Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Porțelan intersezonier (2)

de Daniela Luminita Teleoaca

Căutarea unui dincolo de ‘aici și acum’ este, poate, cea mai aprigă preocupare din prezentul meu. A venit Primăvara. Mă trezesc în aceeași toamnă-iarnă, coborându-și temerile pe hornul milenarului paienjeniș labirintic... ‘Și toamna și iarna coboar-amândouă/Și plouă și ninge/Și ninge și plouă...’ Cuvintele cad în dezordine într-un univers stingherit de haosul apocaliptic, de sentimentul târziului, al rarefierii. Câini latră mecanic praful noroit al ulițelor, pe cei care, foarte probabil, nu se vor naște vreodată. Maci își etalează fragilitatea într-un gând... Ai zice că, oricând, oricum, se poate pune de-o poveste... Flori.... flori de trifoi cu miros de rouă,... de... Acasă!! Caut și aștept... Ce chip concret o fi având “(re)găsirea”?! Banca de sub vișini [Care vișini?! Aaaaa...! Ăia din amintire! Aaa! Desigur, tu nu ai amintirile mele, dar crede-mă, crede-mă pe cuvânt!] e mai mult putredă... Sălciile se iau la întrecere în a crește în neorânduială, răpesc, în creșterea păgână, și ultima dâră de lumină spre Casă. Lișteavă! Ploaia a devenit ‘marele obicei’ al împrejurimilor. Trăznit, trupul batrân al castanului, cândva prieten la cataramă cu visurile mele, zace resemnat în rugina acoperișului, prelungind cu propria-i închinăciune smerita-mi îngenunchere spre Înalt. Ceva ca un junghi, ca o pasăre, ca un țipăt își face loc din centrul Curții sub hainele mele, direct în suflet. Am murit și cineva mă ține... – generos, doar sadic?! –... mă ține în viață. Rândunicile-și valsează ritualic fracurile negre în lumina începutului fantomatic de Primăvară. De departe se simte... acel... convoi... Cândva, cineva își dorise o inimă de piatră.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro