proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Vin p?rin?ii de la Bucure?ti

Trecuse deja o lun? de când Ionu? î?i petrecea vara la bunici, pe vârful muntelui. La început parc? treceau zilele mai repede, fiind curios s? vad? de toate, s? iscodeasc? peste tot în jurul casei ?i în împrejurimi. Dar de la o vreme îl cuprinsese o nostalgie de ora?, ?i se gândea la lumea din urbea Bucure?tiului. Ie?ea adesea pe uli?? ?i se uita trist la paji?tile din z?ri, la gospod?riile oamenilor unde vara se lucra de zor.
Îi era dor de mama ?i de tata, de bunicii din Drumul Taberei, de copiii din cartier cu care se juca în p?rcule?ul cel mic dintre blocuri. E drept, zilnic, mai discuta la telefon cu p?rin?i, dar erau multe zile când bateria de la telefon nu era înc?rcat?, iar bunicii n-aveau timp s? mearg? la vecinii din vale, care aveau lumin? electric?, s?-încarce bateria.
Iat? c?, într-o zi, se-îndurar? p?rin?ii de el, încât Ionu? ?i bunicii primir? vestea care îi bucur? nespus: mama ?i tata vin în concediu, la munte, la Moldovi?a, chiar peste câteva zile. Trecur? cam greu acele zile pentru Ionu?, care se trezea în fiecare diminea?? cu dorul s?-?i revad? p?rin?ii. În ziua când ei trebuiau s? vin?, el era treaz, înc? de diminea??, se sp?l? pe fa??, mânc? în fug?, apoi se puse pe întrebat bunicii la ce or? vin mama ?i tata. Mai avea de a?teptat, c?ci abia la ora unsprezece era de a?teptat s? ajung? acas? la ei.
Ionu? nu mai avea stare, s?rind într-un picior prin curte ?i pe c?rarea spre toloac?, în a?teptarea orei unsprezece. Ora asta veni.
- Bunicule, e unsprezece! Hai pe uli??, s?-i vedem pe mama ?i tata când vin!
Se îmbr?case mai curat bunicul. Îl lu? pe Ionu? de mânu?? ?i plecar? pe uli?? la vale, mai încolo, pe creasta muntelui, de unde se vedea mai bine în pârâu, pe unde urma s? vin? oaspe?ii.
Amândoi erau foarte ner?bd?tori. Se tot uitau în vale, pe un drum de pietre ?i lut din pârâul c?tunului, doar-doar îi vor z?ri pe cei a?tepta?i. Dar erau tri?ti c?ci nimic nu se vedea, ?i nici dup? ce a?teptar? o or?, cei a?tepta?i tot nu se vedeau venind. Dar iat?, peste mai bine de o or?, pe drumul cel lutos din pârâu, î?i f?cur? apari?ia dou? persoane.
- Ei sunt!!! exclam? Ionu?.
- Da, ei sunt, zise ?i bunicul!! Hai s? coborâm mai în vale, în întâmpinarea lor!
- Da, alerg înaintea lor cât mai tare!
?i copilul porni ca un ?oim la vale, mai – mai s? cad? în iarb?. Se opri la un pârleaz de gard. Acolo îl ajunse bunicul, care alerga la vale ceva mai greoi.
- Hai la ei! zise Ionu? f?r? s? mai a?tepte, repezindu-se înspre p?rin?ii lui, care-l prinser? în bra?e cu dulci îmbr??i??ri, dup? atât de mult? desp?r?ire. Bunicul ajunsese mai greu la ei.
Era bucuria revederii. Nepotul î?i revedea p?rin?ii, bunicul î?i revedea b?iatul ?i nora, pleca?i de atâ?ia ani la Bucure?ti.
Acum trebuiau s? urce la deal, spre cas?. Drum greu, or??enii se dezv??ar? de urcu?uri de munte, deoarece n-au mai venit demult acas?.
Dup? ce fusese îmbr??i?at cu mult dor de p?rin?i, Ionu? deveni, deodat?, tare curios s? vad? cat de tare îl iubesc mama ?i tata, c?utând s? vad? ce bun?t??i aduseser? pentru el în rucsaci.
- Tati, ce mi-ai adus bun de la Bucure?ti?
- Ei, pentru asta ne-ai a?teptat, s?-?i aducem bun?t??i?
- Nu pentru asta, tati, dar ?tiu c? m? iubi?i tare mult, ?i o s?-mi face?i multe surprize când veni?i.
- Bine, puiule, vrei chiar acum s? desfacem rucsacurile? Avem timp acas?, acum avem de urcat drum greu la deal.
- Nu, nu! Eu vreau s? v?d chiar acum ce mi-a?i adus!

N-aveau încotro, trebuia s? a?eze rucsacii jos pe c?rare, s? dezlege ?nururile ?i s?-i arate b?iatului ce i-au adus.
- Uite aici, o ma?inu?? cu telecomand?. ?i mai e aici un joc electronic CLEVER BUNNY.
- Da! Asta voiam s?-mi aduce?i. C? de când sunt la bunici, n-am mai v?zut nici un joc pe calculator, nici la televizor…
- Ei, las?, acum dac? ?i-am ar?tat juc?riile, te joci cu ele sus, acas?.
- Chiar, hai s? ne gr?bim, zise bunicul, c? v?d c? se înnoureaz? repede, o s? vin? ploaia. ?i avem polog azi, e p?cat s? ude ploaia fân cosit în zi a?a de frumoas?! …
Era o priveli?te de vis pe dealurile din jur ?i în livezile oamenilor. Totul str?lucea sub razele soarelui.
- Hai s? tragem câteva poze de aici, unde suntem, s? avem ce pune pe internet, zise mama lui Ionu?.
- Mami, da-mi mie s? fac poze! se rug? st?ruitor Ionu?.
- Uite, î?i dau s? faci trei poze, dar apoi ne la?i pe noi, care ?tim s? scoatem poze frumoase.
Din vorb? în vorb?, ajunser? pe creasta dealului, acas? la bunici. Aici deja se sim?ea boarea unui vânt, ?i r?s?reau, te miri de unde, nori negri ?i repezi, semn c? nu va întârzia ploaia.
F?r? s? stea mult pe gânduri, bunicul ?i bunica luar? greblele ?i furcile ?i plecar? la strâns pologul. În urma lor, venir? ?i p?rin?ii lui Ionu?, cu b?iatul dup? ei. Pentru cei de la ora?, era greu s? se obi?nuiasc? din nou cu munca la fân. Îns?, câte un pic, d?dur? o mân? de ajutor, ca s? termine de strâns în prepeleci iarba cosit? de bunicul de diminea??.
Dup? ce terminar? de cl?dit prepelecii, intrar? în cas?. Ploaia veni imediat ?i un tunet puternic r?zb?tu prin v?zduh, f?când ca geamurile s? se cutremure z?ng?nind.
- Intra?i cu to?ii în cas?, nu sta?i pe cerdac, c? fulger?! strig? bunica.
Acum puteau s? se odihneasc? ?i de munc?, ?i de drum, apoi se puser? pe cercetat ce-au adus p?rin?ii bun de la Bucure?ti. Ionu? se a?tepta s?-i aduc? “ Sprite de un sfert ?i sticuri crocante”, dar p?rin?ii îl am?gir? cu ni?te eugenii ?i câteva bomboane.

(va urma )