Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Ochii norului

de Cristina-Monica Moldoveanu

A fost odat? un nor. Era singur într-un ?inut necunoscut. Nici el nu ?tia cum se n?scuse. Dar norul ?tia un cîntec. ?i totu?i t?cea, t?cea cu îndîrjire. Copiii aruncau pietre, dar norul alb ?i pufos ca puful de gîsc? tot t?cea. Norul, în sinea lui, se gîndea: cum a? putea eu s? cînt un cîntec dac? nu cunosc limba acestor copii? ?i cum a? putea eu oare s? le cînt numai melodia f?r? niciun cuvînt? Poate c? nici atunci nu m-ar în?elege.

Trecur? ani, trecur? luni, trecur? zile. Norul era mereu deasupra poienii în care se jucau copiii ?i îi privea surîzînd u?or, fiindc? el iubise mereu to?i copiii pe care îi vedea. Nici nu se gîndea vreodat? c? ar putea s? existe un alt ?inut în afara celui pe care îl vedea în fiece zi. Pîn? cînd, într-o zi ca oricare alta, o feti?? privi spre cer ?i îl v?zu cum o prive?te. Feti?a uit? apoi c? l-a v?zut ?i î?i v?zu de joaca ei, iar el continu? s? priveasc? cum se jucau to?i copiii între ei. C?tre sear?, feti?a, obosit? de joac?, plec? spre cas? prin p?duricea din apropierea poienii cu flori ?i copii. Norul se sim?i prins de mîna feti?ei, a?a precum un zmeu de hîrtie st? prins de sfoar? ?i de copilul care alearg? cu el.

Dup? ce ie?ir? din poian?, norul v?zu c? se afl? ?i alte frumuse?i în afara poienii lui, care îi era a?a de drag?. Feti?a trecea printre copaci drep?i ?i frumo?i, cu scoar?a argintie ?i frunzele verzi, printre copaci cu scoar?a de aram? cu frunzele rubinii ?i printre alte multe minun??ii pe care el nu le putea în?elege. Dar niciuna nu gr?ia, nici una nu cînta, în afar? de feti?a a c?rei limb? el nu o în?elegea.

Deodat? norul v?zu c? feti?a se apropie de o c?su??. Îns?, mai înainte ca feti?a s? ajung? la u?a c?su?ei, ea trebui s? treac? peste un lac micu?, cu ape limpezi precum cristalul. Feti?a, nep?s?toare, trecu peste pode? u?oar? ?i vesel?. Norul, legat f?r? voie de mîna ei, se v?zu deodat? pe sine în oglinda lacului. Dar norul, fiindc? nu se mai privise niciodat? în oglind?, nu avea habar cum arat? el în realitate. Feti?a intr? în c?su?a ei, unde fu primit? de familia ei cu voio?ie. Nu se ?tie ce s-a întîmplat cu norul, dar în noaptea aceea fu ploaie mare ?i vuiet în p?duricea mic? din acel col? de lume.

A doua zi frunzele cîntau în b?taia soarelui, înaripate mierle ?i vr?bii p?reau s? fi venit deodat? la casele lor, ?i era de la sine în?eles c? locul lor era printre ramurile frumo?ilor copaci. ?i ele toate cîntau împreun?, în timp ce feti?a din p?dure ?i ceilal?i copii se jucau ?i cîntau la fel precum se jucaser? cîntînd dintotdeauna.


Cristina-Monica Moldoveanu (cristina-monica) | Scriitori Români

motto: nervus rerum gerendarum - mi-?i-i, ni-vi-li, etc.

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro