proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Lâng? cl?direa prim?riei st?tea nelipsitul buchet de cioflingari, parc? b?tu?i în cuie, pe scândura jilav? a b?ncii din fa?a C?minului Cultural, transformat, dup? Revolu?ie (ori ce-o fi fost) în local pentru nun?i, botezuri, înmormânt?ri, pomeni de c?ratul apei la vii ?i la mor?i. Cu taxe bunicele, încasate de la contribuabili, c? ?i a?a bugetul comunei o duce greu.
Între dou? beri, cioflingarii fac politic?, manifestându-se foarte vocali în privin?a viitorului comun, al patriei, al jude?ului , al localit??ii lor de ba?tin?; înjur? de mam?, când trebuie s? se refere la opozi?ie ?i scuip? într-o parte, a lehamite sau din simpl? obi?nuin??.
Marcica, nebuna cu patalama, îi ignor? completamente, nu vrea parteneri de dialog dintre ace?tia, ca atare, nici oponen?i.
Înc?l?at? cu ni?te pantofi mov de plastic, se propte?te bine pe cele dou? picioare, în spa?iul marcat cu dungi albe, care desparte benzile de circula?ie din mijlocul ?oselei, între biseric? ?i prim?rie.
Începutul verii înseamn? ?i începutul crizelor sale, ce se ”rezolv?” prin câte-o internare mai lung?, la B?l?ceanca.
Dar ast?zi este abia la a doua sau a treia criz?, prin urmare, cât nu d?-n cap nim?nui, poli?ia o mai las?, pân? î?i vars? din lava memoriei, fumigenele peste via?a anost? a localnicilor, lipsi?i de privilegiul unor spectacole în aer liber.
St? înfipt? pe asfalt ?i, la fiecare claxon al vreunuia dintre ?oferii incomoda?i, î?i ridic? fustele, apoi le d? s? mânânce: ?’ai dracu de curvari, nu mai ave?i loc de mine, ha?!
?i fustele se învolbureaz? mai abitir decât privirea pierdut? a Marcic?i.
Dup? ce-i trece furia pe ?oferii de ocazie, î?i aminte?te brusc pentru ce a venit ea aici, în centru… adic? exact la prim?rie, cu fa?a spre biroul lui dom’ primar.
-Ie?i afar? de-acolo, b???, nenorocitule, spune unde-ai dormit az-noapte, fire-ai al dracu tu, cu cine te-a votat, c? pe mine m-au dat afar? de la vot, nu m-au l?sat s? pun ?tampila, c? ?i-o puneam eu unde treb’e, vedeai tu prim?rieee, când o mai fi muma fat? mare!
În urechile curio?ilor, timbrul vocii nebunei devine tot mai strident; au, n-au treab? pe-acolo, se apropie cu fiecare ocazie, pre? de câteva minute, s? aud? ce mai scoate din tolb a memoriei maniaco-depresive, ?a?a Marcica ?i s?-?i fac? astfel amuzament, pentru toat? s?pt?mâna.
- B???, te ?âi cu-a lu’ Genunche, ?la crezi c? nu ?tie? …?tie, da’ îi convine. Aduce Frosa lemne pentru iarn? de la prim?rie? …Aduceeee! Aduce Frosa ajutoare, ulei ?i f?in? la pungi?... Aduceee! P?i ?i-atunci?…O spal? Genunche ?i este ca nou?!
-A?a, ?a?? Marcico, zi-i, c? ?ie n-are ce-?i face, spune tot! se bag? în discu?ie al lu’ Boaghe, unul m?run?el ?i cu un ochi la gaie, altu’ la tigaie. Avea oftic? pe primar, nu era din tab?ra lui ?i sperase, pân? la ultimul tur de negocieri, s? prind? un post de consilier. Nu prinsese!
-Tu vorbi?i, m?? Chiorule! Auzi, p?i la tine cin’ se uit?? Când te-ai dat pe lâng? a lu’ Nae Drâmb?, mai ?tii c? ai luat una cu sticla-n cap, de te-au dus cu salvarea? Taci dreacu, c? nu te-ntrebai de vorb?!
?i Marcica face o pauz? scurt?, i se dezumfl? pe moment venele gâtului, î?i ?terge cu o batist? mototolit? col?ul gurii, pe unde saliva g?lbuie se prelinge sub?irel, apoi, ca la un semnal, numai de ea în?eles, începe din nou.
R?sucit? c?tre banca unde cioflingarii ar fi râs ?i nu prea, c?-i lua ?i pe ei în primire, ceea ce nimeni nu dorea, Marcica d? drumul unui lung ?ir de vorbe incriminatoare la adresa echipei din fruntea satului.
-B? primarule, b?, ie?i afar? ?i ia-l ?i pe vice, or nu e venit de-acuma? Are pornirea grea, se duce noaptea la discotec? ?i muierea lui st? acas?, cu copil mic... Fire-a?i ai dracu de mârlani, cu discoteca voastr? cu tot! Discotec? v? trebuia, s? vin? alea cu a?a tras? prin cur, auz, cic? ia câte-un par în bra?? ?i se-nvârtesc titirezele pe dupe el! P?i le dau eu sapa mea, c? n-am unde s? mai sap, mi-a luat porcu’ de frate-meu p?mântu’, gr?dina, tot, tot, le dau sapa, e bun?, ascu?it?, are coada lung?, lustruit?.
(Face semne obscene, cu mâna îndoit? de la cot, sugerând dimensiunea uneltei).
Nici la cimitir nu m? las? paznicu’, cic?-am s?pat to?i mor?ii, da’ eu îi ?i jeleam, nu m? duceam degeaba, îi jeleam pe-?ia de n-are cine, de au copiii pleca?i, ce ?tie paznicu, Mitic?-al Popii? El nu ?i nu, s? las mor?ii în pace…da pe cin’ s? sap, m?? ?i pe cin’ s? plâng? Pe vii? M? ia la b?taie ca Vulea, numa-n cap, numa-n cap, plesni-i-ar fica?ii, mort unde e!...c? de frica lui, nici n-am dat cu piciorul pe la mormânt, dar?mite cu sapa…or fi crescut buiazele peste el, las’ s? creasc?, are pe cine! Dumnezeu nu doarme, eu aici ?i el, acolo, cu moroii!
Ha, ha, ha! Marcica se pune pe râs, înveselit? brusc de ideea c?, oricum, a fost r?zbunat?, pentru câte b?t?i a îndurat de la Vulea.
În zarea ochilor s?i apare o poten?ial? victim?, necunoscut?, ?i Marcica î?i ascute suli?a vorbelor.
La vederea nebunei, fata iu?e?te pa?ii, doar-doar va sc?pa neobservat?. De unde!
-F?, a cui e?ti f?? întreab?, brusc interesat? de fata îmbr?cat? într-o fusti?? scurt?, cu volane suprapuse .
- Ai f?, pe tine te v?zu mum?-ta când pleca?i? Nu ?i-a ajuns materialul, de-asta ai fusta pân’ la cur? A?a te duci sara la discotec??
-Nu chiar, am haine la mod? pentru discotec?, ?a?? Marcic?, ?i în alt? parte, unde s? m? duc? A?a fac to?i tinerii din ziua de azi, se distreaz?, îi r?spunde tân?ra din mers, c?ci, dac? te-ntreab? ceva Marcica, iar tu faci pe niznaiul, adic? nu-i r?spunzi, e potop! Nu mai scap? de gura ei neam de neamul t?u, î?i aminte?te de când era tân?r?, tot felul de ”zgoande” petrecute la CAP, cu ?efi de echip?, brigadieri, pre?edin?i, câte ?i mai câte pontaje, ?i le strig? ori de câte ori te vede.
Fata se îndep?rteaz?, dar în lungul trotuarului, dinspre minimarketul ”La doi pa?i”, se ive?te altcineva, nu are cum sc?pa din raza de ac?iune a privirii Marcic?i, de?i omul încearc? s? traverseze ca s-o evite.
-B?, se-ndreapt? Marcica spre el, tu mai aduni melci? Faci afaceri cu noi, ?? ? P?i de ce nu-mi dai banii pe melci, ho?omane? Crezi c? am uitat? D? banii, c? te bag la pu?c?rie, la beuc?, d? banii, c? nu scapi de mine!
-?a?? Marcic?, ai adus cinci melci ?i ?ia erau sub stas, ce bani s?-?i dau, bre?
-Banii mei, c? m-am dus la p?dure dup? melcii ?ia, m-am dus pe jos, nu cum s-au dus ale Nae, cu c?ru?a, c? n-am c?ru??, Vulea a b?ut-o ?i p-asta, înainte s? moar?, a vândut tot de la b?t?tur?, trosni-i-ar ?ira spin?rii, acolo unde e! S?-mi dai banii!
-Vino-ncoace s? ?i-i dau, zice afaceristul cu melci, hot?rât, pesemne, s? pun? cap?t acestei ultime ”datorii” ap?rute în prim?var?, când colectase melci de la cons?teni, pentru un partener ce f?cea export în Fran?a.
-Viu, cum s? nu viu, se lumineaz? fa?a nebunei, de victoria nea?teptat?.
Marcica se întoarce pe sensul opus al drumului na?ional, dar hâr?âitul pa?ilor este acoperit de un zgomot puternic, o bubuitur?, de parc? ar fi aruncat cu grenada cineva, apoi un gâfâit, ceva, ca o tuse cu expectora?ii, urmat? de un scrâ?net de ro?i for?ate s? se opreasc? brusc.
-Ce f?cu?i m?, o c?lca?i, sare cu gura, dintre cioflingari, cel cu privirea-n opturi. O c?lca?i pe ?a?a Marcica, adaug? moale, în timp ce se apropie de locul accidentului. Ceilal?i, surprin?i, întrerup discu?ia ?i câteva momente nu zic nimic, privesc spre mijlocul ?oselei, clipind des, parc? i-ar fi în?epat un viespar în pleoape. Unul, M?rin Plotog, întreab?, ca pentru el:
-Cine-o s-o-ngroape acum, c? frate-s?u nu mai ?ine de ea, primarul va spune c? are neamuri de gradul întâi ?i nu-i apar?ine lui.
-Las?, m?, ai v?zut mort nedus la groap?? îi r?spunde Fane po?ta?ul, care î?i turnase berea din sticl?, într-un ?ap lunguie?, adus de-acas?, pentru c? voia s? îi simt? mai bine gustul.
Niciunul îns? nu fu dispus s? se ridice, s? lase liber locul de pe banc?, deoarece imediat se g?sea altcineva s?-l ocupe.
Portiera ma?inii oprite la doi-trei pa?i de Marcica este deschis?; ?oferul coboar?, transpira?ia îi curge pe frunte, o ?terge cu palma, în timp ce bolborose?te ceva din gur?. Se îndreapt? c?tre femeia r?sturnat? cu fa?a-n jos, se apleac? peste trupul acesteia ce înc? mai zvâcne?te, cu ?easta desprins? pe jum?tate. Creierii, împr??tia?i pe smoala cald? a ?oselei, scot aburi.
Omul apuc? de o mânec? ?i vrea s? trag? corpul fragmentat mai într-o parte, când aude vocea afaceristului cu melci:
-B?, n-o mi?ca, vrei s? intri la pârnaie pentru o nebun?? Las-o acolo, s? vad? poli?ia c? sta-n drum.
?oferul, tulburat, se dezmetice?te deodat? ?i las? mâneca; aceasta flutur? câteva secunde, apoi mâna, inert?, cade în b?ltoaca ro?ie-maronie care curgea pe dedesubtul trupului, acoperind marcajul alb, în timp ce mirosul de sânge cald, insinuat în aerul fierbinte, atrage câteva mu?te verzi, ascunse pân? atunci în tufa de trandafiri de pe marginea ?oselei.