Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Feti?a ?i juc?riile ei ciudate

de Aurel A. Con?u

Feti?a, pe nume Mora, ie?i aproape de amiaz? din curtea casei ?i atras? de un flutura? obraznic, colorat ca o sorcov?, nimeri în mijlocul unei poeni?e de vis, desprins? parc? din c?r?ile ei de pove?ti, prin mijlocul c?reia curgea un pârâia? domol, clipocind printre pietre. Cum neastâmp?ratul flutur era pus pe ?otii, luându-?i zborul ori de câte ori urm?ritoarea sa întindea mânu?ele dup? dânsul, feti?a se înciud? atât de tare încât începu s?-l certe ?i s?-l amenin?e cu pedeapsa suprem?: înfingerea într-un bold. Se pare c? nici lucrul acesta nu avu darul s?-l sperie prea tare pe flutura? pentru c? nu mult dup? aceea intr? în p?dure ?i se f?cu nev?zut în desi?ul frunzelor. Dar feti?a nu se d?du b?tut?. B?nuia c? neastâmp?ratul se pitise pe undeva, poate chiar acolo, deasupra ei, dup? ciorchinii de cucuruz, motiv pentru care se ascunse la rându-i în spatele unui trunchi cioturos, aplecat peste un fel de povârni?, care se c?sca dedesubt, a?teptând doar s?-l în?face. Din p?cate, feti?a nu se mai uit? pe unde calc?, a?a cum f?cuse tot timpul, ?i deodat? se pomeni alunecând la vale, rostogolindu-se printre pietre ?i m?r?cini, c?zând în gol, apoi pr?bu?indu-se peste o movil? de nisip în mijlocul unei înc?peri cu pere?ii translucizi. De?i era înc? ame?it? ?i speriat? de cele întâmplate, ?inându-?i cu greu lacrimile care o podideau, nu-?i putu st?pâni un zâmbet de bucurie când v?zu în jurul ei mai multe mogâlde?e verzi, cam de aceea?i în?l?ime, cu capete mari ?i trupuri sfrijite.
- Ce v? zgâi?i a?a la mine! se buzurlui ea încercând s? coboare de pe movila de nisip. Nu vi s-a întâmplat niciodat? s? v? da?i de-a berbeleacu’?
Mogâlde?ele se privir? între ele descump?nite, apoi cl?tinar? din c?p??ânile lor caraghioase în semn c? nu. Una dintre creaturi, care p?rea s? fie mai mare peste celelalte, atinse nisipul cu palma iar acesta disp?ru ca ?i când cineva de sub pardoseala de sticl? l-ar fi înghi?it.
Feti?a râse ?i b?tu din palme fericit?.
- Cum ai f?cut asta, Cap de Pepene?
- ?!
R?spunsul mogâlde?ei cu c?p??âna ovala, ca un bostan, sem?na cu un bâzâit de viespe.
- Bine, zise ea, s? ?ii minte c? te cheam? Cap de Pepene! Iar pe tine, continu? ar?tând c?tre un omule? cu ochii mari, bulbuca?i ?i cu linia gurii ca o acolad?, te cheam? Broscu?a Oac!
Acesta d?du din cap ?i se a?ez? supus lâng? Cap de Pepene.
- Cu tine-i mai greu, recunoscu feti?a apucându-l de mân? pe cel de-al treilea. To?i ave?i ochii mari ?i negri! Parc? sunte?i fra?i! Tu îns? ai gâtul cel mai lung, nu-i a?a ?
- ?!
- Am s?-?i zic Stru?ul cel Mic deocamdat?, iar lui, adic? ?ie, preciz? ea tr?gându-l din rând pe omule?ul cu gura ?uguiat?, Bot de Miel! A?i în?eles?
Cei doi aprobar? din capete docili, aliniindu-se al?turi de ceilal?i, în timp ce feti?a mai f?cu dou? modific?ri: îl schimb? pe Bot de Miel cu Broscu?a Oac întrucât acesta era un pic mai înalt ?i nu-l putea l?sa la urm?.
- Alinierea în spatele meu! ordon? ea b?tând pasul pe loc. Cu cântec, înainte!!!
Mogâlde?ele pornir? în pas de front, agitându-?i mâinile ?i sâsâind dup? cuvintele înfl?c?rate ale feti?ei: „Podul de piatr? s-a d?râmat / A venit apa ?i l-a luat / Vom face altul, pe mal, în jos / Altul mai trainic ?i mai frumos...
La a doua tur? feti?a se opri c?scând.
- N-ai niciun scaun pe aici, Cap de Pepene?
Omule?ul cu capul oval atinse pardoseala ?i scoase de acolo un fel de ?ezlong, pe care îl împinse apoi c?tre fat?.
- ?!
- Mul?umesc, Cap de Pepene! Acum a?eza?i-v? ?i voi în fundule?e pentru c? am s? v? spun o poveste! ?ti?i povestea lui F?t Frumos ?i merele de aur?
Mogâlde?ele cl?tinar? negativ din cap.
- Bine, copii, am s? v-o spun eu ! A fost oadat? ca niciodat?, c? dac? n-ar fi nu s-a povesti, a fost...
Dar nu mai putu continua. Sim?i cum i se închid ochii ?i alunec? în dulcea lume a somnului. Cap de Pepene se apropie de ea cu sfial?, o lu? în bra?e ?i împreun? cu ceilal?i se în?l?ar? deasupra râpei, ca ni?te îngeri, l?sând-o nu mult dup? aceea în mijlocul poeni?ei cu capul sprijinit pe un glob de sticl?.

Aurel A. Con?u (ACPN) | Scriitori Români

motto: Tot înainte!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro