proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

John a scos un b?? de chibrit, l-a trecut pe catranul cutiei ?i ?i-a aprins ?igara. ?i-a pus ambele picioare pe m?su?a din fa?a lui, iar cu cealalt? mân? a luat paharul cu whiskey. Îl prive?te senin pe Cormac, întinde mâna cu ?igara spre el, îndemnându-l s? ia un fum.
- Abia am fumat.
- Mai trage un fum cu b?utura asta, dac? vrei!
- Nu vreau. Te-am rugat, de mai multe ori, s?-mi poveste?ti de ce a vrut sor?-ta s? se omoare. Mereu ai ocolit s?-mi spui. De ce?
- P?i, Cormac prietene, e o poveste trist?.
- Vreau s-o aud.
- La ce-?i trebuie?
- S? domolesc, poate, scenariile pe care le-am f?cut în mintea mea.
- Scenarii legate de gestul nes?buit al sor?-mii?
- Da.
- E?ti nebun!
- Poate, dar tot vreau s? aflu. Unde-i sticla?
- La picioarele tale. Mai pune-mi ?i mie, c? am de gând s? te scot din scenariile alea ale tale. S? bem, amice!
Cormac apuc? sticla cu o mân?, toarn? în paharul lui John pân?-l umple, toarn? ?i în paharul lui, dup? care se întinde în fotoliu, preg?tit de ascultat.
- Tot nu-?i aprinzi una?
- Nu.
- Mda. Cu Margo nu e u?or de tr?it. E o fire poetic?, dar cred c? nu e cazul s?-?i descriu partea asta, c? ?i tu e?ti ca ea ?i voi v? în?elege?i ie?irile pe care al?ii le consider? aiurea.
- Da.
- Da? Ce, da?
- Adic? te aprobam.
- Nu m? întrerupe. N-am nevoie s? aprobi. Stai ?i ascult?. La sfâr?it, dac? e, spui ceva, de?i nu m? intereseaz? ce spui.
- Cum vrei.
- Margo avea lumea ei. Citea, scria, desena. Nu avea prietene. Nici iubit. Dac? avea nevoie s? ias? pân? la biblioteca ora?ului, o f?cea cu fric?. O afectau pân? ?i privirile str?inilor de pe strad?. Spunea c? o cercetau cu ur?. Se întorcea în camera ei ?i plângea. Se calma dup? o vreme, apoi citea. În ziua aceea s-a certat cu mama. Nu ?tiu de la ce a pornit, dar îi repro?a sor?-mii c? e o proast?, c? toate fetele de seama ei s-au m?ritat, au copii, c? unele au job bun, case mari, averi, ma?ini, chestii din astea. Ei bine, Margo a plecat imediat din cas?, f?r? s? spun? nimic. Seara nu s-a întors. Mama era disperat?. Eu la fel. Am cercetat toat? noaptea ora?ul ?i p?duricea din apropiere. Nimic. Nu ?tiam unde s? m? duc, pentru c? Margo, în afar? de propria ei camer?, nu prefera vreun loc anume. Sau poate da, dar eu nu ?tiam. M-am întors spre diminea?? acas?. Mama ar?ta mai b?trân? cu zece ani. Se acuza singur? de r?utate. Asta nu ajuta la nimic. Repeta: unde s? m? duc dup? ea? Unde s? o caut? Unde? Doamne-Dumnezeule, ce-am f?cut?
- Câ?i ani avea Margo!
- 22. Avea fa?a blând?, alb?, atât de alb? de parc? era f?cut? din hârtie. Ochii alba?tri, fruntea lat?, p?rul drept, blond, lung, cu un breton copil?resc, pe care ea ?i-l f?cea. Spunea c? bretonul ?la îi acoper? fruntea ?i astfel oamenii nu-?i vor da seama c? ea e un geniu. Mai avea ?i glume în program. St?tea mereu încruntat? din cauz? c? lumina zilei era prea greu de suportat pentru ochii ei. Ie?ea în ora? o dat? la dou? s?pt?mâni ?i atunci doar pân? la bibliotec?. Sigur c? lumina era puternic? pentru ochii care st?teau doar în umbra dormitorului ei. Noaptea nu aprindea lumina. St?tea la lumina lumân?rilor. Spunea c?-i aduce pace ?i inspira?ie. Dup? 3 s?pt?mâni de la dispari?ie, a venit acas? s?-?i ia câteva haine. Mama era la job ?i a profitat de ocazie s? nu dea ochii cu ea. Dar ia dat cu mine. M-am mirat s? o v?d. Era slab? ?i galben? la fa??. Nu alb?. Galben?. Am întrebat-o unde pleac?, unde a fost, ce-i cu ea. O mie de întreb?ri într-o frac?iune de secund?. Mi-a spus c?-i la iubitul ei. P?i, de când ai tu un iubit, c? eu nu te-am v?zut niciodat? cu nimeni? Ea a zis c? are ?i c? nu conteaz? cine e, cum e ?i unde locuie?te ea cu el. Ba conteaz?, i-am zis, conteaz? s? ?tiu m?car unde stai cu el. ?i mi-a spus. Am mai întrebat-o mici am?nunte, dar nu mi-a r?spuns. A plecat destul de repede. St?tea la o ferm? de vaci. ?tiam acolo un b?iat care avea grij? de ferm? ?i care avea o c?su?? mic? pe domeniul de lâng?. I-am spus mamei despre vizit?, despre tot ce ?tiam de la Margo. ?i-a mai revenit, ?tiind-o în via??, dar nu era fericit?. A?a c? a plecat într-acolo. Mama a plâns ?i a rugat-o s? se întoarc?. Margo a spus c? nu vine acas?, a?a c? nimic nou pân? aici. Dup? alte 3 zile a venit o vecin? care lucra la spitalul ora?ului s? ne spun? c? Margo este în spital ?i ne ruga s? mergem s? o lu?m acas?. Înghi?ise un tub de pastile. Nu ?tiu câte s? fi fost, dar vecina spunea c? a fost adus? de salvare, înso?it? fiind de b?iatul fermierului, adic? ?la la care fugise ea. A l?sat-o în spital ?i a plecat. Am g?sit-o pe Margo pe marginea patului, privind ?int? într-un punct. Ce are de st? a?a, a întrebat mama, iar o asistent? i-a spus c? nu a vrut s? vorbeasc? deloc de când a adus-o, adic? de acum 3 zile. Era în stare de ?oc. I-a b?gat un tub pân?-n stomac, s?-i scoat? tot ce-avea acolo. Apoi au legat-o de mâini ?i de picioare, goal?, într-un salon de urgen??. Abia în ziua când am aflat de ea o dusese într-un salon cu al?i bolnavi. Nu a r?spuns nici doctorului. A chemat-o pe mama în cabinetul lui ?i i-a spus c? are nevoie de semn?tura ei pentru a o transfera într-un spital psihiatric. Nici vorb?, a spus mama. Nici vorb?. Îmi iau fata acas? ?i o fac eu bine, c?-s mama ei, nu o duce?i voi la nebuni, s? o înnebuni?i ?i mai tare. ?i am adus-o acas?. A?a ?eap?n? ?i cu ochii ei alba?tri larg deschi?i, privind fix la un punct care se mi?ca împreun? cu ea. ?i-a revenit dup? dou? s?pt?mâni. Nu a mâncat nimic. Nu a b?ut nimic. Nu ?tiu cum a supravie?uit fata asta. ?i-a revenit printr-un plâns isteric, în hohote. Apoi a urlat. A plâns iar ?i iar, o zi întreag?. A vorbit cu mama ?i a rugat-o s?-i aduc? un pachet cu ?ig?ri. I-a adus. Apoi a ie?it în spatele casei, rugându-ne s? nu mergem dup? ea, c? merge doar s? fumeze ?i vrea s? fie singur?. A?a am f?cut. Totu?i o priveam de dup? perdea. Ne era fric? s? nu fac? vreo prostie. A stat întins? pe iarb?, a privit cerul ?i a fumat. Când a terminat, a intrat senin? în cas?. Mama a întrebat-o de când fumeaz?, iar Margo a r?spuns c? de azi. Din ziua aia ?i-a revenit. O alt? Margo, schimbat? 100%. De-atunci a scris ca o nebun? caiete întregi. A scris jurnal, poezii, proze, chestii. Stai s?-?i aduc jurnalul ei s? cite?ti ce-a scris în luna august, luna sinuciderii ei. Bine c? nu i-a ie?it planul!

Nu-mi pare r?u c? am luat un tub de pastile. Îmi pare r?u c? nu am f?cut-o mai demult. A?a mi-am dat seama c? pot fi alt? persoan?. Am fost o fiin?? slab?. Mi-a fost fric? de oameni, de mine, chiar ?i de gândurile mele. Acum sunt puternic?. Voi lupta chiar ?i cu balaurii. Atunci când mergeam pe strad?, nu ?tiam unde s? privesc. Mergeam cu privirea-n p?mânt. Dac? cineva m? întreba ceva, r?spundeam cu vocea atât de sc?zut? încât abia m? auzeam ?i eu. Întreb?rile îmi ocupau tot timpul. Nu c?utam r?spunsuri. M? învinuiam pentru tot rostul meu ?i al lumii. Eram naiv?. Atât de naiv?! Dup? gestul nes?buit, a?a cum to?i îi spun, sunt o alt? persoan?. Nu-mi caut scuze. Nici nu accentuez c? am f?cut ce trebuie. În acel moment am f?cut ce-am vrut s? fac. De-atunci ?tiu s? ?in capul sus. Hm, ce ironie, nu-i a?a?! De-atunci ?tiu s? lupt cu orice ?i consider c? via?a e un dar ?i-o lupt? în acela?i timp. Lupta cu tine însu?i, de-a nu pica prad? sentimentelor. Nu judec. Dac? sunt judecat?, nu-mi pas?. Dac? râd sau dac? plâng, iar nu-mi pas?. Dar un lucru ?tiu sigur: niciodat? nu voi mai l?sa ceva s? m? r?neasc?. Da, m? simt bine în pielea mea de acum. Dac? e ceva de spart, sparg. Dac? e ceva de iubit, iubesc. Dac? e ceva de l?sat, las. Dac? e ceva de iertat, o voi face. Pentru c? nu mai suf?r ?i nici nu mai privesc în urm?. Via?a e a?a cum e ?i e în fa?a mea. Înapoia mea a r?mas, probabil, o urm?, îns? nu asta conteaz?. Vreau s? r?mân ceea ce simt acum. Încrederea c? într-o zi îmi voi privi în ochi toate dorin?ele realizate. Nu sunt o fiin?? oarecare, sunt Eu. Eu cu E mare. O victorioas?. ?tiu c? voi avea mereu un rid în jurul ochilor, dar acela va fi obiectivul puterii mele, a reu?itelor. Asta e, de fapt, o frumuse?e a femeilor puternice. De ce a? lua în seam? p?rerea lor? De ce m-a? expune criticilor, din moment ce via?a mi-o tr?iesc singur? ?i nu bat la u?a nim?nui? De ce mi-ar p?sa dac? a? umbla goal?, iar ei m-ar privi ca pe o ciudat?? Sintagme ?i paradigme. Principii croite de al?ii pentru unii ca mine, de parc? le-a? îmbr?ca în fiecare sear? la cin?, privind cu dragoste în ochii lor de sticl?, privind spre chipul lor de lut, iar eu, zâmbind a mul?umire pentru greutatea pe care mi-au pus-o în suflet, spunându-i fals „omenie”.

Cormac a l?sat caietul pe m?su??, a umplut paharul, a luat o gur? bun?, apoi l-a fixat cu privirea pe John.
- Hai s? mergem în MacGillycuddy’s Reeks. La cabana noastr?, a zis Cormac.
- De ce?
- A?a. Degeaba.
- Degeaba?
- Î?i trebuie un motiv s? faci ceva ce-?i place?
- În afar? de timp? Nu.
- Timpul ?i-l faci tu, John.
- Hm! Nu ?tiu.
- E o idee bun?.
- E doar o idee, John.
- Prietene Cormac, prietene... D?-mi un minut!
John se ridic?, d? peste cap b?utura din pahar, deschide un sertar vechi ?i plin cu hârtii, unde caut? ceva, privind de sus, dar sim?ind cu degetele pe sub colile de hârtie. Se încrunt? ?i trage nervos sertarul, pân? cade cu totul din mâna lui stâng?.
- Toate-s vechi în casa asta, la naiba! Continu? s? caute cu amândou? mâinile.
Cormac îl privea calm. John î?i puse mâinile pe cap ?i oft? privind lung în tavan.
- Ce cau?i?
- Ceva. Nu mai conteaz?.
- Ceva foarte mic?
- Nu auzi? Nu mai conteaz?, din moment ce nu am g?sit.
- M? rodea curiozitatea. Erai foarte hot?rât.
- Mda. Eram.
S-au trântit înapoi pe canapea. Amândoi priveau u?a.

Va urma