesc. Fiecare semneaz? ?i, în mod civilizat, va primi suma ce i se cuvine.
- Dar dac? numai aici, în aeroport, pre?urile sunt a?a de mici ?i în ora? sunt mult mai mari?
- Ce pre?uri? Ia s? vedem.
- Uita?i-v? aici.
Într-adev?r într-o vitrin? erau fel de fel de obiecte tentante: aparate de radio portabile, ma?ini de b?rbierit electrice, bijuterii, ?ig?ri, desuuri , rujuri ?i câte ?i mai câte.
- Vede?i? eu nu vorbesc prostii. Câte nu se pot cump?ra cu o sut? de ruble!
În jurul lor s-au adunat ?i al?i români care priveau cu interes.
- Dar nu vede?i, tovar??e, c? pre?urile sunt scrise în dolari? Nu vede?i lâng? cifra care indic? pre?ul semnul acela de S întors t?iat de dou? linii paralele?
- Ce dolari dom`le? Aici suntem în Uniunea Sovietic? nu în America!
De abia într-un târziu a în?eles doamna, dar destul de sumar, cum st? treaba cu schimbul valutar. Nici n-a mai vrut s? aud? de acele produse din vitrin?, ?tia despre un v?r de al ei care a intrat la închisoare pentru c? i s-a g?sit asupra-i valut?. Mai bine lips? decât aceste produse cu pre? în valut?. Ptiu, drace, doamne fere?te
În sfâr?it, au sosit ?i autocarele care trebuiau s?-i transporte spre Hotelul Maskva. Oamenii se mi?cau greu. Unii purtau pe bra?e haine groase, geci de iarn? de parc? se temeau c? în curând va veni vreun ger n?prasnic. Al?ii le purtau pe sub haina obi?nuit?, sau pe deasupra, acum, la începutul lui septembrie când temperatura, chiar noaptea, era de peste 10 grade. Mai purtau, câ?iva, pe sub c?ma??, hain? ?i geac? ?i câteva tricouri în diferite culori. În felul acesta puteau ascunde de vame?ii ru?i valoroasele lor m?rfuri de contraband?. Da, gecile, tricourile ?i adida?ii erau m?rfurile care se vindeau cel mai bine tinerilor sovietici. Încuraja?i de politica de deschidere ?i restructurare, glasnost ?i perestroika, ace?tia î?i manifestau nonconformismul prin aceste obiecte de îmbr?c?minte, specifice, credeau ei, doar tineretului din statele vestice. De ce s? fie ei mai prejos? Aceste haine ?i aceast? înc?l??minte li se p?rea a fi culmea elegan?ei. C? este a?a s-au convins turi?tii români în urm?toarele zile când au r?mas surprin?i v?zând în alaiuri de nunt? cavaleri de onoare sau chiar miri îmbr?ca?i în elegante costume ?i purtând în loc de c?ma?? tricouri colorate, unele împodobite cu mikey mause ?i, în picioare, adida?i. A?a mergeau unii nunta?i, fo?ti sau actuali comsomoli?ti, înso?ind mireasa pentru a-?i depune buchetul de flori la vreun monument închinat lui Vladimir Ilici Lenin.

Încet, încet, Nu?u ?i apropia?ii, ce-l înso?eau tot timpul, au vizitat principalele obiective turistice. O coad? de oameni disciplina?i ce se întindea pe multe sute de metri, poate chiar mai bine de un km, ?erpuia prin Pia?a Ro?ie, Krasnaia Plo?ciadi, spre Mausoleul lui Lenin. To?i erau t?cu?i, parc? ?i întrista?i. Au urcat apoi sc?rile dup? care, tot a?a, unul dup? altul, f?r? a se opri nicio secund?, au trecut pe lâng? catafalc. Figura fostului mare conduc?tor al proletariatului de pretutindeni era cea binecunoscut? din fotografii, tablouri ?i filme, doar c? st?tea în pozi?ie orizontal? cu o perin? sub cap. Numai câteva secunde putea fi v?zut de cei ce îi treceau pe lâng?. Dac? nu erai deosebit de atent puteai zice c? n-ai v?zut nimic. Totu?i George a v?zut ceva mai deosebit pe figura conduc?torului ce se odihnea. Când s? ias? din pia??, i se adres? cu o voce destul de ridicat? ?i aproape râzând, încât atrase aten?ia ?i altora care se uitau mustr?tor spre el.
- Nu?ule, l-ai v?zut ?i tu pe conduc?tor cum tr?gea cu ochiul?
- Nu mai vorbi a?a de tare, nu vezi c? se uit? lumea la noi ?
- L-ai v?zut, sau nu?
- Nu! Ce-?i veni s? zici a?a ceva? Cum o s? trag? cu ochiul?
- Trage când î?i spun, dar numai de la o vreme, de când i-au schimbat geamurile de la catafalc cu cristal fabricat la Media?. ?i eu p??esc la fel, trag cu ochiul, f?r? s? vreau, când m? b?rbieresc în oglinda fabricat? din acela?i material. De data aceasta to?i au râs. Noroc c? tocmai p?r?siser? Pia?a Ro?ie ?i nu mai avea nimeni niciun motiv s? se uite mustr?tor sau chiar s?-i dea pe mâna mili?iei.

Au vizitat apoi, tot împreun?, Marele Magazin GUM. Era o cl?dire destul de veche, poate din secolul XIX. De pe pridvoarele strâmte, aflate la fiecare etaj, se intra pe u?i separate în diferite magazine, unele mici pr?v?lioare, dar fiecare cu specificul ei. Clien?ii, unii dintre ei turi?ti str?ini, afluiau de la un magazin la altul, bli?urile aparatelor fotografice ?â?neau din când în când luminând orice col?i?or.
Fiecare magazin, ori ?i cât de mic ar fi fost, era dotat cu câte o cas? de marcat automat?, probabil electric? deoarece de undeva, dedesubt, pornea spre ea cabluri, unele mai sub?iri altele mai groase. Vânz?torul b?tea cu aten?ie pre?urile pe butoane, dup? care ie?ea bonul cu suma total?. Punea apoi mâna pe abacul ce se afla în apropierea aparatului ?i cu o vitez? uimitoare trecea bilele ro?ii ?i albe dintr-o parte în alta, le studia într-o clipit?, apoi se uita la bon. Da, aparatul electric n-a gre?it, sau, dac? i se p?rea c? a gre?it, mai ref?cea o dat? socoteala pe aparatul electric. Niciodat? pe abac, avea încredere deplin? în el.

De mai multe ori a b?tut orele ceasul din turnul Spaski pân? ce, în acea dup? amiaz?, au vizitat curtea ?i muzeul Kremlinului. Nu putea s? nu le atrag? aten?ia Tunul ?arului, cel mai mare tun din lume ale c?rui ghiulele, aflate în imediata apropiere, cânt?resc fiecare peste 2 tone precum ?i Clopotul ?arului. Din spusele ghidului de limb? român? au aflat c? dijaba aist clopot îi ?el mai mare din lume, c? are mai ghini de 200 de tone, dac? el n-a fost suit în niciun turn ?i nice n-a fost tras vrodat?. O crepat, când s-o construit, c? o fost atunci, di mult, ?-un mare cutrimur.
Femeile din grup au vorbit, apoi, mult timp despre toaletele ?arinelor ?i a altor doamne din înalta societate aflate la loc de cinste în muzeu. Nici calea?ca de aur a ?arinei Ecaterina cea Mare n-a putut fi trecut? cu vederea.

Au admirat de departe noua cl?dire a vechii Universit??i Lomonosv, ridicat? pe colinele Vorobiov. Acela?i ghid le-a povestit, cu accentul s?u de neconfundat, despre somit??ile ce au studiat aci ?i despre m?re?ia construc?iei se vede ghine de aici de afar? da, s? zâcem c? ne-am b?ga într-însa, ne-ar trebui, dac? am sta o zî în fiecare înc?pere, s? st?m acolo mai ghine de un an

N-ai fi putut b?nui c? într-o cl?dire de form? circular?, nu prea mare, ai s? întâlne?ti atât de mult spa?iu, acela în care s-a desf??urat vestita b?t?lie de la Borodino, în care generalul Kutuzov a reu?it s? înving? armata lui Napoleon. Panorama Borodino, o mare pictur? care se continu? cu obiecte reale, ce o completeaz?, d? impresie privitorului c? se afl? ?i el în mijlocul evenimentelor. Ai impresia, dar probabil a?a ?i este, c? dac? întinzi mâna po?i pip?i carul r?sturnat, armele c?zute pe jos. Perspectiva tabloului, care continu? aceste obiecte reale este uimitoare prin personajele ?i ac?iunile lor ce arat? dramatismul situa?iilor din timpul luptei.

Dar Panorama Borodino, din centrul Moscovei, sta?iile de metrou ce ad?posteau adev?rate opere de art? ale picturii ?i sculpturii, ?i celelalte obiective vizitate n-au impresionat a?a de tare pe turi?tii romani precum pia?a agroalimentar?. ?i, aici, nu fructele ?i legumele care se aflau din abunden??, a?ezate frumos ca în România, în timpul vizitei conduc?torilor, ci standurile cu carne. Mult? carne proasp?t?, de porc, de vit?, de oaie, pe?te de toate felurile, de toate m?rimile. ?i, culmea, nimeni nu sta la coad?! Doar câte o gospodin? ar?ta cu degetul bucata pe care vrea s? o cumpere iar vânz?torul, cu o ?epu?e lung?, o lua ?i o a?eza pe cântar.

Au avut destul de mult timp în trenul ce i-a purtat de la Moscova la Leningrad s?-?i rememoreze impresiile din capitala sovietic?. Chiar dac? ar fi vrut s? stea la geam ?i s? priveasc? peisajul, ori localit??ile de pe o parte ?i alta a c?ii ferate, nu puteau vedea decât p?dure, ?i iar??i p?dure. Totu?i, ?i-a dat seama Nu?u, nu treceau prin p?dure. De o parte ?i de alta pe, sute ?i mii de kilometri, erau planta?i copaci care d?deau aceast? impresie.

?i în Leningrad au avut ce vedea. Pia?a palatului, cu faimosul obelisc, de unde a început Marea Revolu?ie Socialist? din Octombrie, cruci??torul Aurora de pe care s-au auzit salvele de tun ce au vestit lumii acest eveniment, ancorat nu departe pe Neva. N-au putut vedea Muzeul Ermitaj, cu toate c? era trecut în program, deoarece se f?ceau lucr?ri de între?inere. S-au mul?umit s? priveasc?, în noapte, cum se ridic? ?i se las? podurile cu lan?uri la trecerea vapoarelor. Au p?truns, îns?, ?i într-o buc??ic? de Paris, la Petrodvore?, dup? ce un vapora? i-a purtat pân? acolo str?b?tând apele Golfului Finic. Parcul cu fântâni, cascade ?i statui concureaz? pe cel de de la Versailles, care l-a inspirat pe Petru I, spun speciali?tii, al?ii c? chiar îl ?i întrece.

Un alt Tupolev i-a dus, în zbor, la Kiev. O mul?ime de pelerini str?ini, dar ?i ucrainieni vizitau Lavra Pecerska cu grotele care g?zduiesc mormintele primilor cre?tini. ?i la multele biserici din ora? dar mai ales la Biserica adormirii Maicii Domului mul?ime de oameni, mai ales tineri, cump?rau cruciuli?e ?i iconi?e. Preo?ii îi înv??au cum s?-?i fac? cruce, uitaser?, sau n-au ?tiut niciodat? în regimul sovietic. Glasnost a început, î?i zicea Nu?u, s?-?i dea roadele ?i pe t?râm spiritualo-ortodox.

De aici, din Kiev, trenul i-a purtat spre ?ar?. Privea Nu?u, pe geamul vagonului, cu interes peisajul din acea parte a Moldovei atât de frumos descris? de Sadoveanu în Neamul ?oim?re?tilor.
I-a p?rut bine când a aflat c? în sta?ia Chi?in?u trenul va sta?iona o jum?tate de or?. Va coborî ?i poate va intra în vorb? cu vreun localnic, dar, în primul rând, va cump?ra gazeta Literatura ?i arta. Auzise c? era primul ziar, de dincolo de Prut, care a adoptat grafia latin?. Mai ?tia c? este organ al Uniunii scriitorilor. Cuno?tea foarte pu?in despre scriitorii din aceast? parte a Moldovei. Citise doar o carte, care ap?ruse ?i la noi cu câ?iva ani înainte Clopotni?a de Ion Dru??. I s-a p?rut un povestitor remarcabil ce folosea o frumoas? limb? literar? româneasc?, chiar dac? avea ?i regionalisme ce nu o alterau câtu?i de pu?in.
A coborât cu o oarecare emo?ie în gar?. A c?utat cu privirea ?i a g?sit repede un chio?c de ziare
- Da?i-mi, v? rog, revista Literatura ?i Arta.
Femeia dinl?untru se uit? urât la el ?i morm?i:
- Ia neznaiu rumânskii !
Se uit? descump?nit prin gar?, doar o mai fi ?i un alt punct de vânzare a presei.
Un om, cam de vârsta lui, care urm?rise f?r? s? vrea scena, i se adres?.
- Din ce parte a ??rii sunte?i?
- Din Ardeal
- V? d?ruiesc ultimul num?r din Literatura ?i arta.
Apoi:
- Sta?i un pic, mai am câteva.
C?ut? în voluminoasa geant? ce o purta ?i-i puse în mân? un vraf de ziare.
- Mul?umesc mult, nici nu ?ti?i ce bucurie îmi face?i. Cât m? cost??
Scoase din buzunar câteva ruble dar ?i câ?iva lei.
- S? le citi?i s?n?tos. Pl?cerea a fost de partea mea, zise ?i se dep?rt? în mul?ime.
A avut ce citi pân? la Ungheni. Aici vame?ii ?i gr?nicerii sovietici au terminat destul de repede controlul, în timp ce vagoanelor le erau schimbate osiile care s? corespund? ecartamentului c?ilor ferate europene. La Unghenii din România controlul vamal ?i al actelor a durat mai mult. Pe peron zeci ?i zeci de oameni cu valizele desf?cute priveau neputincio?i cum li se cotrob?iau prin ele. Erau puse deoparte bunurile ce le vor fi confiscate.

nicolae tomescu (inocentiu) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro