Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Oameni cu fețe monotone

de Dana Mușat

Când plâng, oamenii cu fețe monotone își lungesc gâturile de parcă ar vrea să ajungă la cer, să atingă stelele cu frunțile lor netede peste care nu a trecut niciun rid, iar mâinile lor, ca doi clești uriași, își cască degetele și se răsfiră în aer, pentru că ei nu vor decât atingere.
Oamenii ăștia atât de fazi, cu umbrele lor gri, mergând prin viață fără să fie atenți la culori, soare sau sunet de copii, nu vor altceva decât să simtă. În piepturile lor stau ascunse dorințe despre cald sau rece, cu bătaie de inimă mai puternică sau mai înceată. Ei au nevoie de ceva sau de cineva care să îi ajute să iasă din monotonie.
Pentru că doar acolo, în visele lor cele mai ascunse, umbrele au culori diferite în funcție de cum se simt ele, iar frunțile lor sunt ridate și fericite, așa cum ar trebui să fie toate frunțile din lume.
Din când în când, printre oamenii monotoni, mai merge și câte un copil tăcut, ținut de una sau de amândouă mâini, cu capul în jos. În sufletul lui se duce o luptă între inocență și maturitate, pe care cea din urmă e mai probabil să o câștige.
Dar dacă, totuși, în loc de seriozitate și organizare, și-ar face loc acolo visele ascunse și ideile pe care le au oamenii când sunt mici de tot și fețele lor încă nu sunt netede?
Atunci poate că zâmbetul ar crește pe buze de copil inocent, în maldărul de oameni încrâncenați și monotoni, iar din el ar răsări cuvinte, imagini sau desene, pe care le-ar folosi apoi să coloreze măcar frânturi din viețile adulților fazi.
Și uite așa, puțin câte puțin, plânsul oamenilor monotoni s-ar stinge, gâturile lor alungite ar coborî înapoi pe pământ, iar mâinile lor disperate s-ar transforma în căuș de dragoste pentru copiii cu capetele plecare.



SFÂRȘIT

Dana Mușat (danutza) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro