Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Pompei

de Mihaela Rascu

Cine nu-l cunoa?te pe Pompei? Ai de c?rat plase de la pia??, îl chemi pe Pompei! Ai de b?tut covoare, îl chemi pe Pompei! Ai de trimis ceva, undeva, îl chemi pe Pompei! Pompei le face pe toate! Nu-l duce pe el prea mult capul, dar ce nevoie ai de cap într-un ora? atât de mic în care, în orice direc?ie ai apuca, nu ai cum s? ajungi prea departe? Pentru un de?’ de t?rie sau doi-trei lei, Pompei te scute?te de efort sau de deranj.
Lenu?a s-a obi?nuit cu Pompei. De câte ori îi vede capul r?s?rind în dreptul por?ii ca un bostan dintre cârcei ?i frunze, ?tie c? Tata-Mare iar l-a pus s? fac? vreuna dintre trebu?oarele de care era el r?spunz?tor.
- Care-i baiu’, Pompei? Îl întreab? ?i de aceast? dat? de cum îl vede p??ind sfios în b?t?tur?.
- M-o trimis Tata-Mare s? – ?’ spui s? meri s? cumperi un pachet de c?r?i de joc!
Lenu?a î?i înfige încruntat? mâinile în ?olduri:
- C? eu n-am alt? treab?, sau ce?
Pompei întinde mâna dreapt? ?i desface pumnul în care a p?strat strânse bine ca s? nu le piard?, ?ase bancnote de un leu.
- Uite, mi-o dat ?i bani!
Femeia apuc? banii ?i sloboade o serie de cuvinte pe care Pompei ?tie c? nu e frumos s? le spui în fa?a altora.
- Ce c?r?i îi mai trebuie afurisitului ?stuia de b?trân, c? are chiar dou? pachete de c?r?i! Îi întinde o bancnot? lui Pompei, iar restul îi strecoar? în buzunarul ?or?ului. Ăsta-i pentru deranj!
Se întoarce pe c?lcâie, intr? în cas?, scoate un pachet de c?r?i de joc vechi dintr-o hain? de pe cuier ?i i-l d? lui Pompei. Înc? o treab? rezolvat?, se gânde?te Pompei apucând cu pas sprinten drumul spre cofet?ria în care îl a?tepta Tata-Mare. Lenu?a se uit? câteva clipe dup? bostanul care se pierde în spatele gardului, apoi se întoarce la treburile ei.
Treb?luind prin ograd? o g?se?te ?i Tata-Mare când se întoarce acas? înso?it de nepo?ii Irina ?i Dorel cu care s-a întâlnit la col?ul str?zii.
- Ia ?ede?i cu to?ii la mas? s? v? povestesc ce de-a mai boac?na o f?cut azi Pompei!
- Ce-o mai f?cut? Venit din gr?din? s?-?i întâmpine copiii ?i socrul, Emiluc îi face cu ochiul Lenu?ei.
Femeia începe s? a?tearn? masa. E s?tul? pân? peste cap de pove?tile b?trânului. Aceast? poveste îns? îi atrage în curând aten?ia. Tata-Mare abia poate lega cuvintele printre gâlgâiturile pe care le scoate ca s?-?i înghit? râsul când poveste?te cum vecinul M?rin i-o dat lui Pompei ?ase lei s?-i cumpere de la abeceu un pachet de c?r?i de joc iar acesta s-a întors ?i f?r? bani ?i cu un pachet de c?r?i de joc vechi pe care M?rin le-o aruncat imediat la co?ul de gunoi.
- Ce ?i-o zis M?rin? Dac? io l-am trimis pe Pompei acas? s?-mi duc? lubeni?a ?i i-am dat un de?’ pentru asta, el scap? de dat un de?’ pentru drumul la abeceu!
- Auzi, tat?… Încearc? s? îl opreasc? Lenu?a f?r? s? reu?easc?.
- M?rin o ajuns de unul singur ca tr?znetu’ la abeceu. ?i ce crezi? Maricica zice c? nu l-o v?zut pe Pompei de dou? zile ?i c? nici m?car nu are de vânzare c?r?i de joc, a?a c? M?rin degeaba o ia la har??, c? ea nu o vândut niciodat? c?r?i de joc vechi. Da’ cum s? te superi pe Pompei? Pe ?sta chiar nu-l duce mintea.
Lenu?a pune cu grij? tocana în mijlocul mesei ?i prin aburul aromat ce se ridic? din lingura cu care îl serve?te pe b?trân zice molcom:
- S? v?d dac? nici tu nu te superi pe Pompei c? nu ?i-o adus lubeni?a acas? ?i c? pachetul ?la de c?r?i vechi aruncat la gunoi de M?rin era al t?u.
Tata-Mare se face alb la fa??, î?i înghite gâlgâiturile pe loc ?i lingura îi cade din mân? în farfurie, cu clinchet vesel, împr??tiind stropi zemo?i pe fa?a de mas?. Aude ca prin vis râsetele nepo?ilor ?i ale ginerelui ?i cum Lenu?a, femeie hot?rât?, gospodin? ?i stra?nic? în toate treburile casei, zice mul?umit?:
- Pân? la urm?, M?rin o cump?rat o pereche de c?r?i vechi cu ?ase lei, Pompei s-o ales cu un de?’ ?i un leu, eu m-am ales cu cinci lei pe o pereche de c?r?i de joc folosite, numai’ Tata-Mare o r?mas ?i f?r? c?r?i de joc ?i f?r? lubeni??! Asta numa’ din cauz? c? încearc? s? se fofileze de fiecare dat? când îi dau câte o treab? de f?cut!



Mihaela Rascu (MyMosys) | Scriitori Români

motto: A crea este marea pl?cere, a reu?i este marele talent.

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro