Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Trei ye?i cucuie?i 3

de Pestrea Ion-Daniel

Oare a nins? îi trecu prin minte.
Era momentul. Tehnic, iarna începuse de zile bune. F?r? splendoare alb?. Z?pada e iarba sezonului. Cum ar fi o var? doar cu p?mânt? A?a ?i iarna uscat?, urâ?enie.
Cabina de du? era un accelerator de idei. Propozi?iile circulau la vitez? fantastic?, pum-pum-pum! Din ciocnirea lor, ie?ea ?i câte ceva nou. Floarea fierbinte i se desf?cea în frunte. Nemaiv?zut de pl?cut.
Instala?ie magnific?. Bravo cui inventase pâlnia cu sit? ?i furtun. Afar? era frig ?i du?ul nu fusese în calculele lui, dar diminea?a îl sim?ise necesar. Transpirase excesiv sub pilot?. O p?tura ar fi fost mai bun?.
Mângâierea apelor fierbin?i era des?vâr?it? la nivelul întregii epiderme. Ce izvor al tinere?ii! Cine mai e a?a fericit? medita Gra?iel. Un delfin într-un curent oceanic cald, un somn uria? pe fundul Amazonului, un rechin balen? cu gura plin? de plancton? Cine?
De capul lui, Gra?iel ar fi stat ore întregi sub jerba m?t?soas? cu parfum de clor, în b?taia ?uvoiului op?rit, cum îi pl?cea. Ar fi c?utat ?i ar fi inventat noi exclama?ii de satisfac?ie dar, prin pere?ii sub?iri, mai multe urechi ascultau ciulite, a?a cum f?cea ?i el cu diverse ocazii, de exemplu când unii vecini se certau, auzea ?i el despre ce e vorba ?i se amuza, involuntar. Neoficial, exista ?i o poli?ie a blocului, format? din domni?oare b?trâne, al?i burlaci, pensionari ?i zelo?i dedica?i, care cronometrau diversele activit??i ?i se alarmau dac? timpul acceptat de majoritate era dep??it. Fire?te, mai era ?i presiunea unei zile de munc? îns?, din fericire, orarul lui era flexibil ?i nu depindea de toanele vreunui ?ef vigilent.
Cu siguran??, ?i micile cochilii sidefii ale Teei erau alerte, f?cuse destul zgomot pentru a o trezi, m?car pe jum?tate, ?i a o muta în zona gri de zombi somnambul. Numele ei complet era Amalteea, cum o chema ?i pe d?daca lui Zeus în mitologia greac?, dar to?i cunoscu?ii o alintau Teea sau Meme.
Un nume frumos, clasic. Teatral: O! Amalteea! Via?a sub papuc e un dar de la superiori.
De cele mai multe ori, era o prelungire a voin?ei ei, un cle?te cu care ea prindea ?i manipula obiectele. Gândul c? ar putea-o sup?ra îl înfrico?a ?i îi dicta conduita. Gra?iel era fascinat de eternul feminin încarnat în Teea, de latura ei obsesiv?, voin?a de neclintit când în joc se aflau m?run?i?uri, lucruri periferice vie?ii, dar care pentru o personalitate despotic? erau tocmai piuli?ele în care fixa lumea ?i o obliga s? li se supun?.
Gra?iel nu se îndoia c? Teea i-ar fi pus pielea pe b?? dac? ar fi b?nuit m?car ce apostat este.
Hm! Departe curgeau gândurile sub jetul bogat, op?rit! I se deschideau porii ?i prindea curaj de suprafa??, epidermic. Goliciunea îl împingea spre blasfemie romantic?. Virilitatea în sens platonic, care abia supravie?uia incognito în mediul domestic, prinsese aripi în cabina de sticl? opac?, ?i-i servea tot felul de gânduri interzise.
Uneori era nes?buit, î?i ar?ta mul?umirea ?i faptul c? se simte confortabil, din cine ?tie ce motiv. Atunci, ea avea urgent o idee salvatoare, care s?-l tulbure, s?-l agite, s?-l pun? în mi?care, s?-l urneasc? ?i s?-l fac? s? regrete aceast? stare.
Când, în schimb, era îngrijorat, vrednic de plâns, balonat de angoas?, ea îi era al?turi, îl aprecia ?i îl încuraja, îl pre?uia, pentru c? a?a era normal s? fie un om matur ?i responsabil.
O iubea suficient, cât s? suporte punctul ei de vedere, u?or de asemuit cu un b?? ascu?it cu care-l îmboldea în coaste. Dorin?a lui de a o în?elege era foarte disciplinat? ?i, aparent, f?r? margini.
Pe scurt, în orice situa?ie, Teea ?tia exact de ce toart? s?-l apuce, ca s?-l ridice u?or. Gra?iel se obi?nuise, era un stoic domestic la fel de neclintit ca o crati??.
El ar fi vrut, totu?i, s? ias? din inexplicabila form? de izolare pe care o experimenta zi de zi, închis într-un balon de laborator, exponat inert peste care ea picura diverse substan?e, ca s?-i studieze reac?iile, limitele, sl?biciunile, pe care le nota con?tiincios în memoria ei infailibil?, încât rela?ia lor func?iona mai mult ca un duo savant-cobai, senza?ie pe care era cu totul inutil s? i-o aduci la cuno?tin??, ?i periculos, pe deasupra.
Încercase s? lege prietenii cu diverse cuno?tin?e, dar to?i erau captivi, indisponibili, absorbi?i. Impresia limpede era c? a?a func?iona universul, cel conjugal cu prec?dere.
Dar, pentru c? încerca s? aib? un spirit deschis, Gra?iel î?i punea în cârc? bucuros tot acest samar de anomalii patologice, ?i se vedea inapt cognitiv, disfunc?ional, ?i se oferea toanelor ei de zei?? intransigent?, ofrand? care îi hr?nea orgoliul ?i o umplea, se poate spune f?r? a gre?i, de fericire.
Gra?iel aprecia luciditatea ascu?it? ?i eretic?, greu de atins ?i extrem de rar?, pe care i-o d?dea gogoa?a de aburi ?i ape fierbin?i în care se refugiase, de aceea încerca s? prelungeasc? momentul sublim nepermis de mult. Auzea, prin pere?i, strig?tele de indignare ale pândarilor ?i socotitorilor. Probabil Teea se trezise de tot ?i se întreba ?i ea ce se întâmpl? necurat sub du?.
Ie?i ca un zeu din norii Olimpului. Poz? în oglind?, înc? atins de gra?ie, cu epiderma fumeg?toare. Se frec?ion? ?i se usc?, se îmbr?ca ?i se piept?n?. La cap?tul acestor activit??i, pe negândite, descoperi cât de îndep?rtate ?i neclare erau sferele în care se învârtise, ?i cum picioarele îi erau reci, înfipte în jalea mundan? familiar?. Fire-ar s? fie! Trecuser? doar câteva minute. Ce alunecare, de necrezut!
L?s? în urm? baia ce?oas?, plin? de amintiri acvatice. Remarc? din nou vibra?ia nou? din aerul interior transmis?, prin ochiurile transparente, din lumea de afar?.
Aha! Circul alb a sosit! Un vânt harnic arunca lope?i în geamul buc?t?riei. O-m?t! Z?-pad?! Nea Viscol! Nin-soare!
Bu-curie!
Pervazul avea guler de o palm?, probabil. Strânse halatul de baie în jurul corpului ?i se apropie de ecranul pe care era proiectat? groz?via oarb?. Prin faldurile perdelei vedea cum tr?s?turile ora?ului disp?reau, ?terse cu radiera care freca de zor, acoperite de past? corectoare. Numai câteva linii stinghere supravie?uiser?.
Deschise frigiderul brusc, dar nu surprinse nimic neobi?nuit.
Hm, tot un pui de iarn? ?i aici.
Dou? rafturi îi râdeau în nas, vegane pân?-n din?i. Conferin?a salatelor. Dar, pitulat în spatele caserolelor în maxim? fotosintez?, cu miros dulceag de clorofil?, hiberna un monstru plin de carne, maionez? ?i arome.
Gra?iel îl înh??? cu grij?, atent s? nu scuture polenul din hrana Teei. Mu?c? cu mare poft?, ?i închise u?a ierbarului cu piciorul. Se roti, din nou, c?tre evenimentul zilei, în b?taia fulgilor, binedispus, jovial, plin de emula?ie datorit? maionezei, lucru folositor, c?ci se preg?tea s? plece la job - o provocare continu?, un cerc vicios.
Mmm, sa-vu-ros! Gust de ro?ii, castrave?i mura?i la fix, cartof, varz? crud?, ceap?, plus o not? de capsaicin?, ou sub forma maionezei, straturi ce ascundeau delicate?ea fâ?iilor roze de carne, aproape crude, prinse buchet într-o lipie crocant?.
A! î?i aminti. Sandvi?ul pe care i-l preg?tise Teea era, comparativ, o broasc? mare cu gura plin? de rucola. Ce gogoa?? mierlit?! Trebuia s?-l ascund?.
Înveli butaforia din frunzuli?e în staniol ?i o îndes? în adâncul raftului de jos. A?a! Se va speria de ea mai târziu.
Zbuuun! Altceva?
Reveni în dormitor, unde mirosea a noapte. Ea alunecase ?i mai mult sub pilota înflorat?, care acum îi în?bu?ea sfor?itul de gripat?. Picioarele ie?eau vederii, dep??eau marginea patului, un crac de pijama dezgolea jum?tate de gamb? lucioas?, iar de labele orientate în jos atârnau ciorapi lungi, pe jum?tate desc?l?a?i, de lân?. Ea nu se juca cu gripa, ?i urm?rea s-o r?pun? cât mai curând.
Gra?iel dibui piesele de echipament care s?-l protejeze de viscol, dar abia dup? ce pip?i o mul?ime stofele. Avea un ilic en coeur gri-lup, armur? pentru vreme rea. Îi proteja toracele ?i abdomenul de s?biile frigului, de l?ncile vântului înghe?at. Antic, mo?tenit, dar mai eficient ca orice ?es?tur? contemporan? lui. Nu-l sufoca, nu-i excita glandele sudoripare. Era produsul unei arte pierdute, al unei cunoa?teri ?terse din memorie. Inconfundabil, pentru buricele degetelor sale. F?cut din lân? moale, dar cu un pic de ar?ag, de asprime. Iat?-l, aha, nu era nevoie de lumin? ca s? ?tie.
Apoi, din dulapul sistematizat, mai scoase izmene negre, ultimul r?cnet, un fes triplu gri-porumbel, ?osete merinos.
Avea ?i c?ciuli de blan? siberiene, cu clapete pentru urechi decorate, dar, din experien??, ?tia c? acestea tulbur? clien?ii, îi face necooperan?i, ?i anuleaz? efectul pozitiv al c?m??ii albe cu cravat?, plus sacou.
Într-adev?r! Auzi soneria, zici, cine oare o fi? deja ai o mic? spaim? în suflet. Mergi la vizor, ?i ce vezi? O fiar? a p?durii, în capul unui necunoscut. Nu-?i mai vine s? deschizi...
Înainte s? plece, Gra?iel socoti c? e potrivit cu vremea s?-?i fabrice o cafea aromat? cu clocoti-cana, în secunde. Ap? fript? peste boabe praf în cana favorit?. Dou? minute la teveu, în sufragerie... Se r?zgândi, porni radioul. Aceea?i senza?ie de trap? secret?. Un abis mic, sonor. O voce care toca m?runt ?tiri. Nimic surprinz?tor. Cartier f?r? curent. ?osele blocate. Trenuri în?epenite pe câmp. Zboruri anulate. Pârâit electric. Bruiaj.
Iadul alb, zise vocea.
Iadul alb? Ce mai exagerare tipic? pentru chercheli?ii din media, î?i zise Gra?iel.

"La primele ore ale acestei dimine?i, o patrul? de noapte a g?sit l?pt?ria de pe Bulevardul Afirm?rii-Intrarea Undi?ei, devastat? ?i vandalizat? de trecerea unui autor necunoscut. Singurul martor ocular vorbe?te despre un urs asem?n?tor omului, de culoare alb?, cu ochii foarte ro?ii, pe care l-a v?zut cum ie?ea din l?pt?rie cu mai multe bidoane de inox-ghiumuri-în fiecare mân?. Doi angaja?i de la aprovizionare sunt de neg?sit. Cercet?rile se afl? în curs. A fost deja stabilit un cerc de suspec?i. V? vom ?ine la curent cu nout??ile în acest caz, pe tot parcursul zilei..."
L?pt?rie jefuit?? Gra?iel î?i imagin? amuzat un grup de bebelu?i revolta?i, mânio?i, s?tui de suzete, hot?râ?i s?-?i alimenteze biberoanele, cu orice pre?. Mai auzise de acest magazin de lactate, vestit pentru c? furniza lapte rar, de m?g?ri??, de bivoli??, unei clientele selecte, format? din VIP-urile de carton care infestau media.
Auzi tu, urs asem?n?tor omului, cu ochi ro?ii! Ha, ha!
Intrarea Undi?ei nu era departe de traseul lui din acea zi. Gra?iel se gândi c? putea face un ocol, dac? va avea chef.
Opri radioul ?i sorbi ultima gur? de cafea. Apoi se înc?l?? cu ghetele. Lu? motanul din culcu? ?i-l pup? pe must??i. Îi venea s?-l m?nânce. Împleti fularul la gât. Trase fesul peste urechi. Se echip? cu pufoaica. S?lt? pe um?r geanta, cu o mi?care de halterofil. Eh, nu era chiar a?a grea. Ascult?. Din dormitorul crepuscular, niciun sunet.
Ie?i pe vârfuri. R?suci cheia ?i broasca f?cu Clang!
Gra?iel nu cobora ?i nu urca pe sc?ri pentru c?-i pl?cea prea mult liftul. Ce juc?rie. Butona?e, s?getu?e, u?i pliante ?i fior inghinal, vâj, clink, buf! Umori transportate pe vertical?, senza?ii coloidale. Îl furai sau ?i-l fura altul. Instala?ie de parc la botu' calului. Cu surprize, colivie înc?p??ânat? ca un catâr care se bloca alandala. Locatari anxio?i, frenetici, 112. Rar de tot c?dea unu' în gol ?i f?râma oasele, sau pleca aiurea ?i sec?iona vreun nechibzuit. Era mai sigur ca avionul, mult mai sigur ca trenul, în orice caz.
La ie?ire, priveli?tea merita banii. Ningea buluc de?i treaba era rezolvat? ?i nu mai vedeai nimic, doar iarna. Gra?iel l?s? povara jos, î?i puse mâinile în ?olduri ?i c?sc? o gur? mare, de fericire. Apoi trase fermoarul pufoaicei sub b?rbie ?i verific? etan?eitatea gulerului. Ascunse lobii sensibili în fesul meseria?.
Prin pânza mi?c?toare dup? cum b?tea vântul se vedea intrarea în scara de bloc vecin?, unde ardea un bec. Ma?inile parcate pe cele dou? laturi ale str?zii erau n?luci gheboase, mu?uroaie ale ipoteticei Cârti?e a Z?pezilor.
Un miros subp?mântean de galerie, care bântuia parterul, sc?pat din funda?ie, veni s? bucure nasul lui Gra?iel. Peretele din stânga avea c?su?ele po?tale de tabl? ?i avizierul. Peretele din dreapta era murdar.
Cineva foarte matinal împr??tiase pliante, cele mai multe pe jos. Un harnic neglijent. Urmele lui de z?pad? cu mulajul t?lpii fidel p?strat murd?reau treptele.
Înainte s? dea piept cu viscolul, pe geamul u?ii din exterior, v?zu lipit un afi? mare. Îl studie cu aten?ie. Ar?ta un soi de clovn cu pieptul plin de insigne, coco?at într-un vehicul caraghios cu ?eav? lung? înfipt?...ba nu! era un tanc! Sau o ma?in? de pompieri mai futurist?. ?enilele erau prost desenate. Lumina era slab?, dar Gra?iel reu?i s? descifreze literele mari, ro?ii, care ziceau: Mare Eveniment Patriotic! Conferin?a Extraordinar? A Coloneilor Salv?rii! Aplica?ie în Parcul Poligon! Artificii, Foc de Voie, Bar Suedez!
Interesant.
 
 

 
 


 
 
 

Pestrea Ion-Daniel (apterix) | Scriitori Români

motto: winter is coming

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro