Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Scrisoare nevestei mele

de Iulia Elize

Barca tocmai a ie?it ca s? mu?te din mare, este atât de frumoas?, draga mea!, m? simt cu adev?rat fericit. În fapt, m? sprijin cu o mân? de catargul ?sta de brad, deasupra pânzele albe m? n?ucesc, draga mea, parc? ar c?dea peste mine ca ni?te aripi imense, parc? m-a? pierde ca un tâmpit în neprih?nirea lor, în plus, pânzele astea ale mele atrag preafrumoasele sirene, ?tii, Laura? Nu, nu te sup?ra, draga mea, doar eu pe tine te iubesc. Barca începe s? alerge pe fiecare val, vântul e bun, bate în pup?, împinge b?rcu?a asta tot mai departe, pân? cât s? ating? linia orizontului. Busola îmi arat? Sud-Estul, c?ut?m a?adar sirenele de la Sud-Est de marea asta cu onduleuri s?rate. ?i scrumbiile de argint, bineîn?eles, ?i pe acelea le c?ut?m. Da, draga mea, în primul rând scrumbiile. Tu m? a?tep?i acum pe ??rmul m?rii ?i plângi, asta îmi spui? De ce e?ti geloas?, draga mea? Chiar pe o femeie cu coad?? Da, e frumoas?, a?a e. P?rul ei lung ?i cârlion?at atinge podeaua. Bra?ele ei sunt de z?pad?, pe cap poart? o coroni?? de m?rgean. Pielea ei e ca laptele, da, chiar a?a e, draga mea. Poate c? a?a e, nu ?tiu, vorbeam ?i eu, neostoit. Draga mea, te iubesc. Tu e?ti sirena mea cea p?mântean?. Cu nimeni nu te-a? înlocui, draga mea. De ce nu ?i-am povestit de b?rcu?a de la Tulcea? Eh, draga mea, asta e o poveste cam lung?. ?i nu vreau s? se tulbure c?p?orul t?u plin de zulufi. Dac? ai fi aici, a? coborî pânzele, te-a? culca pe o p?tur?, aproape de cal?, ?i te-a? iubi în plin vânt. Apoi am z?cea pur ?i simplu, a?a; adic? aproape de epuizare, ca ?i când am fi prins, sub t?lpi, marea aia s?rat?. A?a te-a? iubi, draga mea. Ca ?i când am fi d?n?uit cu marea aia str?vezie sub c?lcâie. Nu a? iubi niciodat? o alta, draga mea. Nici m?car o siren? cu ochi alba?tri, ?i cu p?rul lung, pân? la glezne, care z?p?ce?te inima pescarilor, f?cându-i s? se arunce în mare. Îns?, poate a? ruga-o s? î?i dea jos coroni?a aia mic? de m?rgean, s? mi-o arate ?i mie, s? v?d, e mai frumoas? decât cea pe care ?i-o încropeai tu, odat?, din florile de câmp ale întâiului t?u paradis… Da, Rupea e, desigur. Nu m? gândeam la Eneea, draga mea. Eneea e doar un vis, a?a e. ?i i-a? lua, bineîn?eles, coroni?a (înciudat pe chipul acela frumos, de sirena aia cu p?rul ei lung, care, de lung ?i de frumos ce e, love?te podeaua aia scorojit?, cu miros de pe?te) ?i ?i-a? aduce-o acas?, drept trofeu. A? l?sa în pace sirena, pe cuvântul meu, draga mea. Doar ?tii c? eu pe tine te iubesc. Cât sunt eu de pescar. ?tii s? preg?te?ti scrumbiile? Deja plasa pesc?reasc? e plin?. ?tii, a?adar? Dar fructele de mare? Am prins ?i câteva caracati?e… Nu î?i plac caracati?ele? Atunci le dau drumul, din nou, ca s? zbur?t?ceasc? în mare. Marea are nevoie de cât mai multe caracati?e, a?a e, draga mea. Da, draga mea. Marea chiar are nevoie de caracati?e. Ele îmbr??i?eaz? încontinuu apa aia s?rat?, stârnind onduleuri în mare. Da draga mea, a?a e.

?i a?a, draga mea, m-a? juca cu tine pân? când, probabil, a? adormi. Cum s? nu adorm, draga mea? A?a e, draga mea, eu nu a? dormi niciodat?, decât de nebun!

?i totu?i, cum s? nu recunosc c? îmi place la nebunie s? m? ag?? de picioarele tale frumoase? Adic? s? î?i cuprind amândou? picioarele ?i s? ?i le ascund în propriul meu trup. Da, chiar aici pe mare, draga mea nevestic?. Chiar aici, în vântul ?sta plin vapori de ap?. Doar încerc s? fiu pu?in poetic, draga mea Laura, îns?, dup? cum vezi, nu îmi iese asta prea bine. Doar m? ?tii, am sute ?i sute de c?r?i, m?car pu?in? poezie ar fi trebuit s? îmi ias? ?i mie. M?car din când în când. Adic? m?car acum, când chiar m? str?duiesc. ?i a?a e cu picioarele tale, Laura. A? adormi, de nebun, lâng? ele. M-a? ag??a de ele pân? când a? muri. Nu, draga mea, nu m-ar salva nicio siren?. Eu nu sunt prin?, ca s? m? salveze sirenele, eu sunt doar un simplu pescar. Unul care te iube?te mult, Laura. Bine!, bine!, m-ar salva, totu?i, cineva. A?a!

De fapt, eu a? fi vrut s? pricepi altceva, Laura. C? noi facem foc, nu dragoste… Ca ?i ploaia, draga mea. ?tii cum face ploaia foc? Arunc? un fulger pe cer, ?i gata e cu focul! Acum în?elegi, Laura? ?i-apoi, erosul. Stârnirea asta a sângelui. Cum s? o astâmp?r, draga mea, decât avându-te toat?, aici, unde marea se joac?, atât de frumos, cu pesc?ru?ii… Da, draga mea, sau invers. Adic?, acolo unde pesc?ru?ii se joac? cu marea. De z?p?cit ce sunt, nici nu mai ?tiu cine cu cine se mai joac? acum. Eu cu tine, tu cu mine, marea cu pesc?ru?ii, sau invers, adic? pesc?ru?ii cu marea. Sau, da. Ce prost pot s? fiu! …Tu cu pesc?ru?ii. A?a, draga mea, acum ?tim cine cu cine se joac?, de fapt. …Tu cu pesc?ru?ii.

Da, draga mea. Pesc?ru?ii culeg alge din palmele tale. Nu te cioc?nesc, draga mea, cum s? te cioc?neasc?? Le culeg frumos, dar frumos, draga mea, ca într-o mic? poveste. Pentru c? doar în poveste pesc?ru?ii se hr?nesc cu alge dintr-acelea încâlcite, sau când, Doamne fere?te!, mai au ?i ei câte-o indigestie mic?. Le descâlce?ti tu? Da, draga mea, lor le plac mai ales pe?tii. Nu te nec?ji, îi culeg din mare. Pe?ti sunt destui, nu ca algele, nu ai vrea ca algele s? împânzeasc?, de nebune, marea întreag?, nu-i a?a? Draga mea, s? ?tii c? eu chiar te iubesc. Când m? întorc, o s? închid bine ferestrele, a?a cum tu, de dr?gu??, mi-ai cerut cu a?a o st?ruin??.

Ca de obicei,

al t?u,
Lulu.

Iulia Elize (poema) | Scriitori Români

motto: Tainele umbl?, au t?lpile umede ?i frumoase, tainele sunt, parc?, întregi (Iar eu sunt, parc?, un vindec?tor)

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro