Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Casa de vis

de Aurel A. Con?u

Proasp?t c?s?tori?i, cum eram pe vremea aceea, umblam dup? o cas? de locuit, numai a noastr?, unde s? tr?im în voie, feri?i de ochii ?i de gura lumii. Tot c?utând printre anun?uri ?i dând telefoane, când eu, când Maria, am g?sit un locu?or (ditamai vila, de fapt!) în zona Bra?ovului. Proprietarul cerea mai pu?in decât ne-am fi putut noi imagina ( mult sub pre?ul pie?ei, în orice caz!), cu condi?ia s-o cump?r?m cât mai repede (pân? la sfâr?itul lunii, nu mai târziu!) cu... „banul jos”. Pozele, afi?ate în exces, din toate unghiurile, scoteau în eviden?? o gr?din? superb? de jur împrejurul c?soaiei ?i o p?dure de brazi, la mic? distan??. N-am mai stat deloc pe gânduri. A doua zi ne-am urcat în ma?in?, iar la sfâr?itul zilei era ferici?ii proprietari ai unei case de vis. În timp ce perfectam actele, asista?i de notar, ni s-a p?rut c? suntem privi?i cu coada ochiului de c?tre localnici, dar n-am dat importan??, punând curiozitatea lor pe seama invidiei omene?ti. Treizeci de mii de euro, cât a costat casa, nu era o sum? tocmai la îndemâna oricui.

Se în?elege c? ne-am mutat imediat ?i ne-am propus ca prima noapte s? fie de neuitat. Eu am cump?rat ?ampanie, vreo trei sticle, iar Maria a preg?tit o cin? deosebit?, cu lumân?ri ?i lenjerie sexy, a?a cum se întâmpl? o dat? în via??, atunci când te mu?i în cas? nou?. N-am invitat pe nimeni ca s? nu stric?m vraja momentului, urmând s? d?m o petrecere în familie mai târziu. Ghinionul avea îns? alte planuri cu noi. Dup? primul pahar de ?ampanie se auzi un zgomot de piatr? pe acoperi?ul din ?igl? metalic? al casei, apoi înc? unul ?i înc? unul, pân? când n-am mai putut suporta ?i am ie?it afar? s? v?d cine se ?inea de asemenea glume proaste. N-am v?zut pe nimeni, pietrele zburau, pur ?i simplu, din drum, aruncate de-o mân? invizibil?. Cum m? enervasem un pic, am scos arma din dulap ?i am început s? trag în direc?ia cu pricina, f?r? niciun folos. Poli?ia se afla la doi pa?i de frumoasa noastr? cas?, a?a c? m-am dus s? m? plâng.
- Nu-i cazul s?-mi spune?i ce vi se întâmpl?! mi-o luase poli?istul înainte. ?tiu. Am fost acolo! Casa e bântuit?!
- Sper c? vorbi?i serios!?
- Întotdeauna vorbesc foarte serios!
- Dar…!
- Chestia e verificat? ?tiin?ific! Speciali?tii de la CFU (Centrul Na?ional de Ufologie) au confirmat existen?a unei entit??i malefice în casa în care locui?i! M? mir c? nu v-a?i informat înainte s-o cump?ra?i! S-a dat ?i la televizor!
- Nu am v?zut emisiunea aceea, i-am replicat caustic, iar primarul de aici, de nu i-ar muri mul?i înainte, a t?cut mâlc! Acum, oricum, e prea târziu! Pe mine m? intereseaz? ce poate face Poli?ia ca s? m? scape de pacostea asta!!
- Din p?cate, nimic.
- Mul?umesc!
M-am întors acas? am?rât. Maria scotea din portbagajul ma?ini ni?te pachete voluminoase, în care erau, dup? câte am în?eles, icoane. Cump?rase vreo cincizeci. Ca s? fac ?i eu ceva împotriva „duhului” am rugat un c?ru?a? s? strâng? toate pietrele din jurul casei ?i de pe drum ?i s? le duc? la râu. Degeaba. Diavolul începuse s? arunce cu smocuri de iarb? ?i p?mânt smulse de pe marginea ?an?ului. Am chemat atunci pe al?ii s?-mi betoneze curtea ?i ?an?ul. Zis ?i f?cut. R?mas? f?r? obiectul muncii, „entitatea” g?sise solu?ia: se urcase pe acoperi?. De sup?rare, m-am îmbr?cat ?i m-am dus glon? la „Crâ?ma lui Mo?u`!

- D?-mi ceva tare! i-am cerut chelnerului, care se zgâia la mine de parc? ar fi v?zut un extraterestru. ?i-un pachet de ?ig?ri!
La masa vecin? ?edea un b?trânel la fel de interesat de fizionomia mea ca ?i chelnerul. Nu mult dup? aceea se ridic? ?i veni glon? spre mine.
- Pot sta ?i eu o ?âr? aici ca s?-?i ?in de urât?
- Po?i! i-am r?spuns. Nici nu-?i dai seama ce am?rât sunt!
?i-i povestesc toat? t?r??enia.
- Nu merit? s? te superi numai pentru atât! m? încuraj? el. E doar un strigoi! Mul?i cred c?-i Dumitru Alui C?pu??, fostul prop(r)ietar, mort acum dou? luni!
- Parc? ar mai conta cine este!
- Conteaz?, m? contrazise b?trânul, cum s? nu conteze, altfel de unde s?-l iei?
- Z?u c? nu în?eleg, bade. Vorbe?te mai pe în?elesul meu!
Pe fa?a b?trânului ap?ru un zâmbet ghidu?.
- Cât dai ca s? te scap de moroi?
- Dau cât vrei! r?spund. Numai s? m? sf?tuie?ti ce s? fac!
- Desear?, la doisprezece, s? vii la cimitir! mai spuse b?trânul ?i plec? gr?bit.

Cu un sfert de or? înainte de miezul nop?ii m-am strecurat în cimitir pe poarta bisericii. Nu se vedea ?ipenie de om, pe deasupra mai era ?i o noapte dintre acelea f?r? lun? când po?i s?-?i bagi degetele în ochi ?i s? nu-?i dai seama. Aproape în acela?i timp ap?ru ?i b?trânul cu un felinar într-o mân? ?i cu un ??ru? în cealalt?.
- No, hai! îmi zice, cum d? cu ochii de mine.
M? iau dup? dânsul. În dreptul unui loc de veci, însemnat, probabil, tot de dânsul, se opri ?i lu? lopata sprijinit? de cruce. M? minunez cât de u?or sap?. La un moment dat d? de un sicriu, pe care-l deschide. Mortul din?untru e descompus pe jum?tate ?i eman? un miros greu de suportat.
- D? ??ru?ul! îmi strig? din groap?, iar eu m? execut automat.
La lumina felinarului îl v?d cum înfige ??ru?ul în dreptul inimii mortului, iese din groap? ?i arunc? p?mântul înapoi.
- De acum n-o s? te mai nec?jeasc?! îmi zice zâmbind ghidu?. Te cost? o mie de lei!
Aprob din cap afirmativ.
- Mâine! N-am luat bani la mine!
- M? g?se?ti la crâ?m?, nu-i bai! S?-mi spui dac?-?i mai umbl? pe cas?!
Maria m? a?tept? în prag. E foarte bucuroas?.
- De la doisprezece nu se mai aude nimic! Am ?i mutat icoanele pe hol, ca s? nu se mai uite to?i sfin?ii la noi, Doamne iart?-m?!

Aurel A. Con?u (ACPN) | Scriitori Români

motto: Tot înainte!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro