proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Cine a trecut o dat? prin B?r?gan, la propriu, „cu piciorul”, arareori se întâmpl? s?-l mai uite. E ?i foarte u?or s?-l ?ii minte: o suprafa?? întins? de câmpie, din care lipsesc, bineîn?eles, mun?ii, pe alocuri neted? ca palma, pe alocuri înv?lurit?, cu onduleuri ample de nisip sau vegeta?ie, arse de Soare ?i de lini?te, cu a?ez?ri r?zle?e (la multe ore distan?? una de alta!) ?i telegu?e cu dou? ro?i, trase de m?gari. Un astfel de mijloc de locomo?ie avea ?i Valerian Gorun, din Lunca, care plecase într-o frumoas? duminic? de august spre Olteni?a spre a-?i cump?ra cele trebuincioase vie?ii. Îl înh?mase la „ agregat” pe Grigore, m?g?ru?ul s?u, de care nu se desp?r?ea niciodat?, f?cându-?i o cruce mare, cum se obi?nuie?te prin acele locuri. Avea de mers drum lung pân? în ora?, dar nu î?i f?cea griji, fiindc? mai str?b?tuse în câteva rânduri distan?a aceea.

Soarele dimine?ii înv?luise câmpia de la primele ore, amenin?ând cu înc? o zi fierbinte. Grigore mergea la pas, cu urechile ciulite, urmând linia sinuoas? a drumeagului, în timp ce Gorun picotea pe scândura din fa??, care ?inea loc de scaun. Era mul?umit de ritmul lui Grigore, întrebându-se în gând când se va opri ?i va pune capul în p?mânt, dup? cum îi era obiceiul. Din când în când îl mai îndemna cu toiagul sau cu vorba bun?, evitând s?-l loveasc? ori s?-l înjure, întrucât Grigore era foarte sensibil la asemenea îndemnuri. Câteva ore î?i v?zuse de drum, îns? aproape de amiaz?, când Soarele devenise ucig?tor, începuse s? calce de dou? ori într-un loc sau s? mearg? ?erpuit.
- Sper s? nu-mi faci pocinogul chiar acum! i se adres? Gorun rug?tor, convins fiind c? Grigore îl în?elege. Dac? ?i se n?z?re?te s? te opre?ti, f?-o, cel pu?in, la umbr?!
Grigore, imperturbabil, nu d?duse semne nici c? ?i-ar fi auzit st?pânul, nici c? ar fi avut inten?ia s? se opreasc?, dar nu mult dup? aceea, înghe?? în mijlocul drumului ca ?i când ?i-ar fi v?zut reflexia într-o vitrin?.


Gorun coborâse din telegu?? ?i-l apuc? pe Grigore de h??uri. Degeaba. Animalul intrase în silenzio stampa, refuzând orice dialog cu lumea din jurul s?u, atitudine interpretat?, pe nedrept, de omul de rând ca înc?p??ânare, de?i, în realitate, era mult mai mult. Cunosc?torii ?tiu c? m?garul dispune de un neobi?nuit sim? al autoconserv?rii, refuzul s?u de a se deplasa ?i r?getele sale fiind semne ale detect?rii unui pericol (fizic sau psihic), de neînl?turat.
- ?tii, Grigore, tat?, c? te iubesc, c? te respect, îl lu? Gorun cu duhul blânde?ii, dar î?i jur pe ce am mai sfânt c? î?i cr?p capul dac? n-o iei din loc!
Probabil c? ?i dac? ar fi în?eles ar fi reac?ionat la fel, neputând s? fac? un lucru contrar interesului ?i siguran?ei sale.

Gorun d?du a lehamite din mâini ?i se a?ez? pe marginea ?an?ului. Era atât de cald încât sim?ea c?-i plesnesc creierii. ?i inima îi b?tea parc? mai puternic. Nu avea ce face, trebuia s? a?tepte ca Grigore s? revin? la sentimente mai bune. „ Crizele” îl ?ineau, de obicei, dou?-trei ore, dup? care î?i scutura capul, ca un om trezit dintr-un somn adânc, ?i o rupea la fug?. În ziua aceea îns? nu era dispus s? a?tepte. Rupse o bucat? de scândur? din „vehicul” ?i prinse a lovi „dobitocul înc?p??ânat” unde ?i cum apuca. Grigore nu ceda deloc. Mai mult, r?spunse agresiunii cu agresiune, încercând s?-l mu?te cu din?ii lui mari ?i galbeni sau s?-l loveasc? cu picioarele din fa?? ?i din spate. Asta îl îndârjise ?i mai tare pe Gorun, care începuse s?-l loveasc? n?prasnic numai în cap. La un moment dat, m?g?ru?ul c?zuse în genunchi, apoi se pr?bu?ise pe o parte, f?r? suflare.

C?zuse ?i Gorun, dar nu pentru c? ar fi primit vreo lovitur? violent?, ci pentru c? efortul îl cam sleise de puteri. ?ezuse a?a, r?stignit, cu fa?a în sus, minute bune, regretând sincer ceea ce f?cuse ?i întrebându-se cine avea s?-i mai trag? telegu?a. Tot gândindu-se, ajunsese la singura concluzie posibil?: el. Urma s?-i ia locul lui Grigore, de?i nu era prea încântat, temându-se de reac?iile oamenilor. Chiar ?i cu riscul acesta, trebuia s-o fac? cât mai repede, altfel îl apuca noaptea în pustiu. Contrar a?tept?rilor, telegu?a era u?or de tras. Dup? câteva ore de mar? for?at, neîntrerupt, sim?ise c? se sufoc?, dar nu mai apuc? s?-?i ofere o pauz?, fiindc? i se t?iaser? dintr-o dat? picioarele, ca ?i când l-ar fi lovit apoplexia. Cum ?edea cu fa?a în sus, constat? c? nu mai avea control asupra mâinilor ?i picioarelor, apoi asupra respira?iei, pentru ca deodat? s? nu mai vad? ?i s? nu mai simt? nimic.

Înc? o dat? se adeverea regula I din teoria universal? a compensa?iei potrivit c?reia orice fapt? care produce un efect asupra cuiva, în cazul nostru asupra lui Grigore, va genera un efect de aceea?i valoare, în alt plan, asupra altcuiva, în cazul de fa?? asupra lui Gorun.