proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

La sc?ldat

(din volumul "Bucovina - plai de basm ?i dor ")

Cât timp a ?inut furtuna de-asear?, Motocel, pisoiul, era de nev?zut, fiind ascuns undeva bine în partea cea mai obscur? din odaie, adânc sub pat, în dosul unor ghete ale bunicului. Acum, diminea?a, ie?i ?ov?ielnic de sub pat, uitându-se cu team? în toate p?r?ile. Când se l?muri c? lini?tea revenise în cas? ?i-n afar?, începu s? umble prin odaie, sco?ând primul mieunat. Apoi repet? mieunatul lui sub?ire cu mai mult? convingere. Îi era foame. ?tia c? bunica va veni de undeva s?-i pun? l?ptic în str?chinu?a din tind?.

Trezirea asta înainte de vreme a pisoiului avu ca rezultat trezirea lui Ionu?, care, lini?tit cu greu în urma furtunii de-asear?, dormise neîntors pân? diminea?a ?i nici acum nu s-ar fi sculat, dac? nu l-ar fi trezit Motocel cu mieunatul lui.

Bunica, intrând în odaie, v?zu c? cei doi sunt slei?i de foame ?i se gr?bi s? le pun? ceva de mâncare, unuia pe mas?, celuilalt în tind?.

Bunicul era deja trezit demult ?i ie?ise în livada cu fân, s? vad? cum ar putea drege prepelecii r?sturna?i de furtun?. Trebuiau desf?cu?i de tot ?i pus fânul iar la uscat. Dar asta dup? ce soarele va urca pe cer ?i va usca p?mântul dup? ploaie. ?arina, de dincolo de pârâu, ar?ta îngrozitor – se vedeau dou? r?ni groaznice pe trupul dealului, dou? alunec?ri mari de teren ?i înc? vreo dou? alunec?ri mai mici. Pe partea dealului unde era casa bunicilor, nu se vedea nicio alunecare de teren.

Vremea d?dea semne c? ziua aceea va fi nespus de frumoas?. Roua se zvântase, albinele se pornir? s? zumz?ie voioase în jurul stupilor.

Bunica, plecând la fân, la vale, unde bunicul începuse s? coseasc? mai multe brazde, îi zise lui Ionu? s? nu plece de-acas?, s? nu-i dea iar??i b?t?i de cap, l?sând casa descuiat? ?i singur?. Dar po?i s? te pui cu un copil? Acesta ie?i doar un pic pe uli??, doar cât s? se uite în vale, s? vad? ce mai e prin sat. Ceva îi atrase curiozitatea: mai în vale, pe toloac?, luceau mici ochiuri de ap?, ca ni?te minuscule lacuri. De bun? seama, în urma ploii furtunoase de ieri, gropile se umpluser? de ap? iar acum luceau ispititor.
Se uita cu încântare spre livezile cosite de curând de vecinii din vale, îi pl?ceau ?i î?i dorea s? fie ?i el acolo.

Iat?, acolo, lâng? casa vecinilor, ie?ir? din cas? to?i cei trei copii, pesemne trimi?i cu treburile casei. De cum îi v?zu, Ionu? coborî un pic mai în vale, încât copiii îl v?zur? ?i ei. Feti?a cea mai mare îl strig?:

- Ionu? ! Nu cobori la noi, în vale ?
- Nu am voie. Mi-a zis bunica s? nu plec departe de cas?. Mai bine veni?i voi aici, la deal, s? vede?i cum luce?te apa în toloac?.

- Ce ap? ? Unde ai v?zut tu ap? pe deal ? întreb? nel?murit? Anu?a.

- Uite chiar aici aproape de mine !
Copiilor din vale, foarte curio?i de tot ce zicea Ionu?, nu le-a fost greu s? lase treburile de lâng? cas?, ca s? trag? o fug? pân? sus pe deal, s? vad? despre ce luciri de ape tot vorbe?te Ionu?. Când au ajuns sus la Ionu?, într-adev?r, ce minun??ie! Toate gropile din toloac?, ?i mai adânci, ?i mai mici, se umpluser? de ap? din puhoiul de ieri, iar acum luceau ca ni?te oglinzi, sub cerul curat ca o pânz? albastr?. Unul dup? altul, pe rând, copiii intrar? în apa pu?in adânc?, rece ?i nu prea. Se înv??ar? cu apa repede. G?sir? b?ltoace mai adânci, pân? la glezne, apoi pân? la genunchi. Ce bine era în ap? mult? !

- Are cineva curajul s? se scalde în apa asta ? zise Mih?i??, b?iatul mijlociu din vecini.

- M? scald eu întâi ! zise Vl?du?, b?iatul cel mic.
- M? scald ?i eu, zise Ionu?.

- ?i eu, zise Anu?a.

Ce pl?cere nebun? i-a cuprins pe copii, s? aib? atâta ap? de b?l?ceal?. Se zbenguiau prin ap?, se stropeau, aruncau cu ap? unii pe capul ?i pe hainele celorlal?i. ?i erau ni?te chiote ! …

Dup? un timp, g?sir? o groap? ?i mai adânc?, în care apa era chiar mai sus de genunchi. Dintr-odat?, le veni a?a un chef s? se culce prin ap?, b?l?cindu-se. Curând, apa se f?cu galben?, ca lutul. Copiii uitar? de hainele ?i de p?rul de pe cap, care erau pline de ap? ?i glod, din cap pân?-n picioare.

Distrac?ia asta fu curmat? când le era lumea mai drag?, iar bunica, nedumerit? unde disp?ruse de-acas? Ionu? f?r? s?-i cear? voie, avu presim?irea s? ias? pe toloac?, s?-l caute pe b?iat. R?mase tablou, când v?zu ce f?ceau copiii în gropile cu noroi. Nu mai cuno?tea pe niciunul, de plini de glod cum erau. Strig? tare pe Ionu?:

- Hei, Ionu?, ce faci acolo ! Vino acas? imediat ! S? vezi ce p??e?ti de la mine!

Pofta de joc pentru copii disp?ru pe loc ?i fiecare fugi acas? cât mai repede. Dar ce s? fac? cu hainele ? Anu?a ?i cu fr??iorii ei s-au dus la ci?mea ?i au cl?tit hainele de noroi. Se vor zvânta repede, c?ci ziua era deosebit de însorit? ?i c?lduroas?.

Îns? bunica îl lu? de mânu?? pe “porcu?orul” ei de copil, îl dojeni, îi mai d?du o palm? pe ?ezut, îl duse în cas?, îl schimb? de hainele lui mâloase ?i ude ?i-i d?du alte h?inu?e uscate. Nu de alta, dar îi era fric? s? nu prind? guturai copilul, c?ci ?tia ce greu îi trece r?ceala.

Nu se întâmpl? mare lucru cu Ionu? dup? b?l?cirea în apa rece din gropi, doar îi curse un pic n?sucul ?i atât. Ionu?, ho?omanul, ar?ta cumva bucuros de isprava lui, era roz la obr?jori, plin de voie bun? ?i mul?umit de întâmplarea din ziua aceea.

(va urma)