Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Emo?ii estivale

de Aurel A. Con?u

Iulian Coroiu, la cei dou?zeci de ani ai s?i, era cunoscut ca un om r?u, cum fusese ?i taic?-s?u, reu?ind de fiecare dat? când ie?ea în lume s? intre în conflict cu cineva. Cei mai mul?i ajunseser? s?-l ocoleasc? ostentativ, s? treac? pe partea cealalt? a str?zii ?i s?-?i vad? de vie?ile lor. Acest lucru începuse s?-l enerveze ?i mai tare, deoarece r?mânea cu r?ul într-însul ?i se otr?vea singur. O solu?ie era s? schimbe locul ( situa?ie care nu rezolva fondul problemei!), alta, ceva mai dificil?, s?-?i g?seasc? o nou? ocupa?ie, care s? împace ?i capra ?i varza, adic? nevoia de a face r?u, cu nevoia de a fi acceptat de comunitate (ceea ce, la o prim? vedere, p?rea imposibil!). Optase, în cele din urm?, pentru ocupa?ia de poli?ist, fiind cea mai apropiat? de profilul s?u psihologic, a?a cum mul?i criminali, de exemplu, opteaz? pentru profesia de medic chirurg pentru a-?i disimula poten?ialul criminogen. Atunci descoperise c? nu-i tocmai u?or s? ajungi poli?ist (dar ce era u?or în lumea aceasta!), trebuia urmat? o ?coal? cu regim militar (exact ce nu agrease niciodat?!), dar nu se descurajase, aflase c? beneficiile ap?reau mai târziu, iar pentru el asta era important. Absolvise destul de greu cursurile ?colii de Poli?ie ?i fusese repartizat în ora?ul s?u natal, ca agent de ordine, primind uniforma standard, pistolul, bastonul din cauciuc ?i setul de c?tu?e necesar pentru neutralizarea persoanelor recalcitrante. Oamenii nu-i uitaser? vechile n?ravuri, dar îl priveau cu al?i ochi, observând o semnificativ? schimbare de comportament, constând în modul politicos de rela?ionare cu oamenii. E adev?rat c? polite?ea sa era cam rece, iar aplanarea conflictelor decurgea adesea abrupt, folosind bastonul ori înc?tu?area mai des decât era necesar, îns? ?i oamenii erau r?i, unii meritând o asemenea corec?ie. F?cea echip? cu Nicolae Pârjol, un fost tovar?? de „rele”, ?i reu?ise în scurt timp s? devin? la fel de cunoscut ca ?eful Poli?iei or??ene?ti, înregistrând la activ cel mai mare num?r de re?ineri ?i amenzi. Primul an î?i consolidase faima într- atât încât fusese desemnat „poli?istul anului”, primind în avans, pentru „merite deosebite”, gradul de plutonier. Necazurile sale începuser? din cel de-al doilea an ?i culminaser? spre mijlocul lui august, când oprise o ma?in? în trafic. La volan era o femeie de vreo trezeci?icinci-patruzeci de ani, iar pe scaunul din stânga un b?rbat mult mai în vârst?.
- Bun? seara! salut? el. Sunt plutonierul Iulian Coroi! V? rog s?-mi prezenta?i actele!
Femeia se cam fâsti(â)cise, ne?tiind la ce acte se referea poli?istul.
- Permisul ?i talonul???
- Plus cartea de identitate, rovinieta ?i asigurarea, v? rog!
Femeia r?scolise prin torpedou ?i-i prezentase documentele cerute, scuzându-se pentru întârziere.
- Da, zise el, dup? ce le cercet? am?nun?it, sunt în ordine! Acum vreau s? v?d trusa de prim ajutor ?i triunghiul reflectorizant!
B?rbatul din stânga femeii, care nu articulase niciun cuvânt pân? în clipa aceea, tres?ri la auzul cererii poli?istului.
- Nu vrei s?-?i ar?t cumva ?i caii din?untru motorului? îl persifl? el.
- Nu, r?spunse politicos poli?istul, dar a? vrea s? v?d actul d-tale de identitate!
- Sunt doctorul Vulpe, n-am nevoie de niciun act ca s? dovedesc cine sunt! M? cunoa?te tot ora?ul!
- Foarte bine, eu nu v? cunosc! V? rog s?-mi prezenta?i actele!
- Iar eu te rog s? te duci dracului!
- M? duc unde dori?i dvs., dar dup? ce-mi prezenta?i actele!
Femeia v?zu cuta care se profil? pe mijlocul frun?ii lui Iulian Coroi ?i se gr?bi s? intervin?.
- Venim de la o petrecere, domnule poli?ist! explic? ea, c?utând din nou printre acte. So?ul meu a b?ut mai mult ca de obicei ?i este ceva mai exuberant. V? dau eu buletinul lui, dac? este neap?rat necesar!
- Cu dvs., doamn?, am terminat, o repezi Coroi încruntat, sta?i în banca dvs.! Acum avem treab? cu domnul!
Doctorul se învine?i de furie.
- Ce treab? ai tu cu mine, b?, curcanule, d?-te-n p...a mea de fraier!
Cel?lalt poli?ist, Nicolae Pârjol, apucase deja s? deschid? portiera ma?inii ?i î?i înfipse mâna în cravata doctorului.
- Mor?ii m?-tii! mugi el. Arat? buletinul sau te umflu!
- Umfli pe m?-ta! mugi ?i medicul Vulpe.
Pârjol îl trase afar? din ma?in? în timp ce Coroi se chinuia s?-i r?suceasc? mâinile la spate, numai c? doctorul era foarte vânjos ?i avea peste o sut? de kilograme. Pe deasupra, nevasta acestuia ?ipa ?i tr?gea când de unul, când de altul, implorându-i s? înceteze. La un moment dat, Vulpe c?zu ame?it în mijlocul trotuarului, fiind imposibil de urnit din loc. În disperare de cauz?, Pârjol îl apuc? de o mân? ?i începu s?-l târasc? spre ma?ina Poli?iei ca pe un sac de cartofi.

Imaginile cu târnosirea cet??eanului (turmentat!) de c?tre vajnicii ap?r?tori ai ordinii publice ap?rur? la toate televiziunile ?i pe internet, conturându-se simultan patru opinii u?or divergente. Facebook-i?tii acuzau Poli?ia de comportament violent ?i provocare, poli?i?tii erau de p?rere c? se procedase corect, televiziunile se situau între facebook-i?ti ?i poli?i?ti iar procurorii vedeau în comportamentul doctorului o ac?iune clar? de ultraj, de?i omul nu insultase ?i nu lovise pe nimeni, men?inându-se într-o zon? destul de ambiguu?. Mai „b?rbat?” decât to?i, ceva mai încolo, Codru?a Kovesi trimitea „b?ie?ii” s? aresteze Guvernul, Klaus Werner Iohnis, se declara mul?umit de presta?ia DNA-ului, iar Kafka, ap?rut de nu ?tiu unde, clipea perplex din ochi, dep??it de situa?ie.


Aurel A. Con?u (ACPN) | Scriitori Români

motto: Tot înainte!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro