proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

La nivel teoretic, am f?cut ?i eu parte din aceast? popula?ie tribal?, pân? de curând, socoti Jory, care mai avea un pic de energie s? alerge, de?i tot patina pe loc. Un vârtej de praf se formase împrejurul lui ?i cre?tea odat? cu neobosita pompare a membrelor, iar efortul lui era r?spl?tit printr-o sporit? elegan?? ?i valoare olimpic? a demonstra?iei sale atletice: amplitudinea mi?c?rilor devenise uimitoare, genunchii atingeau pe rând pieptul ?i chiar b?rbia, iar c?lcâiele m?turau fin când omopla?ii, când ceafa.

Ce catharsis, ce art? a fugii! bâigui Jory în forul s?u interior un cuvânt mai vechi, r?mas cine ?tie cum prins în cilii vibratili ai memoriei sale, despre care credea c? se potrive?te momentului, de?i nu era sigur.

Cât pericol! Ce a?â?are hormonal?! U?or euforic de la atâta oxigenare, Jory înclina s? cread? c? o nou? perspectiv? asupra vie?ii este pe cale de a i se deschide sub picioare, ?i se asemui, cu destul? emo?ie, unui gândac evadat dintr-un baleg? muceg?it? spre nesfâr?ite câmpuri de lucern?.

Cei trei regurgitau hohote f?r? oprire, pe prispa ce?oas? a casei, ?i mu?cau în gol odat? cu aceasta, iar din?ii lor arcui?i pe care Jory îi vedea foarte clar, f?ceau clang-cligang-clang, sau tang-tang-tuong, sau clink, nu era foarte clar, cu un nor de saliv? fin? ce se contura tot mai clar peste ei, sprayat din s?cule?ii obrajilor, în care corul de lumini disco din cas? împungea un corn de curcubeu fals.

Jory îi vedea clar doar unuia limba rozalie ?i gr?su??, care participa la cascada sonor?, ghemuit?, dar versatil? ca un tentacul. Un prag, o cataract?, un mu?chi vital, o trambulin? a hohotelor.

S?ge?ile fiec?rui m?r al lui Adam erau ?intite în acela?i punct, aflat în norul de saliv? aglomerat?. Capetele erau date pe spate ca la un festival de împerechere. Cutiile toracice antrenate în râsul ciclopic, aveau un joc gelatinos dezordonat ?i spasmodic. Gu?ile erau burdufuri de acordeon s?lt?re?e, ?i în ele, calcul? Jory cu precizie, se producea miracolul acestor emisii nocturne.

Privi în urm? ?i v?zu c? noaptea îl urm?rea, oglind? în care se aflau toate spaimele sale, hait? de lupi fideli ce-l aveau pe el st?pân ?i prad?.

Într-un târziu, reîncepu s? alerge. Buf-buf-buf, toc-toc-toc, f?ceau pa?ii lui. Noapte de marmur?, alerg?tor de cristal.

Aerul avea o compozi?ie variat?, pe m?sur? ce înainta, ?i fiecare vecin?tate mirosea diferit, iar el trecea dintr-o vacuol? în alta prin membrane foarte sub?iri, insesizabile, ?i frunz?rea dic?ionarul olfactiv al satului de noapte, fum, plante putrezite, p?s?ri, porci, vaci, cai, motoare, ?i câte o und? neclar? de parfum, care venea de la strugurii mu?ca?i de viespi care se risipeau în boarea slab?, de la gr?mezi de dovleci, mere putrezite în pom ?i pe jos, ciuruite de grauri ?i ciori, de la tufe de flori ?i vrejuri de tomate.

Jory ajunse la marginea satului. În fa?a lui nu mai vedea niciun felinar. În col?ul ochiului drept, pe deasupra sprâncenei, luna Carbo î?i a?ezase cortul crepuscular peste p?durea de astrofite.

Se întoarse s? înfrunte strada pustie, nesigur. Un presentiment subit îi ascu?ise toate sim?urile. O sub?iere a aerului, o t?cere groas?, o sufocare.

Liliecii nu mai zburau, iar lumina celui mai apropiat felinar se v?lurea ca z?pada viscolit?.

De undeva din centrul p?mântului r?sun? un bang! ucig?tor, care s?lt? praful la un metru ?i rupse crengi din copaci. Jory îl resim?i în toate încheieturile.

Începea o temut? noapte a Abcrabilor.