Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Confesiune

de Emma Greceanu


De la o vreme tr?irile mele se-a?eaz? lini?tite. Blânde?ea-i aici, privind molatic cerul plin de nori. O cr?p?tur?, asemeni unui portal, m? trimite cu gândul acas?. Cu ochii larg deschi?i alunec în iluzie. Da, dragul meu, ar fi calm ?i z?pu?eal? între v?i.
Pe uli?ele pustii, vreun întors ca ?i mine, c?rând dup? el bagaje, s-ar opri sub acoperi?ul modest al vreunei fântâni, c?utând s?-?i sting? setea. Cu ochi înl?crima?i de lumin? ar privi cerul, încercând s? localizeze o ciocârlie.
Printre norii bulbuca?i ar z?ri, ca ?i mine, o cr?p?tur? ?i cine ?tie unde s-ar gîndi c? vrea s? ajung?. Poate l-ar cople?i bucuria, imaginându-?i r?coarea p?durii de salcâm în care va intra cât de curând s? fac? un popas, dup? ce va urca în piept dealurile r?v??ite de c?ldura verii.
Nisipul drumului înc?lzit îi va mângâia t?lpile b?tucite de înc?l??mintea incomod?, câmpurile cu flori s?lbatice vor pluti hipnotic în aerul fierbinte, iar el, el va vibra din nou adânc la chemarea p?mântului ?i se va gândi degajat la un final, la un cap?t.
?i-atunci când va sim?i c? va urma s? fie, nic?ieri nu s-ar împ?ca mai bine cu ideea decât s? fie acolo, culcat în iarb?, cu ochii înfip?i adânc în albastrul cerului.
Ar realiza c? toate c?ut?rile lui, fuga, spaima de viitor ?i greutatea r?spunderilor, au fost doar îngr?diri de care, în sfâr?it, va sc?pa.
?i când moartea îi va îng?dui s? revad?, a?a cum se spune, cîte le-a tr?it, va pufni în râs cu ultimele puteri privindu-se, unealt? a propriilor îndoieli ?i capricii, fir de a?? întins la extrem pentru nevoile altora, bulg?re de furie lovind buimac hotarele neputin?ei. Va rîde cu ochii înfip?i în cerul albastru, bâiguind
"cine e acest nebun ?i cu cine se lupt? atât de aprig? ?i mai ales cu ce scop?"

Î?i spun, dragul meu, c? sufletul meu c?ut?tor s-a domolit, cerând din ce în ce mai pu?in. O simpl? pal? de vînt, când ies transpirat? de munc? pe teras? ?i pare c? toat? lumea aflat? în trecere se uit? doar la ro?ea?a obrajilor mei, îmi e de-ajuns.

De la o vreme îmi caut pu?inii prieteni pierdu?i s? le spun c? sunt bine. ?i c? drumurile mele sunt lini?tite, iar somnul nu m? mai însp?imânt?. Îi reg?sesc primitori ?i calzi a?a cum ?i-ai reg?si casa p?rinteasc?. Cu entuziasm le spun c? vreau s? scriu despre o mul?ime de zile pe care le-am vrut uitate, despre cât de mult m? gîndesc la ai mei ?i cât doare din nou o amintire. Cum lacrimile dac? se întâmpl? s? curg?, aduc împ?carea. Pot chiar s? recunosc, confesându-m?, c? r?zvr?tirea ?i suferin?a mea au fost zadarnice, c? orgoliul ?i nebunia de a te împotrivi logicii sunt distrug?toare. C? nimic nu merit? izolarea ?i nimic nu merit? durerea atîta timp cît sunt doar idei.
Privitul pe geam trebuie s? fie doar contemplare.
De-ar fi doar a?a!
?i mila pentru florile uscate de sarea m?rii nu poate sfîr?i în melancolie, nu?
A pretinde c? e?ti oriunde o str?in? e ipocrizie atunci când, trecând pe strad?, la fiecare pas un om te salut? zîmbind.
Pot fi fericit? ?i aici ?i acolo.
?i totu?i, î?i spun ?ie, cu o ciudat? ?i exaltant? dorin?? de a spune, c? stau uneori la munc? ?i privind marea nu-mi vine nici o idee, chiar dac? valuri înalte lovesc spectaculos pietrele ?i trombe sclipitoare de ap? îmi umezesc obrajii.
Chiar dac? în crepuscul se vede rar, dar minunat, Corsica ?i lumea se adun? ?i al?ii au impresia c? z?resc felinarele de pe str?zile insulei, eu tot nu pot mai mult decît s? zâmbesc.
V?d ?i tr?iesc. Atât.
Lumea e ceea ce e.
Iar eu nu mai a?tept demult nimic de la ceilal?i. Nimic nu e mai chinuitor decît a?teptarea. ?i speran?a, da, ar fi ceva de spus ?i despre ea, dar e tîrziu de-acum...

Tu dormi, preafericit b?trân trecut de-acum peste toate. M-ai chemat ?i-am venit s?-mi vorbe?ti despre dorurile ?i regretele tale, despre cei patruzeci ?i cinci de ani petrecu?i aici, în Liguria florilor ?i-a m?rii, tu iugoslavule din Belgrad, fum?tor de trabuc ?i devotat al armatei, tu so? al Anei celei apus? anul trecut, juc?tor chibzuit ?i iubitor al m?rii.
Nu îmi vei lipsi, pentru c? deja te-ai amestecat cu amintirile mele. E?ti parte din am?gitorul meu trecut, iar eu pentru ce tr?iesc, dac? nu pentru a vorbi mereu azi, despre ziua de ieri?



Dincolo de ferestrele închise, o furtun? imprevizibil? dansa haotic, înce?o?ând apusul...

Emma Greceanu (emmagreceanu) | Scriitori Români

motto: nici unul

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro