proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

În iner?ia c?derii tr?im, de multe ori f?r? s? ne d?m seama, o interven?ie sau provocare dat? ?i nu-i în?elegem mesajul. Toate lipsurile avute în credin?? au magnetism exact la episoade necesare vindec?rii. Cu alte cuvinte, dac? tr?ie?ti o încercare, s? fii convins de necesitatea ei. ?i dac? primim altfel de r?spuns din partea cuiva, cu totul opus la ce ne dorim, nu rezolv?m nimic prin inflamare. E cum ai vrea s? stingi focul din gând ?i suflet cu acela?i combustibil care l-a n?scut, dac? nu cumva cu unul mai tare, pe m?sura egoului cultivat. Fiecare duce în adânc un cult al personalit??ii, o greutate în calea în?l??rii la alte trepte de în?elegere. ?i orgoliu acesta e o mare prostie sau superficialitate a gândirii. Problemele noastre ?in de credin??, ne confrunt?m cu provoc?ri menite a ne corecta anumite temeri, sl?biciuni, vicii. Boli spirituale mo?tenite din trecutul celor apropia?i, evidente în manifest?ri, apas? peste urma?i. Niciun copil nu ia de la început fondul genetic ?i spiritual al omenirii, ci devine o prelungire a st?rilor suflete?ti preluate de la întregul ?ir al tr?irilor superficiale. Din acest motiv, se prelungesc apuc?turile bolnave, pornirile distructive (mult mai u?or de imitat fa?? de efortul faptelor normale). Imaculat a fost doar Christ, dar el a luat întregul bagaj negativ al omenirii ?i l-a r?stignit pe cruce. A?a, prin jertf? a ref?cut leg?tura primului om, leg?tura arhetipal? cu Creatorul. Îns? acest sacrificiu e în?eles mai bine dac? îl leg?m de episodul din Tora sau Vechiul Testament, când Moise ridic? ?arpele de aram? în pustie, la porunca divin?, s?-i izb?veasc? pe cei mu?ca?i de ?erpi în pustie (în absen?a încrederii în Iahve- „Eu sunt cel ce sunt”, nu… „stai s? vezi cine sunt eu, Gicu duru”). Extrapolând evenimentul din vechime la ce tr?im azi, viciile ?i c?derile noastre sunt mu?c?turile ?erpilor venino?i, manipularea energiilor malefice. Ducem dramaturgia demonic? f?r? s? în?elegem ce ni se întâmpl? ?i de ce tr?im în eroare. Pentru e ie?i din suferin??, trebuie s? privim la imaginea arhetipal? a celui care a învins moartea ?i ne-a vindecat în m?sura credin?ei. De aceea, v? spun s? nu bârfi?i ?i s? nu râde?i de cei afla?i sub „mu?c?tura ?erpilor”, încercarea demonilor, ci ruga?i-v? cu încredere deplin? întru vindecarea lor! Nu facem nimic cu profilaxia prin dojan?, cel c?ruia îi vorbim nu e întotdeauna posesorul identit??ii. Cum spunea Sfântul Pavel, noi avem de luptat cu energiile malefice care influen?eaz? gândirea, nu trebuie s? demol?m pe cei afla?i în suferin??! ?i arma cea mai eficient? împotriva “mu?c?turilor de tot felul”, veninoase, desigur, nu e riposta ?i nici ” las? c?-i ar?t cine sunt!”, ci smerenia, duhul în?elept ?i blând. V? imagina?i c? demonii, împotriva c?rora ne opunem ?i în somn, prefer? alt? abordare. O b?taie pe cinste, niscaiva blesteme, p?ruieli, pumni, picioare, a?a care e mai iute la mânie! Nu le face?i pe plac, ei tot timpul î?i doresc asta, un scenariu western. C?derea omului s-a întâmplat tocmai din lips? de smerenie, doar “?arpele sau Iluminatul” i-a zis: “Ve?i fi ca Dumnezeu!” ?i el chiar l-a crezut.