Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Ultima fotografie

de Maria-Mihaela Sârbu

În ziua pensionării am deschis primul album. Sărbătorind evenimentul alături de copii și nepoți, m-am gândit că ar fi bine să vadă și cei mici pe unde am umblat când eram tânără. Am cutreierat multe țări, unele nici nu mai există; fiecare album spune povestea unei călătorii și sunt atâtea încât umplu o bibliotecă întreagă. Astfel că, după prânzul festiv, când copiii s-au retras pe terasă ca să fumeze și să vorbească de-ale lor, nepoții s-au adunat cuminți în jurul meu și am început să răsfoim împreună.

Am petrecut în felul acesta ore bune. Le plăceau imaginile, dar mai ales poveștile care le însoțeau, despre ținuturi fantastice pe care ei doar visaseră să le vadă când erau mititei și părinții le citeau basme seara înainte de culcare. De la o vreme însă începură să plece unul câte unul, iar eu am deschis ultimul album, în care erau fotografii de care nu îmi aminteam. Mă arătau parcă mai bătrână decât știam din oglindă, înconjurată de nepoții ce dădeau și ei semne de maturizare.

Ultima pagină era goală. Ridicându-mi privirea din album, am observat că lângă mine nu mai ședea nimeni. În stânga, în dreapta, în fața mea, albumele răsfoite stăteau grămezi. Doar în spate mai era spațiu de trecere și, încercând să mă ridic din fotoliu, am constatat că înțepenisem, așa că m-am așezat la loc, cuibărindu-mă sub pled. Casa dormea, oaspeții mei la fel; nu se auzea niciun sunet, nici măcar un sforăit.

Am închis albumul, pregătindu-mă să îmi petrec noaptea în fotoliu, când am auzit scârțâind ușa de la intrare și, imediat după aceea, o mână m-a atins pe umăr. O voce necunoscută m-a întrebat dacă doresc să facem o poză împreună și mi-am dat seama imediat că nu era nevoie să mă întorc ca să știu cine mă vizita la ora aceea târzie.

În ultima fotografie, mă aflu în mijlocul sufrageriei, între bibliotecă și geam, înconjurată de colecția mea de albume, cu genunchii înveliți în pled și mâinile încrucișate în poală. Am ochii închiși și parcă zâmbesc. S-ar părea că am avut o moarte ușoară.

Maria-Mihaela Sârbu (Mishu) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro