proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Unii oamenii, spre nefericirea lor (sau din fericire, e greu de spus!) se nasc ghinioni?ti. Michael Geant? era unul dintre ei. Nici nu ie?ise bine din pântecul iubitei sale mame ?i c?zuse în cap. Medicul de serviciu abia se ab?inuse s? nu-l bage la loc, (de unde tocmai ie?ise!), iritat de ?ipetele ?i de zbaterile nejustificate ale acestuia. Clinic p?rea s?n?tos, îl consultase de mai multe ori, singura lui nel?murire fiind legat? de perceperea unor zgomote ciudate (ca ni?te chi?c?ieli de ?oarec!), care veneau de undeva din?untru capului. La început le confundase cu b?t?ile inimii, dar nu aveau nicio leg?tur? cu inima, fiindc? îi verificase pulsul ?i i se p?ruse normal. Cu toate acestea recomandase s? fie externat cât mai repede, temându-se s? nu apar? ?i alte complica?ii (de la c?z?tur?!). Scena se petrecuse în prezen?a asistentei sale, parte din vina lui, parte din vina ei, motiv pentru care nu mai consemnase (de comun acord!) incidentul în registru de na?teri. Acest lucru, aparent nesemnificativ, avea s? schimbe inexorabil cursul destinului lui Geant?, botezat Michael, în copil?rie, mai întâi, când mai c?zuse o dat? în cap, apoi la maturitate, dup? ce devenise medic chirurg ?i nu reu?ise s? se angajeze nic?ieri în ?ar? din cauza acelei anomalii cerebrale. Înc? de mic, Geant?, fusese atras de cuvinte, de muzicalitatea lor, minunându-se atunci când unele slove p?reau c? se îmbr??i?au între ele (mam? cu ram?, cântec cu pântec, etc.) ?i-?i f?cuse un obicei din a le c?uta ?i din a le combina. A?a ajunsese la poezie, un fel de versifica?ie instinctiv?, ceva de genul „… las?-mi speran?ele-n gând/ eu n-am s? m? satur nicicând…!”, meteahn? cu care se procopsise inexplicabil. ?i cum o nenorocire nu vine niciodat? singur?, Geant? al nostru se îndr?gostise de o nem?oaic?, cam trecut?, care îl ispitise (nu ?tiu cum, fiindc? de felul s?u era patriot!), s-o urmeze în ?ara lui Goethe, unde c?zuse pentru ultima oar? în cap, la una din întâlnirile sale romantice. Transportat la spital, medicul de gard? îl informase c? se impunea o interven?ie chirurgical? pe creier, interesându-se, în treac?t, despre natura acelor sunete ciudate (înainte de a-l deschide ?i de a afla singur!). Nu se împotrivise, a?a cum obi?nuia când nu-i convenea ceva, având, pe deasupra, ?i suportul nem?oaicei. Totul decursese perfect pân? când medicul îi îndep?rtase calota cranian?. În locul clasicului de acum creier, acesta descoperi o sfer? transparent?, ca un glob de sticl?, în?untru c?reia gravitau haotic doi neuroni, care se loveau de extremit??ile sferei. Sfera plutea într-o tumor? g?lbuie, pe care medicul o îndep?rtase cu grij?, apoi pusese calota la loc ?i sigilase totul cu o fâ?ie lat? de leucoplast. Nu-i spusese lui Geant? decât despre tumor?, evitând s? aduc? vorba despre zgomotele provocate de cei doi neuroni. Dou? zile mai târziu, într-o miercuri, p?r?sise spitalul pe picioarele sale, dar b?gase de seam? (destul de mirat!) c? avea tendin?a de a smuci din cap la fiecare treizeci de secunde, printr-o r?sucire reflex? spre stânga, imposibil de controlat. Între timp nem?oaica îi g?sise un loc de munc? la o clinic? particular?, unde managerul acesteia se ar?tase dispus s?-l angajeze în locul unei doctori?e, care intrase în concediu de maternitate, cu promisiunea unui contract pe durat? nedeterminat?. Dup? poezie, chirurgia era pasiunea vie?ii sale. Înc? de mic îi pl?cuse s? disece pe ascuns tot felul de anim?lu?e, cobai, broscu?e, ?opârle, etc., demonstrând o dexteritate nemaipomenit? ?i un sadism ie?it din comun. În sufletul (sau con?tiin?a!) lui Geant? se manifestau dou? personalit??i morbide, în alternan??, prima cea a poetului (se credea un fel de Federico García Lorca!), a doua cea a chirurgului obsedat (în care se identifica cu Jack Spintec?torul!), f?r? s? trezeasc? nicio b?nuial?. Prima zi de serviciu se dovedise promi??toare. Fusese adus un lupt?tor K.O, care suferise un preinfarct. Jack preluase imediat controlul de cum pusese mâna pe bisturiu. Omul v?zuse ceva straniu în ochii s?i ?i-i înfipse o mân? în gât, cu cealalt? apucându-i mâna cu bisturiul. Geant? nici nu sim?ise când lama îi sec?ionase jugulara. C?zuse în genunchi horc?ind.
- Ru?ine! mai apucase s? spun?, nefiind clar pentru nimeni la ce se referise: la ceea ce inten?ionase s? fac? sau la ceea ce i se f?cuse!