proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Septuagenarul Robert Com?ni??, de profesie cibernetician, î?i propuse în diminea?a aceea cald? de toamn? târzie s? nu mearg? la institut. Ziua de 14 octombrie avea pentru el o semnifica?ie aparte ?i i-o dedica în fiecare an fratelui s?u geam?n, Vladimir, disp?rut f?r? urm? acum treizeci de ani. De?i autorit??ile judiciare clasaser? dosarul înc? din start, punând dispari?ia pe seama unor „cauze necunoscute”, el î?i continu? propria investiga?ie de-a lungul timpului pân? în acest 14 octombrie însorit, când socoti, ex abrupto, c? sosise momentul s? trag? ni?te concluzii. În primul rând, trebuia s? se decid? asupra unui lucru simplu ?i anume dac? fratele s?u geam?n era mort sau nu. Faptul c? acesta disp?ruse subit, f?r? s? lase cea mai mic? urm? a trecerii sau mor?ii sale, acoperea ambele posibilit??i, înclinând îns? mai mult spre varianta a doua. Un glas l?untric, care la gemeni se manifest? extrem de profund, îi spunea c? Vladimir nu era mort, ceea ce putea s? însemne alte dou? lucruri: fie c? fusese r?pit ?i ?inut undeva în sclavie, fie c? el însu?i î?i regizase dispari?ia ?i tr?ia cine ?tie unde sub alt? identitate. De data asta balan?a înclina spre prima variant?. La drept vorbind, concluzia conturat? cu ocazia primei sale investiga?ii, imediat dup? dispari?ia lui Vladimir, care nu excludea posibilitatea unei r?piri, se baza pe câteva date certe. Se ?tia cu precizie c? Vladimir plecase de acas? la unsprezece f?r? cinci, prezen?a sa fiind înregistrat? de camera video de la benzin?ria Helios, unde acesta alimentase la ora unsprezece fix. De la benzin?rie pân? la institut era o distan?? de circa zece minute cu ma?ina, îns? camerele de acolo nu-i semnalaser? prezen?a nici înainte, nici dup? ora unsprezece. Cei aproape treizeci de kilometri de drum dintre benzin?rie ?i institut str?b?teau o suprafa?? agricol? plan?, cultivat? cu grâu, nefiind o rut? prea circulat?. De jur împrejur, cât cuprindeai cu ochii, nu se vedea decât o mare verde de grâu încol?it ?i cerul pr?v?lit ca un clopot peste aceast? mare. Cum s? dispari într-un asemenea loc cu tot cu ma?in? ?i s? nu la?i nicio urm?? Fata de la benzin?rie confirmase c?-l v?zuse plecând în direc?ia institutului, iar un ?ofer de TIR, care circula din sens opus, observase ?i el, undeva pe la mijlocul distan?ei, un Porche ro?u, decapotabil, „mâncând jar”. Ultimul element care-i înt?rise convingerea c? fratele s?u fusese victima unui eveniment neobi?nuit i se relevase din elicopterul Poli?iei, dup? un survol efectuat cu procurorul M?rgean. Nu-i spusese nimic acestuia, dar ochiul s?u experimentat de cibernetician depistase aproape de locul indicat de ?oferul de TIR o zon? circular? în lanul de grâu încol?it, care contrasta izbitor cu restul. La o cercetare ulterioar?, pe teren, aflase ?i explica?ia acelei anomalii: zona circular?, cu un diametru de circa dou?zeci de metri, era pârjolit?, purtând amprenta unui obiect propulsat, care se a?ezase ?i st?tuse ceva timp acolo.

În timp ce-?i preg?tea ustensilele pentru ras, tot mai greu de o vreme încoace, Robert Com?ni?? se privi îndelung în oglind?. Albise cu totul, iar pome?ii obrajilor îi ie?iser? proeminent în afar?. Îi ap?ruser? mii de riduri în jurul ochilor ?i gurii, ba ?i câteva cute groase, ca ni?te ?an?uri, de-a latul frun?ii. Puncte negre, înconjurate de smocuri de p?r, se vedeau ici ?i colo pe nas, deasupra buzelor ?i în josul b?rbiei duble. Doar albastru marin al irisurilor i se p?strase intact, nealterat de trecerea timpului, amintindu-i de vremurile frumoase de alt?dat?. Nici el, nici Vladimir nu fuseser? c?s?tori?i, dar cunoscuser? ?i avuser? zeci de femei, umblaser? prin toat? lumea, se bucuraser? de cele mai mari onoruri în ?ar? ?i str?in?tate, î?i tr?iser? via?a cu vârf ?i îndesat. E drept c? nu prea l?saser? nimic în urm?, cu excep?ia lucr?rilor ?tiin?ifice, ?i nu se prea gândiser? la viitor, crezându-se, probabil, invulnerabili ?i intangibili, adic? nemuritori.
Î?i strânse obiectele de ras zâmbind. Întotdeauna când se afla în fa?a oglinzii îl asaltau amintirile, d?deau buzna ca ni?te hiene din lumea t?cut? a uit?rii, ?i de fiecare dat? pierdea no?iunea timpului. Acum trebuia s? se îmbrace pe fug?, s? porneasc? ma?ina, tot un Porche ro?u, decapotabil, apoi s? refac? pentru a treizecea oar? ultimul drum al lui Vladimir, încheiat invariabil cu aceea?i reculegere pioas? ?i dureroas?.

Opri mai întîi la bezin?rie. Fata de alt?dat?, acum o femeie în vârst?, înceat? ?i supraponderal?, îi f?cuse plinul în lini?te, iar el îi l?sase câteva sute de lei bac?i?, a?a cum proceda de ani de zile, ?tiind c? o ducea foarte greu, dup? care ie?i în strad?. Drumul era pustiu ?i trist, sufocat de buruienile uscate de pe margini ?i de pe câmpul l?sat în p?r?sire, care se întindea de jur împrejur pân? la linia orizontului. Parcurse cei aproape cincisprezece kilometri lejer, f?r? s? se intersecteze cu nimeni, ?i parc? ma?ina direct pe câmp, în locul în care descoperise prima ?i singura dovad? palpabil? legat? de dispari?ia lui Vladimir. Î?i începu reculegerea în ma?in?, ca de obicei, cu mâinile împreunate ?i ochii închi?i. La un moment dat auzi un cioc?nit în geamul din dreapta ?i înainte de a se dezmetici se trezi cu un b?rbat tân?r al?turi, care sem?na uluitor cu Vladimir cel de acum treizeci de ani.
- P?streaz?-?i cump?tul! îi zise acesta îmbr??i?ându-l. Sunt eu!
- Doamne, au trecut treizeci de ani.
- Nici m?car o clip?, râse Vladimir Com?ni?? amuzat de uluirea fratelui s?u, poate doar o jum?tate de clip?, ca s? fiu mai exact! Iar acum, frate, spune adio Terei ?i hai s? pornim înaintea timpului!
În clipa urm?toare mai v?zu un obiect argintiu, sub form? de disc, având la baz? un cerc de lumini multicolore, care d?dea impresia c? obiectul se mi?c?, apoi î?i pierdu cuno?tin?a.