Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Doamna Onomatopee

de Aurel A. Con?u

În fapt, o cheama (??) simplu Oana. Era vecin? mea de apartament. Poate c? nu mi-ar fi atras aten?ia niciodat?, fiind o prezen?? dintre acelea pe lâng? care treci f?r? s? le dai importan??, dac? n-ar fi avut ?i o calitate, o însu?ire specific?, constând în modul ei personal de exprimare, constant onomatopeic, acoperind întreg spectrul sonor cunoscut. Mi-a trebuit un an ca s? m? obi?nuiesc cu interjec?iile ei, apoi înc? un an ca s? le accept… ca pe o fatalitate. ?i când credeam c? n-a mai r?mas nimic de f?cut, m-am trezit cu ea la u?a mea.
- Cioc-cioc! spuse în loc de bun? seara, fiindc? era trecut mult de ora nou? seara. Mare pozn?! Taman la miezul nop?ii!
- Dori?i ceva? am întrebat-o, realmente, uimit de expresia ei încordat?. A?i p??it ceva?
- A! vai! oh! articulase ea ?i d?duse drumul la lacrimi. Vasile, b?rbatu-miu, hâr?t-hâr?t! dou? palme…
- Foarte urât din partea lui!
- Îhî!
- Pot s? v? ajut cu ceva?
- Ooo…! exclam? ea fericit? c? am întrebat-o. N-am unde s? m? duc! Iaca-a?a!
- Dac? vre?i s? r?mâne?i la mine, n-am nimic împotriv?!
- Ioi! încuviin?ase, sugerând c? asta dorise s? spun? ?i c? era mi?cat? de gestul meu cre?tinesc.
Abia atunci am observat c? era descul??, îmbr?cat? numai într-un furou ?i c? nu ar?ta deloc r?u. Deoarece aveam cafea f?cut?, iar ea dorise s? bea o cafea, i-am oferit o cea?c?.
- ???! f?cuse bucuroas? ?i lu? cea?ca. S? ?ti?i c? m-am gândit mult înainte de a bate hodoronc-tronc la u?a dvs.!
- De ce?
- Eh! na! Vasile mi-a spus c? sunte?i holtei, ??! ceilal?i sunt c?s?tori?i, uau!, ?ti?i cum sunt femeile, ioi!
- Da, dar nu ?tiu cum o s? facem, n-am decât un singur pat!
- Cu Vasile dormeam tot într-un singur pat, sta?i lini?tit, g?sesc eu un locu?or unde s? pun capu`, Doamne iart?-m?!
- Vasile era ?i înc? mai este so?ul dvs.!
- Eh! na! A fost! Mâine plec la fata mea cea mare, am terminat-o cu el, iii!
- ?i dac? v? caut? aici? Dac? sun? la u???
- Hai c? nu cred!! râse, ar?tându-?i din?ii perfect alinia?i, de un alb impecabil. Doarme ca porcu`, groh-groh! la ora asta! Era o tzzzâr? aghezmuit!
- ?i dac? se scoal? ?i v? caut??
- Ptiu drace! Îmi stuchesc în sân! S? nu da?i drumul la u?? nici dac? ia foc casa!
Seara se anun?a rece ?i mi-a trecut prin minte s?-i aduc ceva s? pun? pe dânsa. Am g?sit printre hainele Stelei, fosta mea prieten?, care-?i l?sase garderoba la mine (pentru orice eventualitate!), un capot din lân?. L-a îmbr?cat bucuroas?, izbucnind în strig?te scurte, ai! ai! ai!, plin? de încântare.
- Hi-hi-hi! Mul?am! E chiar pe m?sura mea!
Privind-o cum soarbe din cea?ca de cafea, mi-am dat seama c? în pofida limbajului ei colorat, era o femeie titrat?.
- N-a?i fost toat? via?a casnic?, nu-i a?a? m-am trezit întrebând-o, încercând s?-i intru în gra?ii.
A tres?rit ?i a început s? m? priveasc? ciudat, cu ostilitate parc?.
- Tulai, Doamne, de unde ?ti?i? No, sigur prostu`de Vasile v-o spus, c-a?a-i el, d? pe-afar?, gâl-gâl! spune la t?t satu` cum m-a f?cut el fumeie, da` io nu mai eram fat? mare de mult, ehei! m? f?cuse unul Steve din Regatul Unit, trosc-pleosc! nici n-am apucat s? zic pâs! pe malu`Tamisei!
- Ce c?uta?i „taman” acolo?
- Pe atunci eram student?, ehe! la limbi str?ine, aveam do?zeci de ani, aolic?, muic?! o p?s?ric?, zbâr-zbâr! nu trecea var? s? nu merg la Londra, ?u?ti! cu pictoru` Scalinski, uau! cred c? ai auzit de dânsul? nu ?tia o boab? englez?, dar expunea art? modern?, buhuhu! undeva în Trafalgar Square, ioi! bun b?iet!
- ?i cum v-a?i „încurcat” cu Vasile?
- De la o ?eav? spart?, Doamne, iart?-m?! Se f?cuse târziu, eu înc? strângeam apa cu cârpa, fleo?c! fleo?c! ca femeile, în genunchi, aproape uitasem de dânsul, uita-l-ar moartea! când el, zbang! zbang! ?i asta a fost!
- Terminase?i facultatea?
- Eram deja profesoar?, english teacher! Dar el a zis halt, auzise de la unu`Bogdan, care tocmai venise de-acolo, c? toate englezoaicele-s curve, na, ba?ca cele care vorbesc limba asta!
M-am ridicat ?i m-am dus c?tre pat.
- Eu m? culc!
- Viu ?i eu mai acu?, nu stau mult! numa s? m? dichisesc oleac?! mi-a r?spuns, luând-o spre baie.
Am intrat sub plapum?, m-am întins pe-o parte, cu spatele la perete ?i am început s? sfor?i u?or, ca ?i când a? fi fost doborât de somn. S-a întors destul de repede, cum a spus, ?i-a ocupat locul la spatele meu, trecând peste mine, r?mânând r?stignit? cu ochii în tavan. M-am r?sucit, chipurile, prin somn pân? am ajuns cu mâna dreapt? peste ea.
- Ho?ule! m-a tachinat ea în ?oapt?. ?tiam c? nu dormi!
- Acum s? nu crezi c? vreau s? profit! i-am r?spuns tot în ?oapt?. Chiar a?ipisem un pic!
- Nu-i bai! Ce-o hi, o hi!
F?r? s? m? gândesc prea mult, am dat p?tura la o parte ?i am îngenuncheat la picioarele ei. I-am v?zut ochii dilata?i de uimire ?i am avut un moment de cump?n?.
- F? ce vrei, ioi, da`s? n-o vâri tot?! mi-a spus cu o voce abia perceptibil?.
- Vâr-o tu cât ?tii! am îndemnat-o cu r?suflarea t?iat?, luând-o în bra?e, iar ea n-a mai a?teptat s?-i zic de dou? ori.
Dup? o vreme, am auzit-o gângurindu-mi la ureche.
- Acum po?i s-o vâri toat?!

Aurel A. Con?u (ACPN) | Scriitori Români

motto: Tot înainte!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro