Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Pr?p?stii modice(1)

de Alexandru-Valentin Petrea

Sunt vizitat aiurea de c?tre un echipaj am?rât de poli?ie; fe?e protocolare, gesturi gr?bite ?i sacadate, vorbe ca scoase din carte ?i transpira?ie derivat? din obiectul muncii. M? invit?, deocamdat? cu frumu?elul, s? m? prezint la stimatul lor ?ef, comisarul-?ef Asfodel Titi?or(un nume mai ciudat nu mai g?seam în clipele acelea!), cu men?iunea c? e vorba de un caz penal nu tocmai grav, dar care totu?i trebuie rezolvat cu tot bunul sim? necesar ?i cu severitate. Mi se aduce la cuno?tin?? c?, în situa?ia unui refuz expres ori tacit din partea mea, au magnificul drept, în temeiul legii ?i al ordinelor respectivului comisar-?ef, s? m? lege pur ?i simplu ?i s? m? aduc? silit, f?r? nicio explica?ie cât de cât minimalist?, în biroul aglomerat al jupânului. ,,?eful nostru are mul?i clien?i ce îi provoac? necazuri stupide, scuti?i-l m?car dumneavoastr?, care îmi p?re?i un intelectual cu bun? cre?tere, de circ public ?i daraveli de latrin?.”
Nesupunerea nu-mi prie?te comodit??ii ?i prestigiului, a?a c? urmez aceste gorile domesticite spre ?eful de trib ce m? cheam? tacticos ori plictisit. M? urc în ma?ina lor sobr?, neaduc?toare de fericire, cu gândul c? nu am comis nimic prev?zut în legile acelea pe care le invoc? ei ?i, drept urmare, dup? ni?te proceduri agasante, nejustificate, voi fi l?sat în libertate cu jen? ?i scuze mincinoase. Sunt plimbat f?r? voia mea prin ora?, apoi m? trezesc înso?it de paznicii regulilor pân? la o u?? n-a? zice masiv?, ci doar impun?toare prin func?ia celui care ?ade în spatele ei, într-un birou pe care nu încerc în niciun fel s? mi-l imaginez. Sunt sf?tuit s? stau pe loc, s? nu bat deloc la aceea intrare deja comun? pentru ei, c? la domnul comisar nu intri ca la frizer ori brut?rie, ci atunci când trebuie conform procedurii penale. Încep s? simt un început de revolt? ?i plictis, c?ci este timpul meu, liber sau profesional, la mijloc ?i nimeni nu mi-l poate risipi în afara voin?ei mele, chiar dac? ar fi mandatat de îns??i poli?ia Cosmosului întreg.
Se scurg cinci minute din vie?u?oara mea, înconjurat de personaje având voca?ia ascult?rii de porunci, ordine aruncate flegmatic ?i executate orbe?te, f?r? nicio aplicare a logicii aristotelice. La un moment dat, u?a se deschide înceti?or, de parc? un spirit mole?it ori nehot?rât s-ar fi reîncarnat în aceasta. Din spatele ei, se prelinge un subaltern umil, în acord cu standardele binecunoscute ale Poli?iei Române, care î?i manifest? mica lui agresivitate invitându-m? în cap?tul biroului ce se întinde nedefinit, hieratic în spatele s?u, unde domnul cms.-?ef Asfodel poate c? e ner?bd?tor s? m? cunoasc? ?i s?-mi terfeleasc? orgoliul pân? unde trebuie. Înso?it pe la spate, cât mai aproape cu putin??, de dou? fiin?e responsabile în uniform?, str?bat un culoar bine delimitat de birouri ale unor subordona?i cumin?i, pentru care patima muncii se observa c? nu existase niciodat?, fiind avortat? înc? de la început în favoarea unei rutine severe, melodramatice, delicioas? în special pentru marele public.
La finalul culoarului, exist? biroul invidiat ?i temut de cei din?untru ?i de umanoizii din afar?, a c?rui dimensiuni, de dou? sau trei ori fa?? de unul normal, vor s?-?i indice faptul c? dreptatea se afl? concentrat? mai ales în gu?a, creierul ?i urechile celui cu func?ie mare la stat, iar ori?icare fi?uic? ce pleac? de pe masa asta astupat? de dosare, ziare pe post de maculatur?, cafele ?i ?erve?ele e tratat? cu o afec?iune ce dep??e?te cu mult alergarea bolnav? dup? Sfântul Graal. Prev?d c? e obligatoriu s? încep un dialog mai mult decât ?col?resc cu cel care îndr?zne?te, de pe baricadele ordinii publice ?i gre?elii, s?-mi distrug? diminea?a ?i onoarea aruncându-m? în mijlocul slugilor sale îmbr?cate la patru ace, oi p?zite cu mare str??nicie de institu?iile publice.
Îndrug un Bun? ziua, stimate domnule comisar!, în a?a fel încât poate tr?da faptul c? am ajuns în stadiul de a fi sicstirit de-a binelea, ba mai mult, pare c? pretind o explica?ie p?trat?, ferm?, dup? toate standardele, altminteri ajung s?-l botez în fa?a întregului ora?. Totu?i, se repede cu vorba înainte ca eu s? am perspicacitatea de a rosti ceva: Te-am adus în fa?a mea nu pentru uit?turi urâte, ci pentru o chestie care intereseaz? societatea noastr?, mai exact lini?tea sufleteasc? a celor pe care suntem obliga?i s?-i toler?m ?i stim?m. E vorba de atitudinea noastr? fa?? de ceilal?i la locul de munc?, pe drumurile publice, în locurile de distrac?ie, adic? peste tot unde trebuie s? convie?uim cu semenii no?trii. Vocea lui e înfundat?, voit oficial?, la în?l?imea legii, completat? cu o privire fix?, un pic animalic?, nu în sensul brutalit??ii ei, ci al cinismului, impersonalit??ii pe care le eman?. Simt nevoia unui r?spuns prompt, adecvat unei asemenea figuri imobile ce eman? sunete omene?ti chiar în fa?a mea.
- A? dori, dac? se poate, s? spune?i lucrurilor pe nume ?i s? l?sa?i limbajul ?sta de sorginte comunist?. Nu de alta, dar timpul fiec?ruia dintre noi are o valoare ce las? banii pe dinafar?.
- Când e vorba de femei nevinovate ce sunt h?r?uite de oameni care nu au ce face, atunci folosesc ce limbaj poftesc ?i aplic ceea ce-mi comand? legile statului. Asta ca s? te scot din revolta dumitale ce m? poate plictisi. Nu credeam c? nesim?irea matale ar ajunge la gradul, deloc inimaginabil, de a crede c? al?ii nu se pot plictisi, sunt doar uneltele manevrate cu telecomanda ta ?i, drept urmare, doar un om ca tine are dreptul s? aib? sentimente ?i frustr?ri de om normal.
Expresia ochilor s?i nu p?r?se?te nemi?carea aceea frapant?, dar abia acum observ ce nu se poate schimba la omul acesta, adic? o victimizare care îl pune în conflict cu to?i cei care pronun?? cuvinte cu care nu este obi?nuit.
- Domnule comisar, trebuie s? fi?i obiectiv în tot ceea ce prive?te serviciul dumneavoastr?. V?d c? pornim discu?ia, dimpotriv?, cu un conflict mai mult decât personal între noi, am început de prima s? ne cert?m; nu e bine, se poate ajunge la reclama?ii, c?i de atac, tras de urechi, apari?ii futile prin pres?. S? revenim la procedurile dumitale ?i l?muri?i-m? pentru ce ordona?i s? fiu purtat pe str?zi, în v?zul oric?rui neica-nimeni care poate m? cunoa?te.
- Repet, e vorba de o h?r?uire, în sensul art. 208 Cod penal. Chiar vreau ?i eu s? purt?m o discu?ie serioas? ?i, ca s? ne l?murim pe vecie, nimeni nu-?i poart? pic? în institu?ia de fa??.
Vocea îi devine potolit?, îns? e clar c? nu e vorba de o domolire în sufletul lui, ci de un soi de oboseal? profesional?, accentuat? de tupeul unui inculpat ce se arat? s?rit din normalitate. Apare în sfâr?it o încruntare, o dezaprobare ??r?neasc? în uit?tura lui fals nemiloas? ?i sigur teatral?, în cadrul c?reia î?i închide toat? fiin?a ?tears? ca într-o grot? neînc?p?toare.
- V? rog! Nu are rost s? v? sfii?i în fa?a unui om învinuit!
- Dou? colege de la locul matale de munc? v? acuz? c?, în tot cursul timpul programului, le privi?i în mod insistent ?i boln?vicios, iar apoi, dup? ce sc?pa?i de la lucru, v? ?ine?i de la mic? dep?rtare dup? ele ?i intra?i în magazine cu dânsele, le admira?i ?i acolo, iar acas? se trezesc cu dumneata prin fa?a blocului acestora. Vi se pare firesc ce face?i ori, ?i eu nu prea cred varianta asta, totul s-a pl?m?dit în visele lor? Dar cum naiba s? viseze dou? femei la fel?! Tr?im pe o planet? banal?, mul?i se plâng de asta...
Începând cu replica de mai sus, dispare orice fel de sadism ori îngândurare din tot ce înseamn? poli?aiul din fa?a persoanei mele, înlocuite rapid cu o bonomie ce nu poate veni în aceste momente decât de la fiin?ele ce, obi?nuite cu r?ul cel mai pervers, ajung s?-l considere la un moment dat un fel de pur? necesitate. Sunt decis s? m? joc un pic cu el.
- Dar dac? a? fi total vinovat, în afara oric?rei îndoieli, ce r?u mi s-ar trânti în afar? de o pr?p?dit? de amend? ?i ni?te daune? Singur a?i spus c? fapta nu e nicidecum grav?.
- Mai e ?i închisoare de la o lun? la ?ase. Dar nu ajungi dumneata aici sau, dac? Doamne-fere?te judec?torul î?i aplic? necazul ?sta, s-ar putea în propor?ie de 98 % s?-?i dea cu suspendare. Dar tragedia e în alt? parte: o s? te scuipe lumea pe oriunde o s? te duci dup? ce o s? scapi de noi, familia o s? te vorbeasc? pe la spate ?i, dup? un timp de nimic, nemaisuportând prostia lumii, o s?-?i fac? necenzurat moral? precum dispera?ii, tremurând în fa?a ta. Se vor arunca în matale mai ales cu glume, cu dojeni falsificate, voit fanatice, exprimând poate setea cuiva de a fi considerat sfin?i?or m?car într-o am?rât? zi din an, în special când prive?te gunoiul recent din ograda altuia. ?i ce mai conteaz? când gunoiul ?la e poate mai elegant decât cel din curtea lor d?r?p?nat??
Devine sf?tos, protector cu s?rmani ajun?i în situa?ia mea, p?strându-mi deoparte ?ansele de supravie?uire într-o binecunoscut? lume phihopat?. Dar tot am inten?ia de a-mi râde de principiile lui pân? la cap?t; sunt înarmat deja cu o r?bdare maxim?, neru?inat?.
- Pentru amend? am suficient m?lai, de închisoare cu suspendare nu îi e nim?nui fric?, la gura lumii ?i judecata unor filosofi de c?rcium? nu s-a abonat niciun mu?teriu serios, iar cu familia nu prea am leg?turi, astfel c? lec?iile ei nu le iau niciodat? de bune. A?adar, ce torturi, mizerii ori animozit??i vitale pot vizita un cet??ean normal, care nu se sperie de ni?te legi f?urite la plesneal??
- Dar dumneata presupun c? te ui?i periodic în oglind?. O s?-?i plac? ce o s? se vad? de acum înainte? M? refer la copilul din sângele matale, care presupun c? a dorit s? r?mân? pur mult, foarte mult timp. În plus, am impresia c? faci mi?to de ceea ce înf?ptuim noi în locurile de fa??, v?d c?-?i ba?i joc ?i de reglement?rile în vigoare, iar cu vorbele de dinainte î?i faci praf ?i lini?tea penibil? pe care o aveai pân? acum. O mic? parte din voi v? sim?i?i, culmea, ni?te zmei în fa?a poli?iei, v? renega?i pân? ?i bruma de educa?ie dobândit? pe baze solide, iar peste un an, doi ne trezim chema?i cu vreo tentativ? de sinucidere din partea voastr?. A?a cam merg lucrurile pe meleagurile celor de teapa matale, o s? te convingi singur.
A ajuns, dup? cum am prev?zut, la atitudinea aceea extatic? de om insultat în intimitatea obi?nuin?elor sale, iar acum devine moralistul de serviciu al clipei prin care trece, binef?c?toare pentru dânsul, banal? ?i torid? pentru cei care au treab? important?, de ordin practic prin loca?ii de genul ?sta.
- E posibil s? fiu irecuperabil în fa?a a tot ceea ce-mi preg?ti?i ?i prezice?i, lua?i în calcul ?i asta. Nu to?i oamenii se îndreapt?, din pu?c?rii ies recidivi?ti de mare calibru, pe care dumneavoastr? îi aduce?i cu mare ging??ie înapoi, de parc? nu ar fi normal s? se petreac? ?i coinciden?e pe planeta asta ciudat?. Penitenciarele se mai numesc ?i universit??i în argoul ?lora pe care-i dispre?ui?i, iar pentru mafio?i nu se poate concepe ini?iere f?r? m?car o perioad? scurt? pierdut? pe la r?coare.
- Acum c? ?i-ai recunoscut fapta, ai face bine s? ?i-o ?i asumi ?i s? te por?i ca un domn, nu precum un taur care dore?te s? încânte prostimea pe la coridele din Sevilla. Apropo, ai dreptul s? nu îndrugi absolut nimic, tot ceea ce dai afar? din gur? putem utiliza împotriva dumitale la proces. Trebuia s?-?i spun asta la început, îns? am vrut s? te încerc ni?el.
Uzina asta care se pretinde om emite ?i idei, dar m? întreb cum a ajuns la concluzia asta apoas?, inutil?, într-un fel g?urit?. De la cafeaua proast? de diminea??, de la posibila abstinen?? cauzat? de nervii so?iei, de la salariu? O fabric? incolor? ?i inodor?, un om f?r? însu?iri ?i expresie are ?i obliga?ia de a produce argumente.
- Cum v? permite?i? Eu nu trec peste nicio glum? când e vorba de libertatea ?i p?rerea mea despre mine! Nu tolerez farsele, nu vreau s? transform?m locul ?sta deja s?lb?ticit în bâlciul tuturor probabilit??ilor. Retrage?i-v? imediat calomnia!
A ajuns spre culmea satisfac?iei, a atins gradul unei ataraxii îmbietoare, acum nu mai are niciun motiv de spaim?.
- Nu e nicio calomnie, m? doare în schimb tupeul dumitale de infractor încol?it, un tupeu anchilozat, z?p?cit. Acum cred c? vrei ?i explica?ii, dar afl? c? nu de?in timp pentru cei ca matale, ce refuz? spovedania. Ridic?-te în picioare!(M? a?ezasem f?r? ordinul lui pe un scaun minor, frate cu cei asemenea mie.)
- Absurditatea atinge...
- Ridic?-te odat? în picioare!

Alexandru-Valentin Petrea (AVPetrea) | Scriitori Români

motto: A scrie înseamn? a tr?i

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro