Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

vis

de Ioan Postolache-Dolje?ti

?i se f?cea... ?i eu eram uimit...
Bucure?ti, sala mare a palatului. O coad? imens? de oameni de toate vârstele, flancat? de jandarmi.
Primisem un imeil lapidar: "veni?i pe 26 oct. la sala palatului. ora 13. purta?i la vedere un X. agonia.ro."
De bun? credin?? ?i cu respect pentru cei care m? îng?duie de 9 ani în grup, am dat curs invita?iei ?i-acum sunt uimit ?i derutat, m?-ntreb dac? nu cumva e o fars?. 26 oct. Sfântul mare mucenic Dimitrie. Eu nu le am cu sfintele moa?te, îmi zic, s-o tai poate prind acceleratul... Ie?i Ioane din teascul mul?imii de po?i. Din instinct ridic mâna cu ixul. Un jandarm îl vede, intervine ?i m? extrage ca dintr-un buzunar strâmt batista cu monogram?. -Dumneavoastr? merge?i cu mine. hopa! îl întreb: - Ce-am f?cut? Galop de gânduri: ho? de zâmbete, pupice ?i inimi la via?a mea poate-am fost dar nicidecum ho? de buzunare, cu coatele-n via?? loc nu mi-am f?cut iar cap în gur? n-am dat decât o singur? dat?,?i asta, cândva de demult, unui tip cunoscut ce agresa f?r? motiv o c?prioar? speriat? de fat?: - Ce ai cu ea, b?, ce ?i-a f?cut ?i, zbang, i-am spart nasul pierzând un prieten pe-o via?? pentru un mul?umesc cu lacrimi în ochi. -Nimic, zice el zâmbindu-mi, dumneavoastr? merge?i direct în sal?. La intrare v?d un afi?: "IZVORĂTORII DE MIR". Intru în cap c-un mare semn de-ntrebare. Sunt întâmpinat de o doamn? a c?rei fizionomie, parc?, parc?, o ?tiu. Zâmbe?te, protocolar(?): -Bine-a?i venit...
A?a timid cum sunt ?i complexat ca orice provincial(sic), tot trag cu ochiul în jur. Poate unde i-am v?zut mai des în fotografii, sub m??ti de oameni normali, depistez "periculo?ii" epigrami?ti, grupa?i, f?când not? aparte de restul, care, ca ?i mine se simt r?t?ci?i. Derulez fotografiile de pe sait. Pe b?rba?i îi dibuiesc mai u?or, mai greu e cu cameleonecele doamne care, doar de-?i schimb? coafura ?i culoarea p?rului... Îmi surprind ochii c?tând pe cineva anume ?i-i plesnesc peste mâini s? nu mai pip?ie: Ioane, nu te prosti...
...pentru c?, da,m? pune în tem? amabila doamn?, poe?ii, nu-i a?a, sunt prin versurile lor, izvorâtori de mir pentru suflet,de-aceea am ?i intitulat aceast? prim? manifestare a noastr? cu public a?a. Era ?i timpul, la vremurile de azi dac? nu ie?i la rampa deschis? r?mâi pe veci anonim. M? ia de bra? ca ?i când ne cunoa?tem de-o via?? ?i-mi zice aproape ?optit: - E ?i un fel de terapie împotriva anxiet??ilor, a vanit??ilor, a falselor p?reri despre sine,a unora, pân? la urm?. Apoi mai e ?i ?ansa fiec?ruia de a-?i recita zece pozii, v?zând,prin reac?ia s?lii dac? au priz? la public sau scriu doar în dorul lelii.
Mai vrem s? infirm?m mitul cum c? azi poe?ii scriu doar pentru poe?i, c? lumea lor e una închis? ?i f?r? speran?e de viitor. Recit?rile vor fi intercalate ca un fel de dialog între to?i. Reac?ia s?lii va da gir celor cu mir ori ba...
Chicote?te, oare c? ne-am oprit ?i-o privesc cu ochii c?sca?i? N-am nici o carte ?i nici în buzunare hârtii ?i-n creier e talme? balme? de poezii ce se vor recitate...

Realizez în vis c? e vis, m-aplec la urechea simpaticei doamne,în treac?t îi v?d un zuluf tremurând,îndoaie gâtul, se gâdil?-mi zic ,?i-i ?optesc: pot s? revin dup? o scurt? trezire?...

Ioan Postolache-Dolje?ti (ioanip) | Scriitori Români

motto: cuvântul scris - ve?nicia sufletului

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro