proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

În curând solda?ii de pe viaduct au plecat împreun? cu taburile lor. Dinspre Uzinele Balan?a II ?i Independen?a II ?i-au f?cut apari?ia, purtând pancarte, grupuri, grupuri de muncitori.Pe strada Semaforului un alt grup compact de oameni, ?inându-se strâns unul de bra?ul celuilalt, strigau din r?sputeri privind spre geamurile blocurilor. Veni?i cu noi, nu v? fie fric?, Ceau?escu pic?. Cei ce veneau dinspre fabrici s-a unit cu cei de pe strada Semaforului ?i apoi au pornit-o înspre centru, pe Strada ?tefan cel Mare.
Nu?u, împreun? cu Veturia ?i cele dou? feti?e tocmai conduceau pe colega mamei ?i pe copila?ii ei. Au trecut cu greu strada, printre manifestan?i. La întoarcere le zise: mergem ?i noi cu manifestan?ii, barem pân? la Trei Stejari. Dup? vreo dou? sute de metri s-au oprit cu to?ii. La un moment dat, ca printr-o minune, lumina firav? a zilei de decembrie ?i-a m?rit intensitatea, ca într-o zi de var? când soarele iese dintr-un nor. Sunet de clopot a luat locul strig?telor mai îndep?rtate ?i murmurului mul?imii din apropiere. Pe dat? ?i-au dat seama c? v?d pân? departe, pentru c? cei dinaintea lor au îngenunchiat. L-au v?zut ie?ind pe poarta bisericii pe preotul lor, p?rintele Todor. ?tiau c? este preotul lor, deoarece el venea în fiecare an, înaintea Bobotezei, stropindu-i cu ap? sfin?it? frumos mirositoare. Acum, în reverenda neagr?, purtând pe deasupra patrafirul, cu crucea aurit? în mân?, se apropia de cei îngenunchia?i, dându-le-o, pe rând, s? o s?rute. Au îngenunchiat ?i ei. Ajungând în dreptul lor, dup? ce s-au închinat ?i au s?rutat crucea, p?rintele zise: ave?i mare grij? de copii, mai bine întoarce-v?-?i acas?.
S-au întors spre bucuria Veturiei.
S? nu uita?i niciodat? ziua de azi, le spuse Nu?u fetelor.
Apoi n-a avut stare s? stea acas?.
A plecat spre centru, acolo unde b?nuia c? s-au dus manifestan?ii. Str?zile era pustii. În apropierea Liceului Gheorghe Laz?r câteva pancarte rupte, o c?ciul? b?rb?teasc? ?i un pantof, care se aflau pe mijlocul carosabilului spuneau, mai bine ca ori care vorbe, c? pe acolo au trecut manifestan?ii dar ?i for?ele de represiune. Purt?torii pancartelor, ai c?ciulii ?i ai pantofului, or fi opus rezisten?? înainte de a fi aresta?i.
Teama a pus st?pânire pe el, mai ales c? pe lâng? Restaurantul Dun?rea, atât cât a putut s? vad?, erau militari înarma?i. S-a întors, ?i pe lâng? Arhivele statului a ajuns în spatele Telefoanelor. ?i strada Nicolae B?lcescu p?rea pustie. Doar dinspre Pia?a Mare se auzea un zumzet în?bu?it de glasuri. N-a îndr?znit s-o ia spre pia??, dar nici la stânga spre Farmacia 24. ?i-a dat seama c? se afl? în spatele chio?cului de ziare a unuia din fra?ii Lab?. Cel?lalt, niciodat? n-a reu?it s?-l deosebeasc? pe unul de altul, gestiona chio?cul geam?n din cap?tul Bulevardului. Ei gemeni, chio?curile gemene. Dintr-odat? u?a s-a deschis ?i a auzit vocea unuia din ziari?tii Lab?.
- Hai în?untru, e periculos afar?.
A intrat luând loc pe unul din cele dou? scaune.
Desigur, se gândea Nu?u, ?i omului îi este fric? s? stea singur acolo în cutia aceia de lemn.
- Numai de nu le-ar trece prin minte s? de foc ziarelor, c? am numai Scântei pe aici, zise ziaristul.
Deocamdat? nimeni n-avea de gând s? dea foc Scânteilor. Dar au v?zut amândoi o scen? care i-a înfiorat. Dinspre Pia?a Mare venea o coloan? de manifestan?i, probabil cu gândul de a merge spre Comitetul Jude?ean de Partid, iar dinspre Farmacia 24 ?i-a f?cut apari?ia o subunitate de infanteri?ti cu pistoale mitralier? la piept ?i c??ti de r?zboi pe cap. N-aveau cum s? nu se întâlneasc?, poate în fa?a chio?cului unde st?teau ei, sau, ceva mai încolo, în fa?a alimentarei Floa?u.
Cele dou? forma?ii, cea civil? ?i cea militar?, s-au oprit, ca la o comand?, cam la zece metri una de cealalt?. Ofi?erul din fa??, cu o voce tun?toare, a strigat: Întoarce-v?-?i ?i v? împr??tia?i, altfel o s? tragem. La o comand? solda?ii au luat pozi?ia de tragere din picioare. Tot ca la o comand? coloana civililor a început s? înainteze spre militari. Nu?u ?i Lab? au închis ochii, erau siguri c? va urma o salv? în plin ?i o baie de sânge. N-a urmat nici una, nici alta. Când i-au deschis au v?zut cum militarii s-au retras, unii spre trotuarul din stânga iar al?ii spre cel din dreapta, l?sând cale liber? manifestan?ilor care, dup? câteva clipe, au început a striga, la început doar cei din fa??, apoi cu to?ii Armata e cu noi, armata e cu noi....
Nu?u ?i ziaristul au r?suflat u?ura?i. Doamne, ce putea s? se întâmple, acolo, sub ochii lor!
În mare grab?, când lini?tea a cuprins strada, cei doi au ie?it din chio?c ?i au înaintat spre Pia?a Mare. Au putut vedea acel Aro r?sturnat cu ro?ile în sus, înc? fumegând.
*

"Venusul" lui Nu?u a f?cut cu bine fa?? zecilor de ore de func?ionare.
Au v?zut cu to?i ai casei mitingul din Pia?a Palatului, au ascultat cuvântarea tovar??ului ?i ?i-au dat seama de situa?ia disperat? a cuplului preziden?ial când el plusa mereu veniturile oamenilor muncii: vor cre?te aloca?iile pentru copii de la 30 la 50 de lei, vor cre?te pensiile minime de la 800 la 900 de lei, precum ?i retribu?ia minim? de la 2000 la 2200 lei. Li se p?rea, spre sfâr?it, c? v?d un film cu suspans. Ce se va mai întâmpla oare? Deocamdat? atât tovar??ul cât ?i tovar??a vor s? men?in? lini?tea s? nu mai aud? huiduielile pie?ii: A-lo, A-looo, Alo! Tovar??i! Alo! A?eza?i-v? lini?ti?i la locurile voastre!
În locul acestor chem?ri disperate la lini?te, în ziarul de a doua zi a ap?rut textul: înc? odat? doresc s? subliniez c? trebuie s? demonstr?m cu toat? puterea, for?a ?i unitatea, în ap?rarea independen?ei, integrit??ii ?i suveranit??ii României. S? ac?ion?m cu întreaga r?spundere ?i s? demonstr?m for?a ?i capacitatea oamenilor muncii din Capital?, a întregii na?iuni, pentru dezvoltarea patriei noastre, pentru bun?starea ?i independen?a na?iunii! V? doresc succese în întreaga activitate! Unitate ?i ac?iune ferm? împotriva tuturor acelora care vor s? distrug? independen?a ?i socialismul în România! Aceasta este obliga?ia noastr?, a tuturor!
A fost acest num?r al Scânteii, care ap?rea de 59 de ani, ultimul, ca organ al comitetului Central al Partidului Comunist Român. În urm?toarele 2 zile a ap?rut Scânteia poporului. Titlurile articolelor sem?nau oarecum cu cele ale vechii Scântei dar abordau o alt? tematic?: "Uni?i la arme"; "Fapte de arm? ?i fapte de munc?"; "Printre gloan?e ?i branduri"; "Bucure?tiul munce?te pentru ?ar? ?i popor"; "Imperativul momentului".
Televiziunea Român? Liber?, dup? ce a ap?rut la televizor Dl Ion Iliescu, a început s? dea ?tiri despre Sibiu anun?ând c? în acest ora? între securitate ?i armat? a început un adev?rat r?zboi. Nu era îns? chiar a?a, avea s? afle Nu?u mai târziu. Cei de la mili?ie ?i de la securitate de frica demonstran?ilor, care for?au intrarea în aceste unit??i, au vrut s? se pun?, cu ?tiin?a colonelului Dragomir, sub protec?ia militarilor. Când, la momentul potrivit, au reu?it s? traverseze mica str?du?? care-i desp?r?ea ?i au escaladat gardul au fost primi?i cu rafale de arme automate. Mul?i dintre ei au murit sau au avut parte de r?ni grave. Exact în acel timp, dar ?i dup? aceea, Teodor Brate?, dar ?i George Marinescu, moderatori de emisiuni, repetau cu obstina?ie ?tiri care îngrozeau popula?ia: "La Sibiu trupele de securitate atac? unit??ile militare", "Armata nu mai are muni?ie". "La Sibiu securi?tii trag asupra salv?rilor". "La Sibiu armata cere ajutor avia?iei s? opreasc? m?celul". "Elemente du?m?noase, securi?tii, au otr?vit apa". "Securi?ti sunt ajuta?i de terori?ti".
Terori?tii, du?manii nev?zu?i, ap?reau de pretutindeni ?i disp?reau f?r? a l?sa urme. Oamenii de pe la blocuri, îngrozi?i, au început s? se organizeze pentru a se ap?ra. B?rba?ii, câte doi, st?teau santinele la u?a blocului. Ceilal?i, ca s? fie mai aproape ?i s?-i poat? schimba din or? în or?, ori s? intervin? în caz de atac terorist, st?teau pe aproape, prin pivni??, prilej pentru unii s? mai umble pe la damigenele cu ?uic? sau pe la butoia?ele cu tulburel, care, ajutat ?i de c?ldura de afar?, nu se oprise din fierbere.
Dar pericolul putea veni nu numai de jos, pe u?a blocului, ci ?i de sus. S-a convins de asta Nu?u când diminea??, stând cu geamul deschis, a v?zut un elicopter apropiindu-se. Acesta zbura cu o vitez? redus? ?i a ajuns doar la câ?iva metri de fereastra de la care privea. A încercat chiar s?-l salute pe pilot f?când-i semn cu mâna. Dar tocmai atunci a v?zut c? o u?? era deschis? iar un militar st?tea cu arma întins? spre el. Într-o frac?iune de secund? ?i-a dat seama c? acesta ar putea ap?sa pe tr?gaci ?i, instantaneu, s-a aplecat la podea. În urm?toarea secund? a auzit o explozie înfundat?. A doua zi a v?zut pe blocul vecin, deasupra geamului de la etajul zece, o adâncitur? în perete. Glon?ul lovise acolo, cum la fel de bine putea lovi un pic mai jos, ?i cu o frac?iune de secund? mai repede, pentru a-l atinge pe el. Nu to?i îns? au avut noroc. B?trânul avocat Mihu, so?ul unei înv???toare, fost? coleg? cu mama lui, era complet surd. Locuiau pe o strad? în apropierea ?colii militare de infanterie. S-a bucurat, p?rându-i-se c? i-a revenit auzul, când a crezut c? distinge, prin geamul deschis, ni?te zgomote. S-a dus s? se dumireasc? despre ce este vorba. Doar câteva secunde a stat în fa?a geamului deschis dup? care a c?zut într-o balt? de sânge. Un glon? l-a lovit drept în mijlocul frun?ii.
Casa de pe ?tefan cel Mare, fost? Nocrihului, nr. 7, unde a locuit Nu?u cu mama ?i sora lui, de când avea opt ani ?i pân? la ?aisprezece, ?i de pe balconul c?reia privea solda?ii sovietici din cazarm?, atunci când se schimbau g?rzile, ?i mai târziu pe cei români, a ajuns o ruin?. Ramele geamurilor arse erau scoase din ziduri, tencuiala era c?zut? iar c?r?mizile, care se vedeau, erau în multe locuri sf?râmate. Cunosc?torii ziceau c? sigur s-a tras asupra ei cu tunuri de calibru mic. ?i alte case de pe ?tefan cel Mare, aflate vizavi de cazarm?, aveau acoperi?urile deteriorate ?i g?uri proeminente în ziduri. Cl?dirile mili?iei ?i ale securit??ii deveniser? ni?te ruine. Vila Branga, vizavi de caz?rmile de pe Calea Cisn?diei, era distrus? aproape 100% . ?i alte case apropiate au fost deteriorate substan?ial. Terori?tii, se spunea, s-au ascuns în podurile acestor case. Al?ii, ziceau c? acolo se aflau doar simulatoare care imitau perfect armele de foc. Ani la rând s-au v?zut pe case urmele canonadelor la care au fost supuse, unele pe str?zi destul de îndep?rtate de caz?rmi. Urme s-au mai v?zut ?i dup? dou?zeci de ani ?i, uitându-te atent, se mai v?d înc?.
Nu numai în case au murit oameni în acele zile ci ?i, mai ales, pe strad?. Pentru a se ap?ra de ac?iunile teroriste, pe str?zi s-au instituit filtre, formate din militari dar ?i din civili care au primit arme de foc împreun? cu muni?ia aferent?. Ace?tia opreau ma?inile în trafic, controlau pasagerii ?i portbagajul. O Dacie, spuneau martorii oculari, a fost oprit?. Dup? ce a fost controlat? în am?nun?ime i s-a f?cut semn ?oferului c? poate pleca. N-a parcurs decât câ?iva zeci de metri ?i o rafal? de pistol automat, tras? de cineva din filtru a oprit-o din nou. B?ie?elul de doi ani ?i jum?tate, care se afla pe bancheta din spate a fost lovit mortal, iar mama lui, gravid? în câteva luni, r?nit?. Femeia a ajuns la spital, copila?ul la morg?, iar tat?l dus la bazin. Acolo, într-un bazin lipsit de ap?, de la o unitate militar?, erau du?i, lega?i cu sfori groase sau chiar cu sârm?, presupu?ii terori?ti sau angaja?i ai ministerului de interne precum ?i ai securit??ii, b?nui?i c? au folosit, în acele zile, armamentul din dotare.
?i înainte ?i dup? prima zi de Cr?ciun, când a fost ciuruit cu gloan?e, la Târgovi?te, cuplul preziden?ial, au murit oameni pe str?zi sau în case. Dup? anul nou, încet, încet, împu?c?turile au început s? se r?reasc? apoi au încetat cu totul. La o vreme, când s-a tras linie ?i s-a adunat num?rul mor?ilor, ace?tia erau în num?r de 99, plus peste dou? sute de r?ni?i.

*


Au avut apoi la ce se uita oamenii, pân? târziu în noapte, la televizor. La ?edin?ele CPUN-ului,
cu discu?ii în contradictoriu între reprezentan?ii partidelor, care î?i m?riser? num?rul, ca ciupercile dup? ploaie, când s-a luat hot?rârea c? se pot forma cu minimum 251 de membrii. Pe bun? dreptate un jurnalist din presa central? i-a caracterizat pe participan?ii la aceste discu?ii televizate ca suferind de ebrietate verbal?.
Apoi s-au transmis procesele membrilor fostului CPEX, a celor care au contribuit la în?bu?irea revolu?iei de la Timi?oara, a colonelului Dragomir care a fost învinuit, al?turi de comandan?ii mili?iei ?i securit??ii, pentru victimele din Sibiu. Nimeni n-a primit condamn?ri pe m?sura suferin?elor ?i pagubelor pricinuite. Pe Nicu Ceau?escu mul?i îl priveau cu compasiune când a ajuns în boxa acuza?ilor. F?cuse, ziceau ei, ?i mult bine în func?ia pe care a avut-o.
*

Într-una din zilele acelei ierni Nu?u ?i Veturia ?i-au rememorat vie?ile duse înainte de a se cunoa?te ?i de dup?.
Da, în anumite privin?e puteau fi mul?umi?i.
Dar, ce va fi de acum înainte?
Nu puteau s? întrevad?.
Dar, sigur, pentru urma?ii lor va fi mai bine. Trebuie!