Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Tabloul

de Aurel A. Con?u

Plecase imediat dup? terminarea programului de lucru preocupat s? ajung? în timp util (asta însemnând s? aib? timp s?-?i bea ?i cafeaua!) la vernisajul expozi?iei de pictur? „Poeme autumnale” a pictorului Drago? Berindei, un artist foarte bine primit de critic?, dar ?i un vechi prieten de familie. Parcurse distan?a pân? acolo la bordul Roverului s?u, de care arareori se desp?r?ea. Foaierul teatrului „Aladin” era gol, cu excep?ia unor femei îmbr?cate în halate albastre, care preg?teau sala pentru deschidere. Intr? în cafeneaua de al?turi, unde era întotdeauna bine primit, ?i ceru o cafea dubl?. Fata de la bar se ar?tase surprins? de cerere.
- S? nu-mi spune?i c? v-a?i apucat ?i dvs. de pictur? ?i c? desena?i nuduri?
Gra?ian Varga, fiindc? a?a îl chema pe b?rbat, sim?ise o not? de ironie în glasul fetei ?i se încrunt?.
- Mai ?tii pe cineva care s-a apucat de pictur? ?i deseneaz? nuduri?
- În afar? de Berindei, nu mai ?tiu pe nimeni, stai lini?tit!
- Berindei nu picteaz? nuduri, dr?gu?o!
- Atunci de ce m-a chemat s?-i pozez în atelierul lui de pictur??
- Incredibil!!! ?i te-ai dus?
- Cred ?i eu! La cât pl?tea pe ?edin??, n-aveai cum s?-l refuzi!
Lu? cafeaua din mâna fetei cu o oarecare re?inere.
- ?i?
- ?i atât! Nu s-a dat la mine, dac? asta vrei s? ?tii!
- S? te cred?
- Nu ?in neap?rat. Doar m? cuno?ti!
- Bine, te cred, dezarm? el. Ce faci peste o or??
Fata ridic? din umeri.
- Nu ?tiu! De ce m? întrebi?
- A? vrea s? trec pe la tine dup? ce ies de la expozi?ie! N-am mai trecut de mult!
- Sunt acas?, po?i s? treci când vrei!

În jurul orei nou?sprezece începuser? s? soseasc? oficialit??ile: primarul, ?eful Poli?iei, Procurorul-?ef, Ghe?ea, Ion Gârbovan de la Cultur?, Maia Ro?ca de la ziarul local „ Ochiul Hydrei”, Pompei de la Salubritate ?i alte fe?e simandicoase, crema ora?ului Dulce?tii-Reteza?i. Gra?ian Varga se amestec? printre invita?i, ferindu-se s? ias? în eviden??. Îl salutase ?i d?duse mâna cu Berindei, care se ar?tase foarte încântat de prezen?a lui acolo. Gârbovan deschise, cum se a?teptau cu to?ii, dezbatereile plicticoase despre art?, în general, ?i despre arta lui Berindei, în special, acoperind cu greu murmurul de fond al celor prezen?i. Urmase la rând Maia Ro?ca, o împ?timit? a artei, care nu f?cuse economie de aprecieri laudative despre autor ?i despre crea?iile sale, sfâr?indu-?i discursul apoteotic.
- Privind aceste pânze superbe, v?d parc? Dulce?tii no?tri dragi îmbr?ca?i în straiele ruginii ale toamnei, din care, desigur, nu lipse?te expresia cea mai înalt? a frumuse?ii, femeia!
E greu de spus dac? mesajul ei impresionase audien?a, cei mai mul?i erau aduna?i în grupuri ?i grupule?e, flec?rind, mâncând fursecuri, bând vin sau f?când coad? la toalet?.
Varga trecuse ?i el în revist? peisajele autumnale, surprinse de Berindei, ?i se oprise în fa?a tabloului de for?? al expozi?iei, un nud, reprezentat aproape în m?rime natural?. Nu-?i d?duse seama de ce, dar chipul femeii, întins lasciv peste un morman de frunze, sem?na izbitor cu cel al Demetrei, so?ia sa. În?elese abia mai târziu de ce nu putea fi o coinciden??, dup? ce descoperise aluni?ele Demetrei, reprezentate ?i a?ezate acolo unde doar el ?tia c? exist? sau a?a crezuse pân? atunci. Gârbovan nu sc?pase prilejul s?-l abordeze, în trecere, cu un aer distrat ?i zeflemitor.
- Dac? n-a? cunoa?te-o de mic copil, a? zice c? este leit Demetra!
Deoarece expozi?ia era cu vânzare, Varga avuse în clipa aceea o revela?ie. Trebuia s? cumpere tabloul imediat, o dat? ca s? scape de tachin?rile r?ut?cioase ale cunoscu?ilor, apoi ca s? poat? aprofunda b?nuiala. Îl rugase pe b?iatul de la casierie, dup? ce-i pl?tise zece mii de lei ( cât era pre?ul tabloului!), s?-l ambaleze ?i s?-l pun? pe bancheta din spate a Roverului, având în vedere dimensiunile acestuia. Achizi?ia sa nu sc?pase neobservat?, mul?i considerând gestul s?u de înalt? sim?ire ?i ?inut? artistic?. Cineva chiar îl comparase cu un fel de Mecena de Dulce?ti!

În drum spre cas? î?i amintise c? îi promise Laurei, fata de la bar, c? va trece pe la dânsa. De?i nu prea avea chef de vizite, schimb? direc?ia de deplasare spre apartamentul ei. O g?sise uitându-se la televizor.
- ?i-am auzit motorul ma?inii când parcai! îl întâmpin? ea bucuroas?. Ce ai în pachetul acela de pe bancheta din spate?
- Nimic important. Un tablou!
- S? nu-mi spui c?-i nudul lui Berindei, ioi, c? nu te cred!
- Nu-?i spun, dar chiar acela este! L-ai v?zut?
Laura zâmbi.
- Eram de servici în ziua când l-a adus. M? a?teptam s? semene cu mine, nu cu nevast?-ta!
- Crezi c? i-a pozat ?i ea lui Berindei?
- Altfel nu-mi explic detaliile, aluni?ele, vreu s? zic.
- Tu ca femeie ce crezi? A pozat numai?
- Nu cred! Aluni?a aceea, ?tii tu de unde, n-o po?i descoperi decât într-un singur fel! E p?rerea mea!
- A?a cred ?i eu!
- ?tii c? am ?i eu una? supralicit? ea, descheindu-?i c?ma?a de noapte.


Pe la nou? seara ajunse acas?. Demetra îl a?tepta în geam ?i-i f?cu semn cu mâna, admirându-i m?iestria de a parca dintr-o mi?care. Lu? tabloul ?i urc? spre locuin?a sa de la etaj.
- Ai cump?rat un tablou? îl întreba ea în timp ce se chinuia s? desfac? ambalajul. Nici nu-?i dai seama ce curioas? sunt!
- Normal.
- ?tii doar cât de mult iubesc eu pictura!
- ?tiu.
Îndep?rt? ultimul strat de hârtie ?i se îng?lbeni la fa?? de cum v?zu nudul.
- Nu ?i se pare c? seam?n? cu mine? îng?im? ea.
- Ba da! Uit?-te ?i la detaliile astea!
Demetra se schimb? din nou la fa??, de data aceasta în alb.
- Insinuezi ceva?
- Nu, numai c? este peste puterea mea de în?elegere!
- ?i ce ai de gând s? faci?
- Îl atârn deasupra patului nostru conjugal! îi m?rturisi el. M? duc s? iau un cui ?i ciocanul!
- F? ce vrei! murmur? ea, privindu-l cum iese ?i intr? în garaj.
Varga g?si cu greu un cui suficient de mare care s? ?in? tabloul ?i se întoarse ?inând cuiul într-o mân? ?i ciocanul în cealalt?. Demetra nu mai era în camer?. De pe geamul deschis al dormitorului, auzi ?uieratul delicat al Toyotei, ma?ina Demetrei, ?i scâr?âitul pneurilor Goodyar, care mu?cau din asfalt.










Aurel A. Con?u (ACPN) | Scriitori Români

motto: Tot înainte!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro