Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Lola

de viorel gongu



Domnul Nicanor st?tea în curte sub acoper?mântul chio?cului de var? ?i-?i sorbea cafeaua savurându-?i ?igarea în atmosfera moale a acelui sfâr?it de ianuarie.
Azi mergea din nou la munc? dar pân? atunci mai era. Pensiile mici, ale lui ?i ale doamnei Filofteia, l-au determinat s? mai munceasc? ca s? poat? supravie?ui material.
-M?i, Nicanor, iar ai ie?it dezbr?cat ?i pe urm? tot eu trebuie s?-?i pun pri?ni?e ?i s? te veghez.
„Ce ciudat! Ea îmi spune Nicanor numai când e nervoas? pe mine, în rest îi este mai comod s?-mi spun? Nic ?i atât. Ca o reciproc? eu îi spun Fila, a?a ca marca aia sportiv?, pentru c? Filofteia sun? nepotrivit ?i mai e ?i lung...”
-Bine, Filofteia, spuse el ap?sând ?i silabisind prenumele ei, a?a, ca o r?zbunare, vin ?i-mi mai pun ceva peste halat. Tu nu vezi c? toamna s-a prelungit ?i o va da în prim?var? direct?
-Mâine-poimâine sunt Lolele ?i tu vorbe?ti în dodii. E destul s? se strâmbe vremea o noapte ?i o zi ?i s? vezi tu amar de z?pad? ?i de frig. Gr?be?te-te c? întârzii la serviciu! Vezi c? ?i-am preg?tit mâncarea pentru c??eii din p?dure, ?ia care s-au prip??it pe lâng? postul vostru de paz?, haita aia.
-Or fi ei prip??i?i dar în acea hait? exist? o ierarhie ?i ni?te reguli respectate de toat? lumea. ?eful haitei, dac? se încalc? regulile, ia m?suri imediat.
-Ar trebui s? mai înv???m de la animalele astea despre reguli, respectarea ?i m?surile care trebuie luate atunci când se calc? regulile în societatea uman?. Tu nu vezi c? noi, oamenii, nu mai respect?m regulile ancestrale ?i creem noi reguli, dup? cum ne convine?
-Las-o dracului de politic?, m?i Fila, hai c? vin s? m? preg?tesc de plecare!
Omul s-a sp?lat, s-a îmbr?cat, ?i-a pus mâncarea în saco??, ?i-a luat telefonul, ochelarii ?i ?ig?rile, ?i-a s?rutat nevasta ?i a urcat la volan.
Lipsa precipita?iilor din iarna aceea îi induceau gânduri despre seceta ce urma s? vie. Dac? diminea?? frunza de nuc din vârful pomului se l?f?ia pe cerul albastru acum fundalul devenise plumburiu, o adiere de vânt se iscase iar aerul devenise mai rece.
Fila a venit din cas? ?i prin geamul ma?inii i-a dat un fes gros:
-Ia s? nu mai faci pe tinerelul cu ?epcu?a aia, pune fesul ?i trage-l bine pe urechi! Pa!
Ea deschise por?ile ca s? poat? ie?i ma?ina.
Nicanor a ajuns repede la marginea p?durii iar c??eii îl a?teptau la barier?. Haita ?tia cu precizie ziua în care intra el de serviciu pentru c? odat? ce ma?ina albastr? venea ?i g?leata în care „umanul acela mare, cu musta??„ aducea mânacre c?ldu?? cu pilaf de orez cu spin?ri de pui, amestecat cu ron??nele ?i pâine înmuiat? în zeam?.
Blechi, ?eful de hait?, b?trân ?i f?r? din?i, s-a apropiat b?gându-?i capul sub palma lui.
-Da, mo?ule, ?i pe tine te iube?te tata! Ro?u, Cocu?a, Micu?a, Bunu?ul, au venit fiecare la mângâieri, numai R?ul st?tea mai la distan?? ?i d?dea din coad?.
Cablul a fost descuiat, ma?ina a intrat în suprafa?a Taberei, apoi cablul ?i-a ref?cut pozi?ia de oprire a accesului, prins în lac?t.
Nea Gic? a plecat dup? ce a predat serviciul iar Nicanor a dat mâncare la c??ei.
Dup? ce s-au s?turat, fiecare ?i-a reluat obiceiurile: hoin?reau prin p?dure, unii mergeau la un Mega Image din apropier, al?ii st?teau în preajma bar?cilor.
Bunu?ul era un câine de talie relativ mare, cu ochii încondeia?i de o linie curb? ?i neagr? ceeace îi d?dea un aer în plus de bun?tate. La câ?i pui se n?scuser? în Tab?r?, semnul c? puiul a devenit adult ara dat de ziua în care se repezea amenin??tor la Bunu?ul, cel sortit s? r?mân? ve?nic ultima treapt? a haitei, ?i atunci tân?rul î?i c?uta locul în ierarhie...
Cocu?a f?ta de cel pu?in de dou? ori pe an dar pu?ini c??ei supravie?uiau. Acum f?tase de ceva vreme ?i c??eii trebuiau în??rca?i a?a c? mama nu prea le mai d?dea lapte. Chiar dac? mâncau mâncare cu haita, tot c?utau ?â?a mamei.
Blechi, a ridicat capul ciulindu-?i urechile ciuruite de încerc?rile de a i se pune crotalie. Urechea stâng?, îngreunat? de semnul acela galben, pus de oameni, se ridica doar pe jum?tate din cauza greut??ii obiectului. S-a ridicat în picioare ?i a ridicat buzele sco?ând un mârâit de avertizare în timp ce gingiile ar?tau lipsa caninilor.
Fo?netul provocat de c?lc?tura unui câine, tr?da apropierea unei fiin?e patrupede, cu blan? m?ri?oar?, de culoare neagr?, înspicat? cu alb, care, pe picioarele scurte ?i cr?c?nate, purta un trup cilindric ?i bine legat. Botul, ornat cu ni?te must??i zburlite, purta deasupra lui ni?te ochi aproape umani.
Blechi a mirosit fata ?i a conchis c? nu prezint? interes sau vreun pericol de r?sturnare a ?efiei, apoi, rând pe rând, ceilal?i au inspectat intrusa. C??elandrii l?trau amenin??tor dar c??elu?a i-a ignorat ?i chemat? de un gând l?untric s-a dus direct la Bunu?ul. S-a a?ezat lâng? el de parc? ar fi cerut ocotirea lui.
Bunu?ul s-a jucat cu c??elu?a, apoi a plecat spre una dintre bar?cile d?r?p?nate. C??elu?a l-a urmat, aproape lipit? de el.
-Cum s? o botez pe fata asta? S?-i zic Lola, c? tot vin Lolele acum.
Au mai trecut câteva ture de serviciu ?i Lola s-a integrat în hait? de parc? era de când lumea acolo dar apropierea tandr? fa?? de Bunu?u a r?mas neschimbat?.
Începuse s? ning?- La masa de diminea?? nu s-au prezentat to?i c??eii dar Nicanor nu s-a impacientat ?tiind c? unii dintre ei merg la cer?it la Mega Image. Nu plecau de foame pentru c? la tab?r? primeau suficient? mâncare. Poate socializau, poate c? doreau ceva bun?t??i, poate c? le pl?cea s? vad? mai mul?i oameni, ma?ini.
-Alo, Fila, plec acum de la munc?, ce trebuie s? cump?r?
Fila i-a în?irat lista ?i el a plecat spre cas? cu oprire la Mega Image. Începuse s? ning? de câteva ceasuri ?i vântul rece prc? anun?a un pui de viscol.
În parcarea de la Mega, lâng? peretele magazinului, Bunu?ul, al?turi de Loala, st?teau întin?i.
Nicanor a bifat toat? lista la care a ad?ugat 100 de grame de parizer s?-l dea celor doi.
A ie?it din magazin ?i a v?zut-o pe Lola lovindu-l cu botul în burt? pe Bunu?ul ?i lingându-l pe botul însângerat. Fulgii se a?ezau pe Bunu?ul formând o movil? alb?.
Nicanor s-a apropiat ?i Lola l-a întâmpinat cu chipul ei blând parc? trist. Bunu?ul, plin de mu?c?turi, cu limba sc?pat? printre din?i, era rece.
Un paznic s-a apropiat:
-Domnule, câinele acesta mare s-a luptat cu o hait? întreag? de câini ap?rând-o pe c??elu?a asta neagr? apoi s-a tras aici lâng? perete ?i dup? câteva minute dup? ce a gonit toat? haita, a murit. O s?-l arunc jos pe vale, c? se-mpute aici.
Nicanor a tras ma?ina cu spatele, luat trupul în?epenit în bra?e ?i l-a a?ezat pe o folie în portbagaj.
-Lola, mar? acas?, mar?, nu auzi?Du-te la Tab?r?!
Lola, cu privirea îndurerat? s-a dep?rtat.
Nicanor a demarat încet ?i a plecat spre cas? ca s? îngroape c??elul al?turi de mul?imea de c??ei care tr?iser? pe lâng? casa lui.
A oprit ?i a deschis poarta apoi s-a trezit cu Lola lâng? el.
?i-a dus bagajul în cas? ?i ?i-a luat o cazma ca s?-ngroape câinele. Lola, lingea botul însângerat ?i lovea cu botul pieptul celui care fusese ocrotitorul ei, dorind s?-l cheme la via??.
Trupul mare ?i-a g?sit odihna în groapa de la cimitirul c??eilor.
Nicanor aluat c??eaua în bra?e ?i a b?gat-o în cas?.
-Ce faci domnule? Iar mi-ai adus un câine? Avem destui iar mâncarea pentru ??tia de acas? ?i cei de la tab?r? m? cost? destul.
Lola st?tea în picioare lâng? u??. Domnul Nic a deschis u?a iar lola s-a repezit la mormântul Bunu?ului a?ezându-se pe burt?. Ninsoarea se a?ternea calm? peste Lola.
Nicanor a încropit un ab?post deasupra gropii, a pus un bra? de frunze uscate pentru Lola ?i s-a dus la culcare.
Diminea?a Lola era la mormîntul prietenului ei.
-Mam?, te rog s? o primim ?i pe fata asta la noi în curte. E cuminte, nu e b?trân? ?i le mai ajut? la paz? pe fetele celelate dou?. ?i a?a Pirania a dep??it 16 ani. Poate c? ar fi cazul s? se pensioneze...
Filofteia a ie?it în curte ?i s-a dus c?tre Lola. C??elu???a i-a dat din coad? ?i mama i-a adus o farfurie cu orez cald amestecat cu ron??nele...





.


viorel gongu (viorel-dona) | Scriitori Români

motto: noli tangere

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro