proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Uneori m? las în voia gândului, lipit de vreo imagine diafan?, de propria imagine, care nu este a mea sau este, nu mai ?tiu, datat? atemporal, din dorin?a pervers? de a p?c?li timpul, nu din alte motive, cum mai cred unii, sau fac o escal? în inima Londrei, aflat? mai jos decât orice inim?, în c?utarea b?trânului Shakespeare, despre care englezii, din clasa de mijloc (care sunt cei mai mul?i!), n-au auzit înc?, s?-mi beau ceaiul de la ora cinci cu dou? ore mai târziu decât la Bucure?ti, ?i s? m?-ntorc dezam?git pe plaiurile Miori?ei, recunoscute de istoricii antici dinaintea celor ale vikingilor, da?i-v? naibii cu civiliza?ia voastr? de ev mediu târziu, cu porridge-ul ?i butter-ul vostru gre?os, cu supele voastre întinse pân? la Canalul Mânecii, asezonate cu ca?caval, brrr!, cu Cambridge-urile ?i cu Oxford-urile vostre, suntem cu cel pu?in cin`?pe secole înainte (în tot ce vre?i!), nu-?i mai spun c? m? bucur s? te ?tiu acolo, c? te speli o dat? la trei luni ca regina Elisabeta a-I-a.

Da, între timp s-au schimbat multe lucruri, m? sp?l aproape zilnic, fiindc? veni vorba, Elisabeta era o ?mecher?, nu a?tepta ea trei luni, cum zici sau o citezi de prin vreo carte, nu mai exist? st?pânii de sclavi de odinioar?, e chiar simpatic s? stai aici, sunt ?i oameni de?tep?i, pu?ini, dar sunt, nu-i dracu` a?a de negru! Lipsesc, e adev?rat, mun?ii, c?ldura uman?, pie?ele colorate, popii, lucruri pe care, oricum, nu le-am agreat niciodat?.

O ascult ?i îmi revin în minte imagini apocaliptice din aeroporturile prin care-am trecut ( Heathrow e de neuitat! ), viesparul ame?itor de chipuri, trase la indigo, rev?rsându-se, amestecându-se, multiplicându-se ca cioburile de sticl? dintr-un caleidoscop, ma?inile cu volanul pe drepta, mânc?torii de hot-dogs, buritto, pub-urile unde se bea whisky sco?ian sau alte mizerii, c?soaiele din piatr?, neschimbate de sute de ani, ploaia sâcâitoare ?i mirosul dulceag de putreziciune, insectele dezagreabile, întinderile nesfâr?ite, deprimante ?i-n mijlocul acestui tablou grotesc îmi apari tu, undeva în West End, la o mas? în aer liber, în fa?a unei ce?ti de cafea. Îmi vine în minte, nu ?tiu cum, po?eta neagr? de pe mas?, pachetul de ?ig?ri Chesterfield, privirile tale pierdute, sfredelind cerul, zâmbetul imprecis ?i str?lucirea neobi?nuit? a Soarelui.
Bun? diminea?a, iubito ( d?-mi voie s?-?i spun iubito ) de aici de pe plajele cu nisipuri albe ale gândului, de unde-?i trimit to?i pesc?ru?ii trezi?i la ora aceasta ?i sideful n?ucitor al apelor, ca s?-?i decorezi unghiile…

Bun? diminea?a, str?inule misterios, azi îmi beau cafeaua Jacobs Kronung, care are gust s?lciu, de pe?te oceanic, de arome ?i condimente exotice, prezente, de altfel, peste tot, tânjesc dup? o „alint aroma”adev?rat? ?i dup? o sticl? de Borsec efervescent, dup? cei dragi, pleca?i sau l?sa?i în urm?, dup? ritualul acela sacru, când ne schimbam între noi inimile ?i îmblânzeam lupii, dup? acele devastatoare explozii de sinceritate, unice, m? întristeaz?, în schimb, existen?a acestor ziduri invizibile, la fel de opace ca ?i celelalte, strig?tul jalnic al cocorului, cântecul de adio al lebedei, aceasta sunt eu, despre tine ?tiu doar c? zbori, c? descal?i nop?ile ?i tremuri umbrele, c? îmi acoperi urmele cu flori de cire? ?i c? te ascunzi într-un fluture.

Azi ne-am intersectat prima oar?. M-ai privit drept în ochi. Mi-ai zis una tare, în române?te, crezând c? sunt vreun „ albinos” libidinos sau vreun indian str?veziu. Apoi ai regretat, iar eu am trecut mai departe, n?ucit. Nu ?i-am re?inut nici m?car culoarea ochilor, expresia fe?ei, nimic, dar m-am sim?it fericit. Nu lipsise mult s?-mi iau zborul.