Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Cuib de ciori

de Viorel Darie

Cuib de ciori

(din volumul "Bucovina - plai de basm si dor " )

Nu-i po?i potoli pe copii cu una, cu dou?. Farmecul jocurilor inventate de ei este mai tare decât orice opreli?te impus? de p?rin?i ?i de bunici. Chiar dac? ei ?tiu bine c? dup? o escapad? a nebuniei lor vor fi mu?trului?i, chiar „educa?i” cu varga, ei nu pot rezista tenta?iei de a evada de-acas?, pentru a face vreo isprav?!
Era o zi frumoas?, îns? f?r? vreo perspectiv? de-a aduce ceva nou, ceva interesant pentru mintea de copil a lui Ionu?. Cu Motocel, pisoiul, se jucase toat? diminea?a. Obosise ?i el, pisoiul, ?i se duse în odaie, s? doarm? pe flanelele bunicii de pe pat. Ionu? nu prea avea chef s?-i ajute la treab? pe bunici, de?i fusese rugat. Adic?, s? se mai uite din când în când la cârlanii din p?sc?toare, s? nu sar? gardul ?i s? se duc? prin fâne?ele vecinilor. ?i mai primise o îndeletnicire, s? aib? grij? de clo?ca din ograd?, cea cu puii mici, s? nu vin? vreo cioar?, sau un uliu, s? fure vreun pui?or. Chiar alalt?ieri, în timp ce Ionu? st?tea prin cas?, c?utând mâncare prin blide, bunica v?zuse cum un uliu r?pise o puicu?? dolofan?, alb?, cea mai frumoas?, ?i-o ducea, în zbor, între gheare, spre pârâul unde, pesemne era cuibul lui. În zadar striga bunica în urma lui, uliul nu renun?ase la prad?.
Fiind plictisit de tot ?i de toate, lui Ionu? nu-i prea pl?cea s? mai stea toat? ziua lâng? clo?ca cu pui, chiar dac?, la drept vorbind, îi erau tare dr?g?la?i pui?orii. Tiptil, pe când bunica nu era în apropierea casei, el se furi?? afar? din ograd?, ducându-se pe uli??, pe toloac?, s? vad? ce mai e pe lume. Vedea cum, în p?duricea de dincolo de pârâu, cum zburau întruna ni?te ciori negre, care-?i tot fâlfâiau aripile, cronc?nind mânioase când cineva se apropia de un anume copac. Se pare c? un motan trecu prea aproape, iar ciorile îl alungar? imediat, cu cronc?nitul lor: Caaar!!! Caaar!!!
Uitându-se în vale, iat? c? cei trei copii ai vecinilor din vale tocmai ie?iser? în livad?, s? duc? ni?te fân proasp?t cosit, s? dea la vi?eii care p??teau lâng? grajd. Bineîn?eles, îl z?rir? imediat pe Ionu?. ?i, cum era firesc, primi imediat invita?ia s? vin? în fug? la ei, ceea ce Ionu? f?cu f?r? s? stea pe gânduri.
- Bun?, Ionu?, ce f?ceai acolo sus? întreb? Anu?a.
- Eu … m? uitam dup? ciori …
- Dup? ciori? Ce vedeai a?a de interesant la ni?te ciori negre ?i urâte?
- Am v?zut cum mai multe ciori au atacat un motan ce se apropiase prea tare de copacul în care st?teau ele. Fugise bietul de el, cât putea de tare!
- Aha, poate ciorile aveau cuib acolo? Sunt foarte sup?rat? pe ciori, c?ci ne-au furat o mul?ime de pui?ori din ograd?…
- ?i la noi a furat cioara doi pui într-o zi, chiar dac? i-am p?zit!
Copiii spuser? multe n?zdr?v?nii despre ciori, pân? ajunser? la concluzia c? ciorile astea fur?cioase, undeva trebuia s? aib? cuiburi. Ce-ar fi s? g?seasc? acele cuiburi ?i s? le sparg?, s? nu mai fie ciori?!
Într-un gând, l?sar? treburile casnice date de p?rin?i ?i plecar? în ceat?, to?i patru, spre p?duricea de molid de dincolo de pârâu, pe dealul Paltin. Într-adev?r, ajunser? acolo sub ni?te molizi, în crengile c?rora câteva ciori cronc?neau foarte neprietenoase.
Începur? s? caute, cu de am?nuntul, unde ar putea avea ele cuiburile. Aha, uite acolo, pe crengile acelea încâlcite ale unui molid r?muros, se vedea ceva negru. Acolo trebuie s? fie cuibul!
- M? l?sa?i pe mine s? urc în molid, s? d?râm cuibul? zise Mih?i??, plin de ini?iativ?.
- ?i ce faci cu puii ciorilor? Le arunci jos? î?i f?cea probleme de con?tiin?? Anu?a, cu un pic mai miloas? decât fr??iorii ei.
- D?râm?m cuiburile cu tot! Ciorile nu folosesc la nimic! Hai s? urc în molid, iar voi sta?i aici, s? vede?i ce se-ntâmpl?.
Mih?i?? urc? repede, chiar eroic, în molid, mai s? ajung? sub cuib. Atunci ap?ru o cioar? furioas? care se arunc? asupra lui, mai s?-l ciupeasc? de cap. Încerc? s? mai urce o creang?, dou?. Îns?, parc? de nic?ieri, se adunar? în jurul copacului ?i al cuibului o mul?ime de ciori fioroase, care începur? s? se izbeasc? de capul b?iatului ?i de c?ma??. I se f?cu urât? povestea asta cu ciorile, dar nu putea face nimic. Speriat de furia lor începu s? coboare degrab?, de-a valma, din molid. Cuibul sc?pase nev?t?mat. De data asta ciorile învinseser?. S-au luptat cu vitejie, toate pentru una, ?i-a?a î?i sc?par? odraslele din cuib de musafiri nepofti?i!
Distrac?ia cu ciorile le-a fost îndeajuns. ?i-au adus aminte c? aveau o mul?ime de treburi pe la casele lor. ?i Ionu? î?i aduse aminte c? a l?sat cârlanii ?i clo?ca cu pui f?r? paz?. Oare ce-o s?-i zic? bunica?
Venea îngrijorat acas?. Când intr? în ograd?, bunica îl ?i dojeni, ca de obicei:
- Aha, a?a faci tu treab?! Unde ai umblat, hoinarule?
Ionu? nu ?tia ce sa fac?, s?-i spun? sau nu bunicii de p??ania lor cu ciorile. Pân? la urm? deschise gura:
- Bunic?! ?tii ce rele sunt ciorile? Am vrut azi s? d?râm?m un cuib de ciori, ?i acestea ne-au atacat cu o furie de nu ?tiam unde s? fugim de-acolo.
- Aha! A?a v? trebuie! Nu putea?i s? sta?i acas?, s? ajuta?i la treab?! V? place s? hoin?ri?i? Poate v? scoteau ele ochii!
- Eu n-am urcat în copac. Numai Mih?i?? a urcat, dar vai ce-a p??it! … A doua oar? a zis c? nu se mai apropie de un cuib de ciori…
- Halal de voi! Sunt p?c?toase ciorile astea, c? fur? pui mici de la clo?ca din ograd?. Dar sunt ?i folositoare, c? m?nânc? toate gâng?niile mari de pe câmp… c? f?r? ciori, ar fi plini iarba ?i pomii de gâng?nii care mai de care mai mari ?i urâte! S? ?tii c? ciorile sunt foarte de?tepte, nu le po?i p?c?li cu una, cu dou?!...

(va urma)

Viorel Darie (vioreldarie) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro