Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Mingea

de Viorel Darie

Mingea

(din volumul Bucovina - plai de basm si dor)

Prea multe bun?t??i n-au adus p?rin?ii lui Ionu? de la Bucure?ti. Au adus ceva dulciuri, ceva de mâncare, dar mai pu?ine mofturi de joac? pentru copil. Ce ?i-au zis ei: au bagaje multe, iar b?iatul are cu ce se juca la munte, prin iarb?, pe lâng? cas?, de ce-i trebuie atâtea juc?rii?!
I-au adus, totu?i, o minge mare, alb?, colorat? cu galben ?i albastru. Minge u?oar?, bine umflat?. A doua zi, dup? ce p?rin?ii ajutaser? la cosit ?i uscat iarba ?i dup? ce se mai ridicase roua din ograd?, tat?l lui Ionu? scoase mingea cea frumoas? cu care venise de la Bucure?ti. De îndat?, ie?ir? cu to?ii s? se joace în ograd?. Ce frumos ?i pl?cut era s? se joace în soare! Doar c? zdup?iturile astea nu prea erau pe placul albinelor din prisac?, acestea amenin?ând cu zborul lor nervos. Chiar o mu?car? pe mama lui Ionu? de frunte, iar ea î?i puse un prâ?nic cu ap? rece pe mu?c?tur?, s? nu se umfle prea tare fruntea.
De aceea plecar? pe toloac?, lâng? uli??, s? bat? acolo mingea, unde era mai bine, albinele nu-i mai chinuiau, ?i era mai mult teren neted de joac?. Doar c? toloaca era cam înclinat? spre vale, acolo unde se jucau ei, iar mingea amenin?a mereu s-o ia la vale, prin toloac?, spre gardurile vecinilor din vale.
?i, nu se ?tie cum, d?du Ionu? mai tare cu piciorul în minge, c? se ?i duse repede la vale, ?op?ind din dâmb în dâmb, pân? ajunse undeva departe, în iarba mare de la vecini, încât i se pierdu urma.
Ionu? ?i cu tat?l s?u coborâr? pe toloac? în vale, spre ogorul vecinilor, s? caute mingea. Din p?cate, mingea se ascunsese a?a de bine, de nu era chip s-o g?seasc?, de parc? intrase-n p?mânt. ?i nu era un ac sau un ou, s? nu se vad?, era ditamai minge mare ?i colorat?. Unde s-o fi ascuns? Umblând ei mult? vreme ?i c?utând, la un moment dat, tat?l lui Ionu? decise s? renun?e la minge, c? prea încurcaser? iarba ?i lujerii cartofilor din gr?dina vecinilor.
Anu?a ?i fr??iorii ei, care v?zuser? cum fugea mingea la vale, apoi v?zur? toat? scena cu c?utarea mingii, ?i, dup? ce Ionu? cu tat?l lui plecaser? bosumfla?i spre cas?, ie?ir? degrab? s?-?i încerce norocul s? caute ?i ei mingea. O g?sir? numaidecât, fiind prea iste?i ca s? n-o g?seasc?. Mingea era mascat? bine, undeva sub ni?te vreji mai înal?i de cartofi.
Mare bucurie când g?sir? mingea! ?i-a?a n-avuseser? ei minge a?a mare de când erau, iar acum se jucau toat? ziua cu ea, prin curte ?i chiar prin cas?.
A doua zi, Ionu?, jelind mingea lui cea colorat? ?i mare, ie?i pe toloac?, s? priveasc? în vale, cam pe unde fugise mingea. R?mase uimit, v?zând cum copiii vecinilor din vale se jucau ferici?i cu mingea pierdut?. Nu ?tia ce s? fac?. La început avea oarecare re?inere, s? mearg? sau nu s?-?i cear? mingea înapoi, dar mai apoi se hot?rî s? încerce. Ajunse în curtea vecinilor ?i îndr?zni s? spun?:
- Asta e mingea mea! Am venit s? iau mingea.
Dar ei se jucau mai departe cu mingea ?i nici m?car nu-l luau în seam? pe copilul cel nec?jit. Dup? ceva vreme, Anu?a îi zise a?a, într-o doar?:
- Ce minge ? Asta-i mingea noastr?! O avem de nu ?tiu când! Dac? vrei, te primim s? te joci cu noi.
Pe Ionu? îl apuc? plânsul ?i urc? dezam?git la deal, spre cas?. Aici le povesti p?rin?ilor ce se întâmplase cu mingea.
- M?i, copile, dac? ei nu vor s? ?i-o dea de bun?voie, las?-le lor mingea. Lu?m noi alta din târg. Hai s? mergem în livada de jos, c?ci avem ?i azi de greblat fân pentru zece prepeleci. Ne aju?i ?i tu, uite, ?i-am g?sit o grebla mic? ?i u?oar?. O g?sisem în pod, dar trebuia s?-i mai pun doi din?i, c?-i lipseau.
Mai spre sear?, fiind to?i în cas? ?i odihnindu-se dup? munca de la greblatul fânului, iat?, se trezesc la poart? cu ni?te copii. Erau chiar copiii din vale. Ace?tia, dup? ce se s?turaser? de joac?, mustrându-i cugetul c? luaser? mingea copilului ?i oarecum sp??i?i, se gândiser? s-o înapoieze.
Se împ?car?. Ca dovad?, ie?ir? în ograd? s? se distreze cu toate jocurile cu mingea pe care le ?tiau. Îi chemar? ?i pe bunici la joac?. F?cur? dou? echipe, pe bunici îi puser? în câte o poart?, cei mici erau pu?i la înaintare, iar cei mari d?deau goluri de pe margine. Ce frumos e la ?ar? pe înserate! Nici albinele nu-i mai sâcâiau acum.

(va urma)

Viorel Darie (vioreldarie) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro