Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Tabernacol

de marin badea

?ie î?i scriu, de?i ?tiu c? de foarte mult? vreme nu î?i mai pas?. Desigur, timpul e de vin? ?i nu noi. Mu?c? rutina din fiecare. Mu?c?, mu?c?. Orice am face în plus, orice am face ie?it din tipare, obi?nuin?a începe s? devin? o a doua natur?, o constant?, în fond, îmi zic, nimic nu te mai poate surprinde, chiar dac? e?ti constructor de rachete care trebuie, într-un viitor imprecis, s? caute planete care pot sus?ine via?a, dac? se întâmpl? asta permanent, zi de zi, ceas de ceas, chiar ?i în cazul în care e?ti cel care inoveaz?, care trebuie s? caute solu?ii, care trebuie s? caute forme noi de adaptare, la un moment dat sim?i c? te sufoci, c? tot ceea ce faci e doar un gest reflex, precum tusea când pl?mânii î?i sunt invada?i de corpuri str?ine, din necesitate, din nevoie, te sim?i îngr?dit, te sim?i prins într-o menghin? extrem de rapace, cape?i o atitudine de ve?nic? posomorâre, de sil? etern?. Totul devine o obi?nuin?? când lucrurile se repet? la nesfâr?it. ?i-n fond, asta te întrebi, ce ?i s-ar mai putea întâmpla? Te întrebi asta în timp ce stai întins pe spate, respirând greu, adunând aerul în pumni, el e cel care te ?ine într-o astfel de stare, cau?i un nou simptom, prima dat? a fost o ghear? care te tot strângea de gât, ?i-ai zis c? într-o via?? anterioar? ai fost un menestrel, cântecele tale con?ineau cuvinte obscene, apoi ni?te be?ivi, dornici de distrac?ie, au vrut s? te pedepseasc?, a?a c? ?i-au pus un ?treang în jurul gâtului ?i te-au atârnat de una din bârnele care sus?in acoperi?ul birtului, a?a ai murit, lipsit de aer, cu o mân? plin? de jeg înfipt? în beregat?, chefliii s-au sim?it extrem de bucuro?i, au sc?pat lumea de unul care potrivea cuvintele, prin cântece, cum ar veni f?cea degeaba umbr? p?mântului, precum smârcurile, apoi a intervenit u?oara durere în co?ul pieptului, tot timpul, la fiecare respira?ie, erai atent s? vezi dac? se mai întâmpl? sau nu, dac? a fost ceva ocazional, poate o contrac?ie nefireasc? a mu?chilor, iar acum senza?ia asta, psihic?, de disfagie, care nu te mai surprinde. ?i tremuri, cum stai întins, acolo, pe salteaua care a început s?-?i ia forma trupului, gândindu-te la toate acestea, mici nimicuri care te sufoc? atât de precis. La cum mu?c? boala din tine. La cum îmi spui c? toate acestea se întâmpl? numai în mintea mea, c? nimic nu este real, c? nimic nu m? poate atinge, c? nimic nu mai poate ie?i din tipare, uite, a intervenit rutina, de?i te ?tii un om-chimic, un om care î?i chinuie trupul cu fel de fel de substan?e, cu denumiri imposibile, cau?i medicamentele, sear? de sear?, pe noptiera de lâng? pat, le inspiri, apoi a?tep?i, cu mâinile lungite pe lâng? corp, s? î?i treac? frisoanele. Mori?! Nici acest fapt nu te mai incit?, ce mare brânz?, ce e nou în asta ?i pân? la urm? ce fel de eveniment e ?sta, zguduie el echilibrul atât de perfect al planetei, se opre?te din plâns Dumnezeu, nu se mai scutur? salcâmii, salcâmii t?i cu fe?e de ve?nic proscri?i, acum, când e o toamn? ca un urlet care î?i vâjâie prin creier, las? acolo semne adânci, anevrisme care a?teapt? s? explodeze? Nu! ?ie î?i scriu, de?i ?tiu c? de foarte mult? vreme nu î?i mai pas?. Prima dat? am fost cople?it, am v?zut strada lat?, cu ?ase benzi, m?rginit? de castani, de tei, intrarea ca o pâlnie, ca o gur? de absorb?ie, ca o canalizare, mirosind la fel de puturos, mi-am zis c? nimeni nu mai iese viu de acolo, nimeni nu mai iese întreg, nimeni nu mai iese acela?i, ai colindat holurile lungi, vopsite, pân? la trei sferturi de om, în ve?nicul crem-jegos, culoarea universal? a s?lilor de a?teptare spre moarte, spitalul ?i s-a p?rut un prim pas spre sfâr?it, odat? intrat realizezi c? nu mai ai cum s? faci pa?i înapoi, nu exist? return to me, nu exist? cale de evadare. Nu ?i-am spus toate astea, pân? acum. Realizez c?, de?i î?i scriu, nu mai ai capacitatea de a sintetiza fiecare informa?ie, nu mai ai capacitatea de a percepe lucrurile la dimensiunea lor aproape hidoas?. Am a?teptat mult, stând cu ochii în peretele din fa??, era desenat acolo un plan de evacuare de urgen??, în caz de incendiu, nu vedeam nici o cale de sc?pare, în stânga se afla un alt b?rbat, cred c? era de vârsta tat?lui meu, pân? s? moar?, tu?ea, tu?ea permanent ?i îmi l?sa impresia c? se poate sufoca în orice moment, mi-am zis c? nici eu nu mai am mult pân? la acel stadiu al bolii, când ajungi s? crezi c? aerul e o marf? de contraband?, c? se poate felia ?i se poate cump?ra, c? poate fi adus din alte galaxii, special pentru tine, o f?râm?, un ciot, un pachet, ?tiu c? nu m? în?elegi, ?tiu c?-?i spui c? ceea ce eu simt c?-mi lipse?te se g?se?te din abunden?? pe planeta asta care, atât de stoic?, înc? ne suport?. Pe planeta asta de c?cat. Mi-am zis, eu a?a ?tiu, c? to?i cei care încep s? expectoreze hematii, se afl? cam la marginea cap?tului, cam în zona în care firul vie?ii e din ce în ce mai fragil, simplul fapt de a se rupe e de un firesc des?vâr?it. Dup? o astfel de tuse, în ?erve?elul umed, am g?sit prima dat? semnele, urmele, a fost un fel de semnal de alarm?, ca un zgomot infernal, de cataclism, de ur? ?i de nedreptate, fiind ?i un soi soi de u?urare, în acela?i timp, ca ?i când mi-a? fi spus, oh, în sfâr?it, s-a întâmplat ?i asta, spuma aceea ro?iatic?, primul semn clar, evident, c? moartea se afl? la o azvârlitur? de b??. ?i s-a întâmplat la fel: te-ai întins, lung, tot mai lung, pe spate, transpirând rece ?i abundent, ai a?teptat s? se sfâr?easc? frisoanele, dar tot ceea ce ai reu?it, într-un final, a fost s?-?i pierzi cuno?tin?a. La trezire, asta te-a uimit, erai docil, ca o u?? cu balamalele recent unse, te mi?cai f?r? s? con?tientizezi c? ?i se întâmpl? asta, ai deschis geamul, te-ai uitat în susul str?zii, oamenii erau tot acolo, ma?inile lor circulând precum, oh, da, hematiile prin plasma sanguin?, ai con?tientizat sunetele, transformate, ulterior, în vacarm, ?i-ai ag??at privirea de salcia plâng?toare, atât de contorsionat?, de peste drum, amicul t?u tainic, cu o parte a crengilor deja necrozate, parc? e pl?mânul t?u stâng, asta te-a mirat cel mai mult: erai extraordinar de viu ?i de mort, în acela?i timp. ?ie î?i scriu, de?i ?tiu c? de foarte mult? vreme nu î?i mai pas?. Prin spital, la fel, te-ai mi?cat extrem de supus, ai privit chipurile speriate din jur, nu erai singurul care realiza c? acesta nu este un loc care s? te întremeze, ci doar o anticamer? a mor?ii, ai mers pe holurile alea parc? nesfâr?ite, de la un laborator la altul, te-ai l?sat supus unor experimente c?rora nu le-ai în?eles sensul, ai suflat prin tuburi conectate la ni?te aparate speciale, care afi?au, ulterior, cifre, extrem de multe cifre, apoi litere combinate ciudat, ?i-a fost imposibil s? le re?ii ?i cu atât mai mult s? le în?elegi semnifica?ia. Dar ai priceput c? aerul poate fi cuantificat, volumul lui, cantitatea care î?i ajunge în alveolele pulmonare, în sânge, în cele din urm?, stadiul bolii poate fi cuantificat, dimensiunea ei, felul în care aceasta se manifest?, aparatul ?la, ca un fel de instrument de tortur?, afi?a, rece, atât de rece, cifre scrise, a?a ai crezut atunci, într-un alt alfabet, unul de neîn?eles pentru tine, toate trecute, ulterior, pe o rol?, hârtia ie?ea precum cea din casele de marcat, la urm? fiind trecut costul final, totalul, atât mai ai de tr?it, atât mai ai de suportat, atâta timp mai ai de exprimat sila, sila ta etern? fa?? de modul acesta rudimentar de a te sim?i viu ?i mort în acela?i timp. A?a te-ai sim?it permanent. Ai realizat, în cele din urm?, c? este un spital de aliena?i, de oameni tulbura?i emo?ional, de oameni dezechilibra?i psihic, de indivizi care tr?iesc cu impresia fals? c? aerul e o marf? de contraband?, c? poate fi t?iat în felii ?i vândut pe sub mân?. ?i ai privit, atunci, deschizând ochii mari: o, câ?i nebuni în jur, câte min?i r?v??ite! ?i ai fugit. Ai fugit cât ai putut tu de tare. Ai fugit un col?, dou? col?uri. Un veac. Dou? veacuri. Te-ai oprit în dreptul unei brut?rii, oamenii erau a?eza?i ordonat la o coad? imens?. ?tiai c? acolo se vinde nimic altceva decât pâine. Dup? ore în ?ir de a?teptare, în care nu ai schi?at decât gestul de a înainta, ai ajuns, în cele din urm?, în fa?a unei vânz?toare usc??ive. Nu zâmbea, nu gesticula, privirea îi era fix?. Cât, atât te-a întrebat. Ai privit-o uimit, i-ai privit la fel ?i pe ceilal?i care se aflau în spatele t?u, la coad?, cum adic?, eu vreau dou? pâini. Ai realizat, în final, c? vânz?toarea e o p?pu?? mecanic?. S-a uitat la tine ca la un nebun: Omule, aici se vinde aer!

Ba s? o sug? m?-ta, e un început perfect de zi, te ?i gânde?ti c? nu e?ti f?cut pentru a?a ceva, semnal dreapta, talpa pe ambreiaj, hai cu prima, merge ?i a doua, apas? accelera?ia, ?ine de volan la 10:14, cu siguran?? c? nu astfel vrei s?-?i petreci vremea, ore în ?ir din via??, socializând, înjurându-te cu ceilal?i participan?i la trafic, coborându-te, asta sim?i c? faci, te crezi dintr-o alt? ras?, nu neap?rat superioar? cât incapabil? s? fie agresiv? din lucruri de nimic, b??, boule, aprinde farurile de cea??, încadreaz?-te pe prima band?, iar semnal dreapta, spre nic?ieri, spre oriunde, c?tre locuri pe care doar ?i le-ai închipuit, sunt doar în imagina?ia ta, care exist? atâta timp cât înc? memoria nu te p?r?se?te, apas? ambreiajul, d?-o ?i pe a patra, merge ?i a cincea, spre cap?tul lumii, spre marginea ei, spre alt t?râm, al f?g?duin?ei sau al celor lipsi?i de orice speran??, al acelora care au ajuns la cap?tul r?bd?rii, acolo unde lumea se sfâr?e?te ?i unde exist? o minte extrem de lucid? care con?tientizeaz? c? nu exist? niciodat? un alt început, volanul trebuie ?inut cât mai natural, pozi?ia în scaun trebuie s? fie una cât mai comod?, nu sim?i nevoia s? ape?i pedale, fel de fel de pedale, s? dai din mâini, s? apuci manete, s? le mi?ti de colo-colo, nu e?ti tu omul care s? fie atent la ceea ce se întâmpl? înainte, mereu înainte, în fa??, în lateral, în oglinzile retrovizoare, acolo unde numai trecutul se reflect?, ?ie î?i trebuie aer, spa?iu, timp, cât mai mult timp, tr?it într-un ritm pe care ?i-l impui, e al t?u ?i al nim?nui altcuiva, ai nevoie de o foarfec? imens?, o folose?ti s? decupezi câte o felie din fiecare loc prin care treci, de nic?ieri, spre niciunde, nu ai nervii atât de tari încât s? supor?i apostrof?rile din trafic, nu ai chef s? te înjuri, cu unul sau cu altul, cu to?i b??i?ii, cu to?i cretinii, cu toate maimu?ele, cu to?i hominizii, prin geamul l?sat al portierei, e prea pu?in? vreme ?i ai senza?ia, din ce în ce mai pregnant?, c? pur ?i simplu te risipe?ti. Tu nu e?ti ?ofer, e?ti cel care st? totdeauna în dreapta acestuia, cel care, la un impact mai serios, este gata-gata s?-?i ia t?lp??i?a de pe lumea asta, e?ti totdeauna mortul-viu care înmagazineaz? fragmente dintr-o lume care i se pare din ce în ce mai str?in?, lipsit? de sens, de credibilitate. În fond, a?a î?i spui, nu-i nici o scofal?, s? v? v?d ce face?i când, dup? ce muri?i, nimeni nu-?i va mai aminti de voi ?i urmele voastre pe p?mânt vor fi din ce în ce mai risipite... Nu e?ti f?cut pentru a?a ceva, asta crezi, e?ti o prelungire a pc-ului, e?ti o prelungire a tastelor, o anex? a acestei instala?ii complexe care te leag?, precum un apendice, de lumea pe care singur ai construit-o, hematie cu hematie, impuls cu impuls, nerv cu nerv, ba?i în ele ca ?i când ai cioc?ni la u?i care nu se vor deschide vreodat?, nimeni nu te a?teapt? în spatele lor, ba?i ca ?i când ai lovi cu ciocanul în cuiele de care st? atârnat Isus cu to?i n?t?fle?ii lui, cu toat? ga?ca aia a lui înconjurându-l, a?teptând, pe rând, s?-i fac? sex-oral, s? moar? ?i el fericit, ca ?i când imediat dup? asta lumea urmeaz? s? se scufunde în bezn?, s? dispar?, în urma unui fenomen la fel de misterios precum cel care a dus la dispari?ia dinozaurilor, a dropiilor, din toat? întinsura asta botezat? câmpie, asta ca s? te raportezi la un timp ?i un spa?iu care î?i sunt familiare, ba?i ca ?i când ai ap?sa pe un buton care declan?eaz? explozii, cele finale, cele care aduc apocalipsa, asta crezi, nu e?ti f?cut s? î?i fixezi mâinile la 10:14, nu e?ti f?cut s? schimbi înjur?turi, prin geamul l?sat al portierei, tu vrei s? vezi cea?a, tu vrei s? vezi smârcurile, umbrele lor, salcâmii în?irându-se anxio?i pe marginea drumului, pâlcurile de rozacee din ce în ce mai încremenite, corbi alunecând pe o fâ?ie de cer venit? direct din iad, gr?mezi de ciulini p?rând santinele la r?spântii, terenul calcaros din jur, care nu mai are nimic de oferit, diminea?a asta perfect?, precum o cea?c? de ceai, plin?-ochi, din care sorbi f?râm? cu f?râm?, e mult prea bine ca s? î?i ard? de socializat în trafic, du-v? dracu, shut down, în fond ba m?-ta s? o sug?! ?i-n timpul acesta, tu-mi spui s? iau partea frumoas? a lucrurilor, partea lor care ar putea s? m? acapareze, s? m? farmece, s? m? lumineze, s? nu mai existe atâta întunecare parc? expectorat? în jur, dar eu asta încerc s? te fac s? în?elegi, nimic nu se îmbin? atât de natural decât un pustiu în alt pustiu. ?i-am tot vorbit despre satele mele, despre locurile pe care, aproape zi de zi, le traversez, despre oamenii care tr?iesc în cu totul alt ritm, dup? cu totul alte reguli, anchiloza?i, rugini?i, ve?nic apatici, tot timpul a?teptând nici ei nu ?tiu ce, un semn, unul divin, unul din alt? galaxie, unul venit direct din turla bisericii, din straturile n?p?dite, acum, de crizanteme b?tute, cre?e, cum le spun eu, din fântân?, singurul loc prin care se pot strecura mor?ii atunci când li se face dor de to?i ceilal?i r?ma?i pe aici, scrisori de nic?ieri, ve?ti despre cealalt? parte de lume, cea care este într-o ve?nic? mi?care, cea conectat? la informa?ie, exist? un cablu cu astfel de date, de nout??i, mufat direct în creier, cu ajutorul unui suport USB, circul? într-un flux continuu, asta e?ti, omul-cyborg, omul care are un buton de redare, ape?i pe el ?i te vezi pur ?i simplu împresurat de news, de fake news, cuvinte ?i imagini de?irându-se, role întregi de date, asta faci, stai în dreapta ?oferului, privind cât mai departe, acolo unde exist? un aliniament între cer ?i p?mânt, la ce bun toate acestea, ce câ?tigi, dincolo de partea material? a lucrurilor, când, în fapt, nu faci altceva decât s? te încarci cu toate mizeriile lumii, cu toat? hido?enia ei, cu tot ceea ce supureaz? printre oameni ?i lucruri, cu tot ceea ce e tot timpul întunecat, când întunericul nu e nimic altceva decât o expectora?ie gigantic? a unui spa?iu în care aerul a devenit o marf? de contraband?. Nu te crezi într-o alt? dimensiune, ci chiar e?ti în alta, una unde realitatea ?tiut? de tine e pur ?i simplu ?tears?, realitatea ta e una neverosimil?, poate fi r?zuit?, precum funinginea de pe alveolele pulmonare, precum gr?simea din ?esutul hepatic, precum mucegaiul din pere?ii crescu?i din lut, precum via?a din oamenii care s-au hot?rât s?-?i fixeze ei ?i nimeni altcineva data mor?ii, sinuciga?i care s-au sim?it totdeauna st?pâni pe propriul lor destin, pe propriul lor timp, cei deci?i, extrem de deci?i, nu neap?rat s? capituleze, ci s? plece prea mult înc?rca?i de sila unei lumi pe care s-au decis s? nu o mai suporte. ?i tu asta îmi tot repe?i, s? iau partea frumoas? a lucrurilor, dar nu-?i po?i fixa pe retin? imaginea unui pustiu în alt pustiu, acolo sunt acum, nu e nici marginea lumii, nici începutul ei, e, pur ?i simplu, un loc care nici nu ar trebui s? existe, unul care leag? nic?ieriul de niciundele, un loc uscat ?i fierbinte, de?i suntem la sfâr?itul unei toamne care înc? agonizeaz?, unde nimic nu rode?te, nici piatr? pe piatr?, nici suflet pe suflet, unde oamenii se împreuneaz? cu animalele, animalele se împreuneaz? cu oamenii, astfel n?scându-se omul-animal, omul-?obolan, omul-cârti??, omul care tr?ie?te într-un modul deosebit, un fel de vehicul care circul? pe sub p?mânt, prin ni?te galerii complicate, unde informa?ia, news ?i fake news nu ajunge vreodat?, e un alt ritm, nu ai cum s?-l în?elegi, o alt? stare de fapt, un pustiu într-o mare de de?ert?ciune, prive?ti locul acela ?i nu te înfioar?, î?i este extrem de familiar, e locul de unde ai plecat, locul de unde ai fost gonit, pur ?i simplu, nu lui apar?ineai, ci lumii de dincolo, de deasupra, acelei lumi care are conectat? direct în creier o muf? de date, cu suport USB, degeaba î?i spui c? ariile erau împresurate cu be?e de floarea-soarelui prinse unele de altele cu funii din saci de?ira?i, degeaba î?i spui c? ai fost singurul protejat din acea comunitate extrem de restrâns?, de aspr?, de s?r?cit? pân? la îndobitocire, tr?ind în tunelurile acelea extrem de complicate, ni?te tubulaturi legând atrii, ni?te tubulaturi legând anevrisme, ni?te tubulaturi legând sacii de tuberculin?, singura grij? a tuturor celorlal?i nu era cea legat? de procurarea hranei zilnice, nu cea de împreunare, nu cea de procurare a apei din ?inutul acela pietros, ci aceea de a te p?zi, împrejur ies iar??i rolele acele, toate voalate, sunt peste tot în jurul t?u, stau suspendate în cea?a asta care nu se mai sfâr?e?te, vezi literele mici curgând pur ?i simplu, instantanee dintr-un aparat mecanic de fotografiat, rolul meu era acela de a te p?zi, de a avea grij? permanent? de tine, la cât erai de mic, ne era fric? s? nu te fure câinii, s?lb?ticiunile, ?obolanii, s? te m?nânce, s? te dea puilor, s? mu?te din tine, fir cu fir, os cu os, nerv cu nerv, secund? cu secund?, plâns cu plâns, a?a ai crescut, pân? am plecat de-acolo, f?ceam tot timpul de paz? în jurul t?u, lumina venea numai de la opai?, c?ci în pustiul acela crescut în alt pustiu, nu exista a?a ceva, era o ve?nic? întunecare, chiar dac? ar fi fost, eram to?i mult prea orbi pentru a o distinge. ?i-mi spui s? iau partea frumoas? a lucrurilor, dar nic?ieri nu am v?zut atâta de?ert?ciune, atâta lehamite, atâta r?t?cire. Locul acela ap?rut între nic?ieri ?i niciunde nu cuprinde destine, nu cuprinde pove?ti, nu cuprinde fapte, ci doar un ?ir lung de alienare, con?tientizezi c? singura hran? din jur, cea care poate fi procurat? facil, e reprezentat? de corbi, rotindu-se deasupra acelor galerii în care oameni-animale î?i consum? ursitele, îns? nu-i po?i atrage decât cu le?uri, cu putreziciunea de pe oase, cineva trebuie mereu sacrificat pentru ca to?i ceilal?i s? se poat? îndestula. Tot la fel de facil, hrana poate fi ob?inut? s?pând în terenul acela calcaros, sec, dup? cârti?e, oamenii-cârti?e mâncând cârti?ele-oameni, într-o simbioz? perfect?. ?tiu c? nu ai cum s? în?elegi toate aceste lucruri. ?tiu c? ceea ce î?i spun e de necrezut. ?tiu c? ?i se pare ireal. La fel am crezut ?i eu. Asta pân? în diminea?a în care, în fa?a oglinzii, la baie, în locul meu am v?zut un om-?obolan, se r?dea tacticos, puf?ia, avea în spate propria lui galerie, propriul lui tunel, îi crescuse pe fa?? un zâmbet cinic, era preg?tit, extrem de preg?tit s? h?p?ie tot, s? scormoneasc? prin destinele altora, prin vie?ile altora, prin vie?ile lor de c?cat, de p?pu?i mecanice care vând pachete întregi de aer, din magazine în care ar trebui s? se comercializeze pâine ?i nimic altceva. Ia partea frumoas? a lucrurilor, îmi tot repe?i, e?ti un disc de vinil peste care timpul a l?sat riduri adânci ?i acul de redare nu poate merge mai departe. Din dreapta ?oferului, tac, tac adânc ?i mimez c?tre to?i ceilal?i: Ba s? o sug? m?-ta!

marin badea (grupex_2007srl) | Scriitori Români

motto: -

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro