proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Mai e timp, calcul? Jory.
Zdruncin?tura îi stresase genunchii peste m?sur?, iar oasele lungi se cam hâ?ânau în ?â?âni.
Jory ?tia c? este urgent s? intre la ad?post într-o curte bine izolat?, unde abcrabii nu au p?truns ?i vidul nu ajungea.
Privi în jur. Miji ochii, nu vedea mare lucru.
Jory se repezi întâi la dreapta. Gard, stinghii de lemn! U?urare. Înainte s?-l sar?, alerg? s? pip?ie mai mult. Buricele degetelor inspectau. Oroare! Descoperi un gol. Repede, la gardul opus.
Mâna lui Jory c?zu din prima în pr?pastia rece a unei cur?i pustii. Casa nu prezenta semne vitale.
Jory se afla, din nefericire, la marginea satului, acumulare de locuin?e p?r?site. Panica îi d?du un ghiont tare.
Privi strada în sus. Lumina era alungat? spre el, c?tre margine, în întuneric.
Suntem doi exila?i, eu ?i lumina, din acest pr?p?dit de sat ros de birocra?i ?i bântuit de abcrabi, socoti Jory.
Porni cu pa?i mari, s?lta?i, în amonte. Un alt gard, care lipsea cu totul! Pe latura cealalt?, gardul era bunicel, dar nu era poart?.
Ce tic?lo?ie! zise.
Mergea spre stâlpul de iluminat. Vederea lui slab?, p?tat? cu scame negre, nu-l ajuta s? descopere refugiu. Tot înainte, numai garduri ?tirbe, pe o strad? a condamna?ilor. Iar urgia începuse de minute bune.
Semnele vidului abcrab se înmul?iser?.
Furnic?turi în degete. Amor?eal? a fe?ei. Strivire înceat? a ochilor. Sufocare.
Strada era un bâlci fantomatic dup? ora închiderii. Suluri de confetti se rostogoleau ?i se desf?ceau, bulg?ri mari ?i mici urcau ?i coborau. Cineva sau ceva sufla ca în p?p?dii peste felinare ?i le risipea aura. Era invazia unor licurici ectoplasmatici. Retezat? de la surs?, lumina se zvârcolea, se ghemuia ?i p?lea spectaculos.
Furnic?turi. Amor?ire. Sufocare. Viscol de confetti.
Alerga din nou, f?r? s? înainteze. Strada devenise brusc abrupt? ?i adânc?, gardurile se uneau ?i intrau în p?mânt. I-ar fi trebuit aripi ca s? scape.
Jory aluneca la vale, înfipt pe c?lcâie în praf. M?car era întreg, cu mâinile c?uta echilibrul, iar capul era la locul lui, juca pe umeri. Deocamdat?. Frica îl s?get? prin zona inghinal?, ?i îi lichefie m?runtaiele. Se îndrepta în mare vitez?, pe t?lpi de gum?, stângaci ca un schior încep?tor, direct în ghiarele monstrului, despre care nu ?tia mare lucru, decât c? urla ca o mie de fier?straie cu motor, ?i avea ca hobby chirurgia inestetic?.
A?tepta mai jos, sub picioarele lui, la cap?tul traiectoriei: ceva atât de fioros, c? mintea lui Jory se aprinse ca o baliz? ?i tic?ia s.o.s-uri f?r? oprire, iar Jory însu?i, în forul lui interior, f?cu brr! brrr! ca lovit de ger.
Panica explod? în el ?i îl desf?cu în buc??i, în a?teptarea monstrului abcrab, care s?-l recompun?. Capul, i se p?rea, plutea în deriv?, iar lumina i se depunea pe frunte ?i îi în?epa ochii, îi gâdila nasul ?i buzele.
Trunchiul i se rotea locului, încet, ca o lun?. Picioarele i se îndep?rtau în pa?i de dans grote?ti, în h?is ?i cea.
Pe sfântul Curry! Ce anomalie! calcul? Jory, cu mare greutate.
Strada în adâncime ar?ta tot mai straniu. Stâlpii de iluminat erau ruguri stinse care fumegau gros întuneric.
Luna Carbo disp?ruse.
Jory extatic ?i cr?c?nat delira în mijlocul str?zii, ?i se credea deja o victim?-puzzle a nop?ii abcrabilor, internat? la azilul de co?mar.
Atunci, cu totul nea?teptat, de pe o strad? lateral?, din întunericul compact, o camionet? veche ap?ru în mare vitez?, ?i vir? c?tre Jory. Frân? violent la doar câ?iva metri de el, ?i îl fix? în b?taia ezitant? a farurilor, al c?ror fascicul era suflat înapoi, peste capot?.
Ma?ina era camuflat? cu smocuri de plante g?lbui, încât sem?na cu o c?pi?? mobil?.
Cel care se afla la volan începu s? claxoneze prelung.