Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Bizan? Boutique - 4

de marin badea

?i-a telefonat, a sim?it cât e?ti de agitat ?i de dezam?git, în acela?i timp. S? nu te mai duci pe acolo! Tonul ei a fost mai mult o implorare, îi ?tii fiecare inflexiune a vocii, când î?i spune a?a sim?i c? devine sfioas?, atât de sfioas? c? ar putea plânge exact în acel moment, de emo?ie ?i de ru?ine, te team? ?i de disperare, ?tia c? urmeaz? s? faci aceast? c?l?torie, î?i era necesar?, ?i-ai amintit c? ?i tat?l t?u, pân? s? moar?, s-a perindat prin toat? câmpia, prin tot glodul ei, prin toate smârcurile, printre pâlcurile de salcâmi, atât de enigmatici, uneori, abia ghicindu-se prin viroage, apoi a luat la pas sat dup? sat, spunea c? vrea s?-i vad?, înc? o dat?, pe to?i ai lui, pe to?i care mai erau atunci în via??, nepo?i ?i unchi, veri ?i cumetri, m?tu?i ?i surori, veri?oare ?i fii, deopotriv?, legitimi ?i ilegitimi. Nu a apucat s? te vad? ?i pe tine, nici nu voiai asta, realizezi c? nici dup? atâ?ia ani nu l-ai iertat, pe el l-ai considerat vinovat de toate lucrurile rele care ?i s-au întâmplat ulterior, a?a le-ai perceput, catastrofale, cum te-ai trezit, s?rac-lipit, cu dou? c?m??i într-o pung? de plastic, într-un ora? care, de?i era atât de mare, nu te putea înc?pea ?i pe tine, abia ie?it din adolescen??, erai nimic altceva decât un copil speriat, tare speriat, care nu avea habar unde trebuie s? se duc?, ce drum s? apuce. Nu l-ai iertat atunci ?i nu îl ier?i nici acum, când drumul t?u, asta î?i spui, seam?n? atât de mult cu al lui, aproape c? se suprapun, pân? la identificare total?. Î?i ?tia sfâr?itul aproape, a?a c? s-a hot?rât s? fac? exact ceea ce faci ?i tu, Drumul, cu d mare, iar o astfel de c?l?torie nu o po?i începe decât din locul de unde ai plecat, de la zero, de la punctul de început, acolo unde începe linia vie?ii tale, o prive?ti în podul palmei ?i o vezi bifurcat?, întrerupt?, abia ghicindu-se, nu seam?n? cu nici o alt? linie a vie?ii v?zut? de tine pân? acum, nu se întretaie cu nimic, te ui?i mai atent ?i î?i dai seama c? nici nu exist?, e ceva extrem de vag ?i care nu se identific?, nu se potrive?te cu ceva cunoscut. Linia vie?ii tale, asta î?i spui, nu seam?n? cu nimic. Nici m?car cu o umbr?. El a avut o alt? atitudine, pe unde s-a dus, înainte s?-?i dea sfâr?itul, înf??at ?i slab ca o mumie, a f?cut numai glume proaste, pe una dintre surori, cea mai mare, a vizitat-o prima, i-a amintit cum a stat ea, f?r? s? se cace, timp de o s?pt?mân?, c? pân? la urm? s-a sc?pat pe ea, noaptea, în somn, nu în?elegea biata femeie cum este posibil s? te duci în cas? ?i nu în fundul ariei, într-o înc?pere mai mic?, s? te a?ezi pe o chestie în form? de pâlnie ?i s? faci acolo, când a luat-o la el la ora?, într-un apartament mirosind tot a mucegai ?i a clor, femeie crescut? ?i tr?it? numai la ?ar?, zeci de ani, cu so?ul r?nit la Sevastopol, în sudul Crimeii, la dracu-n praznic, într-un r?zboi despre care el nu a avut habar cu cine se lupt? ?i pentru ce, ?tia doar c? la sfâr?itul lui va primi un loc de cas? ?i câteva pogoane de p?mânt, mai spre deal, printr-un c?tun dincolo de Hâr?ova, în Dobrogea, un t?râm calcaros, parc? blestemat, unde cresc doar vii ?i popând?i, reptile ?i oameni cu sufletul întunecat, iar s?r?cia sprijin? gardurile totdeauna desperecheate. S-a întors, în cele din urm?, dar la 10 ani de la terminarea r?zboiului, îi spuneam Omul de Fier, avea pulpa dreapt? plin? de schije ?i nimeni nu a avut timp sau chef s? i le scoat?, r?nile s-au vindecat în cele din urm?, a crescut carne peste carne, desf?ceam difuzoare vechi ?i scoteam magne?ii din ele, magne?i cu ferit?, îi lipeam de bietul om, care r?m?sese cu o sperietur? ve?nic?, dup? ce s-a plimbat prin jum?tate de Rusie, ca prizonier, ?i r?mâneau atârna?i de el, parc? era un scamator de bâlci, unchiul râdea ar?tându-?i gingiile, c? din?i parc? nu avusese vreodat?, uite Omul de Fier, b?i nene, tu e?ti bun la casa omului, tata i-a amintit ?i lui cum l-am pus s? ?in? un fir în gur? ?i un altul între degete, când a fost în vizita aia de pomin?, cu m?tu?a, la el la ora?, apoi le-am legat de mufa televizorului, s? vedem dac? poate înlocui cu succes o anten?, i-a râs în fa??, b?, ca s? fi mers atunci televizorul, ca s? prind? m?car bulgarii, dracii ?ia ar fi trebuit s?-?i bage un fir în gur? ?i pe cel?lalt în cur.

A?a ?i-l aminte?ti, a?a a plecat, crezând c? face mi?to de toat? lumea, c? el e unul dintre cei mai ?mecheri oameni de pe p?mânt, dac? nu cel mai mare ?mecher din toat? lumea, din toat? întinderea, î?i povestea, când era matrafoxat, în desele lui momente de be?ie, cât de tare s-a bucurat el când ai venit pe lume, bea vin de mas?, trage adânc dintr-o ?igar? Carpa?i cu filtru ?i râde, b?, abia seara am aflat c? te-ai n?scut, c? eu eram la munc?, la ora?, apoi am ajuns acas? ?i mi-a spus sor-ta c? m?-ta e la spital, am f?cut 10 kilometri pe jos, pân? la tine, am oprit la fiecare cârcium? ?i abia pe la 11 noaptea am ajuns, nu m-a l?sat paznicul s? intru a?a c? am dat roat? spitalului ?i am strigat-o pe m?-ta, Getoo, f? Georgetoo, a ie?it cu tine pe geam, în cele din urm?, era la etajul 9, am v?zut imediat c? semeni cu mine, tu dai din cap neîncrez?tor, cum m-ai v?zut tu, la ora aia, de la distan?a aia, nu era întuneric? ?i te ia ?i pe tine la mi?to, cum a f?cut întotdeauna: B??, eu nu am ochi, eu am raze X, ca Superman, v?d prin orice, inclusiv prin întuneric. Nu-l contrazici, doar îi faci un semn cu mâna la spate, s? nu te vad?, a?a crezi tu, c? el nu te vede, de?i el se laud? c? poate privi prin orice, inclusiv prin tine, cel care ascunzi cel mai mare întuneric v?zut vreodat? de cineva: î?i duci degetul mare între celelalte dou?, între ar?t?tor ?i mijlociu, uite asta ai v?zut, ciuciu, pula-n pizd?, î?i zici în gând, tu nu ?tii nici m?car cum o cheam? pe înv???toarea mea, be?ivanule!

Mergi ?i tot speri c? drumul ?sta va avea un cap?t, cândva. E acela?i drum pe care l-ai mai f?cut, de câteva ori, dar cu o alt? destina?ie final?, acolo unde ?i-ai l?sat, a?a crezi, o parte din inim?, o parte din carne, o parte din via?? ?i o mare parte din moarte. Acolo unde, crezi cu fermitate asta, ?i-ai l?sat toat? tandre?ea. ?i toat? ura. E locul acela unde te transformi, te primene?ti, e?ti omul-?opârl?, î?i lepezi rândul de piele care nu face altceva decât s? te constrâng?, în toate felurile, dar mai ales moral. C?ci moralitatea nu înseamn? neap?rat s? faci totdeauna ceea ce consider? ceilal?i c? e corect, ci ceea ce consideri tu c? po?i accepta ?i pân? unde. Exist? un punct pân? la care accep?i partea ta de sacrificiu. În fond, asta facem, de-a lungul vie?ii, nu tr?im, ci doar con?tientiz?m, în rarele momente de luciditate, de repaos, de lini?te, când sim?i c? singur?tatea este ceva material ?i exterior, un fel de clei, un fel de mâzg?, nu-?i mai macin? sufletul, poate c?p?ta form? ?i culoare, miros, acela?i miros de mucegai ?i de clor cu care era îmbâcsit apartamentul tat?lui t?u, c? destinul fiec?ruia seam?n? cu cel al fiului lui Dumnezeu, mort pentru a-i salva pe ceilal?i, acela de a ne sacrifica ?i de a-i con?tientiza pe to?i ceilal?i de valoarea acestei jertfe supreme, ne sacrific?m permanent, ne temper?m pornirile, ne în?bu?im visele, ne atrofiem sim?urile, mereu punem un nu înainte, a?a ai f?cut de fiecare dat? când linia vie?ii tale, aia care abia se vede, care e doar o umbr?, ?i-a ar?tat câte o bifurca?ie: ai renun?at la partea ta de iubire, într-un ora? care nu te accepta, care te sim?ea str?in, erai o gref? nereu?it?, pur ?i simplu te-a scuipat când nu ai ?tiut cum s? faci fa?? nevoilor materiale, erai prea crud pentru asta, ai plecat din camera de c?min ca un câine otr?vit cu fosfor, aveai impresia c? luminai tot ?i c? toat? lumea con?tientiza c? ?i se întâmpl? ceva îngrozitor de nefericit, ceva de neacceptat, de neconceput. Acum, mergând pe acela?i drum pe care-l f?ceai ?i în trecut, dar cu o alt? destina?ie final?, crezi cu fervoare c? e locul unde sim?i c? ai putea oricând s? duci un fel de existen?? anonim?, s? fii un anonim într-o alt? mare mas? de al?i anonimi, locul unde ea te-a luat, de fiecare dat?, de bra?, fiindc? tu i-ai cerut de prima dat? asta, s? m? ?ii de mân?, Bifurcato, linia destinului meu atât de str?vezie, altfel m? pr?bu?esc. ?i te-a ?inut, de fiecare dat? în alt mod, ba s?rutându-?i lobul urechii, ba mu?cându-?i, u?or-u?ooor, vârful nasului, i-ai spus, uite, aici am putea tr?i amândoi, pân? la cap?tul veacurilor, noi doi ?i în rest o mare de lini?te, un fel de întinsur? f?r? nici un fel de margine, îi spui asta în timp ce prive?ti marea, cea care totdeauna te-a fascinat, te-a f?cut s? te pr?bu?e?ti nu altfel decât pe tine în tine, s? te surpi, Bifurcato, uite, eu aici am s? mor, eu a?a simt, cred c? voi muri înecat ?i m? vor g?si, diminea?a, pescarii de guvizi, b?tând stabilopozii, cu aripile f?cute ghem la pieptul unei femei imaginare. A?a ?i-ai închipuit, c? ve?i avea amândoi o existen?? comun?, ziua, una plin? de pasiune, noaptea, închi?i într-un fel de dormitor secret, unde lucrurile nu au memorie ?i nu pot re?ine câte p?cate pute?i comite ?i câte din ele pot fi ?i iertate, la final. Bifurcato, tu te-ai putea transforma într-o vânz?toare de pietre, de coral ?i cuar?, de topaze ?i flourit, de jad ?i de obsidian, de opale ?i de pietre de lun?, de sidefuri ?i de lapislazuli, în vreme ce eu m? voi deghiza în pescar, voi vâna, cu o plas? f?cut? dintr-o perdea de buc?t?rioar?, garizi, voi pescui cu ei toate fiin?ele m?rii, sirene ?i alge, r?s?rituri ?i rizeahc?, sardine ?i tineri îndr?gosti?i ?i sinuciga?i, amfore îngropate în mâl, pline de bani de aur, de uleiuri miraculoase, care te ajut? s? tr?ie?ti ve?nic, de mâzg? ?i de întunecime, ancore ale unor vapoare care au e?uat totdeauna într-o lume plin? de robinsoni visând salv?ri miraculoase de pe insule necartografiate înc?, de pe planete înc? nedescoperite. Ca de fiecare dat?, renun?i, renun?a?i amândoi la acest vis, tu crezi c? este unul comun, c? ?i ea îl vede în acela?i timp cu tine sau prin ochii t?i, dar reu?e?te de fiecare dat? s? te scuture din aceast? stare de beatitudine printr-un gest de o micime care te îngroze?te, în plin? forfot?, voi, doi anonimi într-o alt? mare mas? de anonimi, într-o imensitate care v? acoper?, care v? absoarbe, vede o tarab? unde se comercializeaz? ?osete, uf, ce bine, s? iau ?i pentru acas? câteva perechi. Adic? nim?nui altcuiva decât so?ului ei. ?i parc? imediat dup? asta î?i d? dou? palme care r?sun? în toat? forfota, în tot vacarmul ?la în care ai tot încercat s? te ascunzi, s? o ascunzi, s? o visezi drept vânz?toare de pietre, de carneol ?i zircon, de acvamarin ?i cinabru, ultimul de culoarea cafelei, îi prive?ti ochii ?i parc? ai vrea s? în?elegi c? nu e femeia de care te-ai îndr?gostit, ci e femeia pe care o iube?ti ?i o ur??ti, în acela?i timp, într-o stare de lini?te deplin?, de împ?care cu sine, de acceptare tacit?, de infinit? resemnare.

marin badea (grupex_2007srl) | Scriitori Români

motto: -

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro