Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Plecarea tatei ?i-a mamei

de Viorel Darie

Plecarea tatei ?i-a mamei

(Din volumul "Bucovina - plai de basm si dor" )

Ce frumos era în zilele acelea, când mama ?i tat?l lui Ionu? au venit pentru câteva zile în concediu, la bunici. Se jucau în ograd? în fiecare zi, f?ceau plimb?ri pân? pe vârful muntelui, dar ?i mai departe, în parchete cu zmeur?. Sau umblau dup? hribi ?i g?lbiori, care, în acel an, r?s?riser? din bel?ug. Îi ajutaser? mult ?i pe bunici la cosit ?i la greblat fânul din livad?, încât mai r?m?sese de strâns fân doar pentru o singur? claie.
Ionu? era mereu în preajma p?rin?ilor. Asta cât timp nu ap?reau din vale copiii vecinilor, c?ci atunci instinctul jocului era mai puternic decât ?ederea în preajma p?rin?ilor.
Dar, iat?, spre regretul bunicilor, dar mai ales al lui Ionu?, p?rin?ii î?i f?ceau bagaje s? plece din nou la Bucure?ti, concediul lor scurt fiind pe terminate. În ochii lui Ionu? se cam roteau începuturi de lacrimi. Ce se va face el singur pe vârful muntelui, doar cu bunicii? Voia ?i el s? mearg? acas? la el, la Bucure?ti, odat? cu mama ?i cu tata, dar ace?tia nu voiau s?-l ia, c?ci trebuia s? stea cât se poate de mult pe munte, unde e aer s?n?tos ?i curat, mâncare bun? ?i la timp. Se va s?tura el de Bucure?ti.
- Nu mai plânge, puiul mamii! Mai sunt doar trei s?pt?mâni ?i o s? vin? bunicul cu tine la Bucure?ti. Uite, î?i promit, o s?-?i cump?r?m o tablet? grozav?!
- Dar s? nu m? min?i, mami! Nici nu ?tii ce greu e s? a?tep?i!
Nu era de glumit, mama ?i tata chiar î?i f?ceau bagajele. Bunicul împacheta cu mare îndemânare borcane cu smântân? ?i miere. Dar mai aveau de luat mai multe borcane cu dulcea?? de fragi ?i de zmeur?. Ca s? nu mai zicem de borcane mari cu hribi ?i g?lbiori, deja aranjate de bunicul în tind? înc? de ieri. A?a c? ie?iser? multe gen?i cu de toate. Mâine diminea?? urmau s? plece.
A doua zi, se trezir? cu mult mai devreme, se îmbr?car? de plecare ?i, dup? ce mai discutar? de unele, de altele, ba de bani, ba de treburi din gospod?rie, scoseser? bagajele pe cerdac, s? plece. Bunica ?i Ionu? numai veseli nu erau. Mama lui Ionu? trebuia s?-i lini?teasc? pe amândoi. Fie, dac? tot trebuiau s? plece, atunci începur? îmbr??i??rile. Ionu? nu ?tia pe cine s? îmbr??i?eze mai tare, pe mami sau pe tati.
În ultimul moment, mami scoase din geant? ni?te m?run?i?, pe care îl d?du bunicii.
- Uite buni, ni?te b?nu?i aici, s? cumperi ceva dulce din sat pentru Ionu?…
- Da, o s?-i cump?r napolitane ?i biscui?i, c?-i plac cel mai mult.
- Bine, buni! ?tii mata cel mai bine ce s?-i cumperi.

Ultimele îmbr??i??ri, apoi ridicar? bagajele grele ?i ie?ir? spre poart?. Bunicul, v?zând cât de grele erau bagajele, se hot?rî s?-i ajute pân? în sat, unde sperau s? g?seasc? o ocazie pân? la Moldovi?a.
- Merg ?i eu cu voi pân? la ?coala din sat, c? de-acolo v? descurca?i, mai trec ocaziile!
- Nu trebuie! zise ?tefan, tat?l lui Ionu?. Dar dac? dumneata vrei neap?rat…
Bunica ?i Ionu? îi înso?ir? ?i ei pân? pe uli??, pe toloac?. Apoi coborâr? ?i mai în vale, pân? la locul numit „popas”. Acolo se desp?r?ir?. P?rin?ii ?i bunicul plecar? la vale, iar bunica ?i Ionu? se a?ezar? în iarb?, uitându-se lung în urma celor care porniser? la vale.
Cât timp coborau, p?rin?ii lui Ionu? se uitau cam des în urm?, s?-i vad? pe bunica ?i pe Ionu?, care înc? nu plecaser? spre cas?, ci fluturau din mâini, f?când semne de revedere.
Tot atunci urcau la deal dinspre sat doi gospodari, cu dou? perechi de cai, înh?ma?i, tr?gând grape. Aveau gânduri mari, s? care la vale ni?te c?pi?e de fân, de undeva de lâng? p?dure.
În timpul ?sta, p?rin?ii ?i bunicul ajunseser? pe drumul de c?ru?e din pârâu. De abia se mai z?reau. Se oprir? o clip?, se uitar? spre cei de la “popas”, ?i, dup? ultimele salut?ri cu bra?e ridicate, disp?rur? la un cot de drum.

(va urma)

Viorel Darie (vioreldarie) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro