Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Trei ye?i cucuie?i 2

de Pestrea Ion-Daniel

...u?a nu le descuie?i!

Maelstromul alb înghi?ise ora?ul ?i pe ei to?i, dar el habar nu avea.

La u??, Puki motanu' trecu la asalt. Î?i freca must??ile de gleznele lui goale. Aveau o în?elegere, un pact secret, un orar comun. Se lingu?eau cât puteau, se adorau. Rela?ia lor era f?r? cusur.

Mot?nil? torcea cu abnega?ie. Tura motoru': vrum-vrum-vrum. Rrr! Gra?iel îl lu? în bra?e. Rrr! Cotoiul mirosea a pe?te vechi.

Aprinse lumina pe hol. Frigul îi b?tea cuie reci în t?lpi. Cat? papucii. Sunt la pat, oare? Mereu de neg?sit, invizibili la nevoie. Apoi te împiedici de ei, sar în cale.

Agale, somnoros, studie culcu?ul ?i proviziile miorl?itului. Apa în castronel, lucea. Bobi?e avea, destule, dar împinse pe margini. Mijlocul era gol. Un loc rotund, ca scufia sau chelia popii. Ce fandosit! Lovi u?or farfurioara, s? le adune. O regândire a platoului!

Îl lans? în culcu?ul buretos. Foarte elastic, micul must?cios se roti la el, cu interes. Cr?n??nelele nu formau totu?i o movili??, cum observase c? prefer?. Pofta lui sporea cu m?rimea gr?m?joarei. Orbe?te, întinse mâna dup? punga cu hran?, care avea locul ei clar. Turn? pu?in, s? nu fie repro?uri.

Veni la pe?ti?orul maroniu din vârf, îl atinse de trei ori cu nasul umed. Era bun. Cran?-cran?! Curat? cocolo?eal?! Observase ?i ea, le critica rela?ia, poate din gelozie.

Agale, somnoros, porni la baie. În treac?t, remarc? albul intens al ferestrei, cu coada ochiului. Imaginea se combin? imediat cu prognoza meteo auzit? în ajun, care-i intrase pe o ureche ?i-i ie?ise pe cealalt?, dar l?sase o urm?. B?nuiala c? afar? e iarn? prindea contur, undeva în mintea lui Gra?iel.

Lumina b?ii era, dintre toate, cea mai galben?. Se întreba, oare de ce. Schimbase becul, dar culoarea se p?strase. La dorin?a ei vopsiser? în cafeniu pere?ii, o culoare cald?. Iradiau, reflectau, precis asta era sursa. Îi stârnea ipohondria ?i angoasa veche. Sunt bolnav? Apoi avea mânc?rimi, alt simptom. S? fie marele sfâr?it?

În alte oglinzi era rozaliu ?i proasp?t. Aici, poate din pricina umezelii, se vedea fle?c?it-g?lbui. Hm.

E drept, m?rul d?dea semne de scofâlcire. Cute de expresie, riduri de dizgra?ie, cearc?ne cât bicicleta. Altceva în afar? de vârst?, cu siguran??, un vierme ascuns îl rodea meticulos. Dar cum s? fie sigur? Ea îl tot împingea spre doctori, fobia etern?. Cu otr?vuri atent cânt?rite, bisturie ?i nenum?rate torturi, magistral aplicate. Brr.

Dintre cele trei tuburi cu past? de din?i, îl lu? pe cel metalic. Se g?seau tot mai rar. Îl îndoia ?i îl plia pe m?sur? ce se golea. Era o pl?cere simpl?, din cele de neîn?eles, de neexplicat. Ru?inoas? în mic? m?sur?, dar interpretabil?, suspect?, în ochii persoanei potrivite.

Periu?a electric? avea un aer celtic, nu era foarte sigur de ce. Bluza larg? ?i alb? de pijama, cu dantel?, care împodobea chipul lui am?rât, îl mi?ca profund. Aici atingea un mic moment personal de gra?ie în unele dimine?i, care dura pu?in, de care nu era perfect con?tient ?i pe care, din p?cate, îl uita repede.

Pasta ie?i tricolor?, un limax voluptuos, pe ?epii blânzi, un fachir tri?or care-i va parfuma gura, ?i va disp?rea miraculos, fabul? Gra?iel.

Zzbiiizziii! Periu?a futurist? s?pa harnic în gingii ?i lustruia instala?ia masticatoare. Ziiibziii!

Limba musculoas? ciupit? u?or, tresare. Ce nirvana, sub bolta palatal?.

Apoi î?i rev?zu tâmplele, sare cu piper. Multe fire albe, de iarn?. Iarna oaselor, b?nuia. O auzi cum zisese:

-Te-a apucat cu degetele de tâmple!

-Cine? se mirase.

-Vârsta, anii, ha-ha! Marele ei amuzament. Îi desp?r?eau doar cinci ani, doar.

-Este de la ap?! E un efect al clorului, sim?i? Miroase! Clor din bel?ug! Arunc ap? pe ochi, umezesc tâmplele! Vezi?

?i îi f?cea o demonstra?ie, pe loc.















Pestrea Ion-Daniel (apterix) | Scriitori Români

motto: winter is coming

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro