Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Cuibul berzei

de Getty Voinea

Pe vârful unui copac de la marginea satului, dou? berze î?i construiser? cu mult? migal? cuibul.
Atât de mult? vreme trecuse de atunci c? nu-?i mai amintea ce fel de copac era, doar c? era b?trân, cu trunchiul gros c? abia îl putea cuprinde un copil de vreo doisprezece ani, a?a ca Nicu. ?i era ?i foarte înalt iar vârfurile erau uscate complet. Pe atunci înc? nu se turnaser? stâlpii de electricitate din beton ?i bietele berze aleseser? copacul ca loca?ie pentru cuibul unde î?i depuneau ou?le ?i î?i cre?teau puii, cine ?tie de câ?i amar de ani. Doar se ?tie c? berzele revin în fiecare an la vechiul lor cuib. Bucuria copiilor, care abia a?teptau sa le vad? revenind.
-Nicule, tu ?tii de ce oare vine barza mereu în acela?i loc în fiecare an?
-Habar n-am Gicule, da', ia zi, tu de ce te întorci mereu acas? la tine?
-P?i acolo e casa mea!
-Ei vezi? Poate c? ?i barza tot de-aia se întoarce. Asta e casa ei, p?i nu?
-Z?u a?a... ?i mai are o cas? ?i în ??rile calde unde se duce când se stric? vremea, nu-i a?a? complet? Sile, un alt tovar?? de joac? mai mic cu vreo patru ani decât el dar nelipsit din ga?c?.
-A?a e, bre, cum altfel, c? doar ?i acolo trebuie s? doarm? undeva!
-Auzi, da'?tii ce m? gândesc io? Cred c? barza face ou?le uite-a?a de mari, ?i î?i lipi tacticos c?u?ul palmelor. Unul, ?i este de ajuns s?-mi stâmpere foamea, c?-mi cam ghior??ie ma?ele, adaug? Nicu. Da'oare or fi bune de mâncat?
-De ce n-ar fi? C? doar nu sunt de ?arpe... tz, tz... se strâmb? la fa?? Gicu .
-?i dac? ne-am sui în pom ?i am fura ou?le? Pân? vineee barza, noi le ?i punem în tigaie. Ei ce zice?i, ave?i curaj? se d?du voinic Nicu. Eu m? bag!
-?i eu, s?ri voios Gicu. Tu Sile, stai de paz?, nu-?i iei ochii de pe cer ?i strigi dac? vezi vreo mi?care... Bine?
-Nu e bine, mi-a zis mie tata-mare c? berzele sunt f?pturi create de Dumnezeu ?i e p?cat s?-i strici cuibul ori s?-i furi ou?le. ?i mi-a mai zis c? berzele sunt iste?e ?i au ni?te aripi mari c? dac? î?i trânte?te una te las? lat pe jos.
-Las? bre, c? nu ne prinde ea pe noi.Tu numai fii cu ochii în patru. Ia s? te vedem...
Copilul îi ?tia pe cei doi cât de înc?p??âna?i erau ?i nu mai încerc? s? le explice, ?i oricum lui nu avea ce s?-i fac? barza c? doar nu era nebun ca ??ti?lal?i doi s? se cocoa?e în copac.
-Bre, da' m?car ?ine?i-v? bine de crengi, c? nu se ?tie de unde apare ?i pe urm? s? nu da?i vina pe mine dac? v? rupe?i spin?rile, mai adaug? Sile, oarecum tem?tor.
Se urcar? amândoi pân? aproape de vârf cât s? ajung? cu mâna la cuib ?i când s? bage mâna s? caute ou?le, Sile ?ip? din to?i r?runchii.
-P?zea c? vineeee! atât mai apuc? s? zic? ?i se stârni un fel de vijelie c? erau cât pe ce s? zboare amândoi b?ie?ii din pom, dac? nu s-ar fi ?inut bine cu o mân? de o ramur? mai groas?.
?i se învârti barza în jurul lor amenin?ându-i cu aripile ?i cu ciocul, exact ca o mam? ce-?i ap?r? puii. Norocul lor era c? erau ap?ra?i de crengi ?i nu-i putea ajunge cu ciocul c? poate s-ar fi ales ?i cu ceva capete sparte.
Nu mai avur? încotro ?i coborâr? un pic speria?i dar ?i dezola?i c? nu mai aveau cum s? afle dac? era sau nu, bun de mâncat oul de barz?.
-Las? c? pleci tu iar! se o??rî cu n?duf Nicu ?i ar?t? sup?rat cu degetul ar?t?tor c?tre barza care se linistise acum ?i se a?ez? triumf?toare pe cuib.
-Ufff, ?i doar v-am zis c? nu e bine, ?tie el tata-mare ce ?tie când îmi povestea c? nu trebuie s? sup?ram p?s?rile cerului .
-Binee, binee, r?spunser? amândoi n?zdr?v?nii, cu ciud? în glas c? se alesese praful de cina lor cu ou de barz?, dar bucuro?i totu?i c? nu îi zvârlise barza din copac ?i sc?paser? teferi, doar cu vreo dou? mici zgârâieturi pe bra?e ?i pe picioare.
-H?, h?, h??, se auzi în spate hohotind un alt copil, tot vecin de-al lor, care urm?rise cuminte de la col?ul uli?ei toat? t?r??enia amicilor lui. ?i ce credea?i voi bre, c? v? las? barza cu una cu dou? s?-i lua?i voi ou?le. Acu dac? v? mai e foame, stânga-mprejur la cuibarul g?inilor, h?, h?, h???...
?i o lu? la s?n?toasa pe uli?? când v?zu c? cei doi n?zdr?vani se luar? dup? el de ciud? c? le râdea în nas.
-Râzi, ai!!! zâmbir? amândoi cu subîn?eles...Stai c? vezi tu acu'... ?i se tot hârjonir? to?i patru ca buni amici ce erau, uitând aproape imediat de n?zdr?v?nia de mai devreme, pân? c?tre sear?, când frân?i de oboseal? se duse fiecare la casa lui, exact ca barza din povestea noastr?, o poveste adev?rat? dintre multele pove?ti ale copil?riei ce stau pitulate în str?fundul sufletelor burdu?ite cu amintiri.

21-03-2015

Getty Voinea (G.V.) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro