Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Trei ye?i cucuie?i 4

de Pestrea Ion-Daniel

De cum ie?i, un cor de alice pufoase efemere îi ur? bun venit în plin? fa??.
Îi pl?cea s? mearg? prin z?pada înalt?. Un mic Eden de emo?ii, un stup inert bâzâia din nou între tiroid? ?i stomac. Familiar din copil?rie, dar eluziv.
Auzea sub t?lpi: Cran?-cran?! Sunetul crocant al fulgilor strivi?i, o mu?c?tur? dintr-un morcov. Cran?!
Cât era posibil s? vad?, ?ipenie de om. El ?i viscolul. El ?i iarna care se prindea scai de mânecile flanelate. Falezele de cret? din jur aveau pete galbene. Spirale albe, vârtejuri sc?pate dintr-o colosal? ma?in? de sp?lat, albeau ?i în?lbeau firea urban?.
Noaptea se fisurase, lumina ie?ea din ou.
În conurile portocalii v?rsate de girafele iluminatului public, c?derea norilor era înc? ?i mai feeric?. Gerul îl ciupea pe Gra?iel de obrajii bufan?i, mu?ca dosul mâinilor goale. Nu suporta m?nu?i, sim?ea c?-l orbesc.
Urma intersec?ia unde o lua la stânga. Vizibilitatea sc?zuse ?i mai mult, de?i puiul de ziu? era m?ricel. Nu vedea semafoarele: ninsoarea aprig? forma un turbion atotputernic. Pustiul adus de stihie venea de pretutindeni ?i pleca încotro vedea cu ochii.
Z?pada e un flecu?te?, gândea Gra?iel pozitiv, în timp ce vântul din canionul blocurilor de zece etaje, îl scutura bine ?i-l pocnea în pufoaic?, dar la ce poem al dispari?iei d? na?tere ?i ce vacarm de v?ic?reli mediatice stârne?te!
Bip-bip! Bip-bip-bop! Toate antenele emiteau ieremiadele hibernale, cum e datina din str?buni.
Scâncetele mumiilor de birocra?i din fotolii, care cu mare greu r?zb?teau la suprafa?? din depozitele de arogan??, solidificate, ale a?a-ziselor institu?ii, ce teatru antic! Ce de piei puse la uscat!
Dar stihia, ce cur??enie general? f?cea! Ce dezinsec?ie, ce purificare. Din orice unghi privit?, era perfect?, cât era glorioas?. Zloata ?i dezghe?ul, alt? poveste.
Gra?iel privea iarna, care în ochii lui se oglindea s?lbatic?, neîmblânzit?. Dintr-o clepsidr? r?sturnat?, amintiri nemuritoare, de aur pur, cu sania pe drumuri, pe dealuri, începeau s? curg?. Hornuri fumeg?toare, camere calde, plite încinse, c?ni cu ceai, ceasul mecanic tic-tac, tic-tac.
Vântul agita în fa?a ochilor lui o neobi?nuit? mulet? alb?, ca s?-l a?â?e. În spa?iul îngust dintre gulerul pufoaicei ?i fes, pe lâng? fular, viforni?a îi înfigea în ceaf? banderillas de ghea??.
Ca s? str?pung? cortina, l?sa b?rbia în piept, î?i ferea cu greu ochii de cozile biciurilor fulgoase, care veneau când din dreapta, stânga, sau din fa??.
Era ocazia rar? în care omul îmblânzit, molatic, redescoper? b?rb??ia de rit vechi, adormit? în sufletul lui, adânc, un monstru din Loch Ness aproape uitat, b?nuit a fi o fars?, spirit de aventur? f?cut din curiozitate, curaj ?i oxigen, în propor?ii egale.
Gra?iel vedea clar cum fulgii coboar? ?i se topesc pe vârful nasului ?i b?nuia c? un castronel alb de nea i se adunase în cre?tet. Geanta uria?? cu produse de vânzare era un pic mai grea ca la plecare, pe um?r. Umbla acum cu mâinile în buzunarele hainei, cotul drept p?stra povara la spate, unde tres?lta la fiecare pas, în curbura lombar?. Pe aceast? zon? a coloanei, samarul se potrivea perfect. Osul sacral juca rolul de ?a, tehnic? de transport care îi permitea s? duc? marfa pe distan?e lungi, în orice condi?ii.
 Intemperiile îi d?deau senza?ia ca înainteaz? pe un câmp înghe?at, pe o banchiz?, c?tre marginea lumii. Îns? pista lui obi?nuit?, de pe care decola c?tre job zi de zi, sau aproape, era intact?, cu toate reperele ei: o cofet?rie cu pr?jituri ?i torturi fosilizate, expuse în vitrina chioar?, sta?ia de tramvai cu bordura smuls? ?i spart? de un vitezoman, un pâlc de arboret, o feerie, loc de ambuscad? preferat al unor câini foarte feudali, organiza?i în hait?, un gard viu, apoi unul mort, ?i unul de sârm?, care demult împrejmuise o curte mândr?, proprietatea unui pitbull fudul, recent pustie, ros ca de molii, magazinul de mobil? cu firma ?ip?toare mereu aprins?, cârciuma Extaz, cu p?c?nele, de zidul c?reia era mai mereu rezemat un sicriu proasp?t l?cuit, de la Pompele funebre din scara de bloc urm?toare, la parter, iar de aici pe vreme bun? Parcul Bucuriei, sau Poligon, cum îi zicea lumea, î?i ar?ta ??rmul exotic.
Gra?iel travers? bulevardul pe zebra îngropat? în z?pad?, spre arcul triumfal de tabl? care ura bun venit, secondat de un clovn mare cât un autobuz ce f?cea un gest larg, protocolar, de amfitrion. Gara mic? cu turn ?i ceas din care o garnitur? pitic? pleca vara în turul parcului, abia se vedea, asediat? de n?me?i fioro?i.
Parcul îi apar?inea, pe un asemenea timp, la o a?a or?. Era un Robinson ?i debarca pe insul?, azvârlit de valuri. Nisipul intact îi memora urmele. Mai ?ârziu, dup? încetarea ninsorii, b??tina?i g?l?gio?i cu s?nii vor n?v?li, b?nuia, ?i vor netezi locul. Deocamdat?, era numai al lui.
Pe aleea coniferelor trecea un lup singuratic, Gra?iel. Atâta de frumos, rafturi cu om?t, brazi, pini, molizi. Paradis dendrologic viscolit. Rache?oaie gata de zbor, cu aripi l?sate, cosmodrom ve?nic verde. C?derea materiei albe.
Printre chio?curile-iglu pustii un dragon sufla aer fierbinte în norul de fulgi. Gra?iel gâfâia, cuprins pân? peste genunchi de stratul v?tuit. În fa?a lui iat? c? r?s?rea o cl?dire faraonic?, un Titanic al iernii, unde se adunau mul?imi s? urle cu diverse ocazii. Ce h?r?baie! se gândi Gra?iel, din senin.
Aici coti la stânga, coborî o mul?ime de trepte, spre micul lac decorativ cu insul? ?i dou? pun?i de lemn arcuite. Pe când traversa, colonia de ciori din arborii zonei îl primi cu aclama?ii. Se opri un pic pe cocoa?a dintre apele cu ghea?? sub?ire. Privi la cer, care-i intr? în ochi. Ce aer impecabil! Pl?mânii îi erau transfigura?i.
Avu un scurt moment de iluminare, ?aman al corbilor r?t?cit în tundr?, ?i o presim?ire neclar? îl vizit?, fantom? de turist într-un castel ruinat. Iarna, ce delir! Câte amintiri ie?eau pe catwalk, s? fie admirate, înv?luite în colec?ia de iarn? a emo?iilor. Pfuoi-leleu, îi înghe?ase laba stâng?. Gerul cârti?? îi perforase gheata.
Troznea pl?cut sub pa?i, troz-roz-osc! Monotonia îi provocase un episod de reverie, nici nu ?tia. Cran?-cran?! Nea Om?t.
Deodat?, de undeva din culise, începu s? cresc? o zarv? amestecat? de motoare turate ?i câini ambala?i a vân?toare. Zgomotul venea în picaj dinspre o colin? pe care o ?tia bine, ie?ise la picnic acolo odat?. Brusc, prin negur?, foarte aproape de el, trecu în mare vitez? o vietate mare, ai c?rei pa?i bufneau surd, cu toat? z?pada. Alerga rar, ca un biped.
Nu e cal. Ce doamne-iart?-m?-i asta? se întreb? Gra?iel.
 Buf...buf...buf...Rar.
Creatura forn?ia a?a cum ar face-o un cal, pfrr! pftrr! sau pe-aproape.
În cazanul clocotitor de fulgi în care se afla, Gra?iel nu reu?i s? vad? ce anume era fugarul, sau cine. Cu siguran??, nu un concitadin, fie el biped sau patruped. Vreo s?lb?ticiune r?t?cit?, încol?it?, cine ?tie, un urs?
Urs asem?n?tor omului? î?i aminti descrierea improbabil? de la radio. Ha-ha! Pove?ti.
Între timp, haita de col?o?i exalta?i ap?ru. Se nimerise în calea lor, îns? erau prea excita?i de mirosul alerg?torului misterios, ca s?-l bage în seam? pe relativ inodorul Gra?iel. Pe lâng? corciturile obi?nuite, remarc? un ciob?nesc german bine hr?nit, o frumuse?e. Asta-i ga?c? de boieri, gândi, cu surs? serioas? de carne. Înfia?ii vreunui abator. Luptau cu n?me?ii în salturi. Delfini în valuri, unul peste altul, gr?mad? ham-ham. Zece-cincisprezece. La urm?, t?cut, gra?ios ?i lucios, ap?ru cel care era cu siguran?? ?eful, masculul alfa, un doberman de talie mare, negru, cu urechi de vampir. Gra?iel f?cu ochii cât cepele. Fiara plutea f?r? efort pe urmele tovar??ilor. Se opri cât s? fixeze cu privirea de carnasier omul, ?i s?-l înfioare. Cu siguran??, alergau dup? mai mult? carne decât oferea Gra?iel - o prad? u?oar?, totu?i.
Ce ?i-e ?i cu molo?ii ??tia abandona?i! î?i zise Gra?iel, dup? ce dobermanul î?i v?zu de drum. Îl scanase cum face o mâ?? cu un ?oarece.
O hait? cu poten?ial uria?! Era impresionat. O echip? de viitor.
Motoarele vibrau cu putere, dar departe. S?nii cu motor, probabil. Nici nu era clar dac? urm?reau ceva. D?deau ture parcului, cât nu erau prea mul?i pietoni sau copii la joac?. Ponei de o?el goneau orbe?te, ilegal. Abia de vedeai la cinci pa?i. Bucuria z?pezilor, motoare cu lan?. Puteau nimeri un copac, sau lacul, ca distrac?ia s? fie maxim?. Gra?iel aprecie c? se afl?, deocamdat?, în afara pericolului de a fi strivit de cocalarii urca?i în ?ei de cu zori.
Gr?bi pasul, ca s? evite o a doua întâlnire cu haita, sau o ciocnire accidental?. Trecu de trei fântâni arteziene, ornate cu fri?c?, v?zu aleile secundare, acum tunele orbitoare, scheletele copacilor care-?i uneau crengile polare, deasupra. Apoi, ajunse la pilonii care protejau intrarea în parc, de vehicule. În sfâr?it, civiliza?ie.
Se luminase definitiv de ziu?, dar plugurile sau frezele întârziau s? apar?. Circula ca în p?dure, sec?iona bulevardul f?r? a urma calea zebrelor ?i a trotuarelor. Semafoarele pulsau galben, scoase din min?i. Trecu pe lâng? o pia?? cu tarabe ninse. Oferta zilei! Z?pad? vrac, pentru bulg?ri. ?ipenie maxim?. Strigoi de nea spirala?i b?teau în table.
Lumini aprinse la majoritatea ferestrelor. Ce sfio?i! Ascu?eau lope?ile, s? dea piept cu urgia. Cum de l?sau comorile îngropate? Ma?ina, sufletu' omului, suferea martiriul geros. Vopseaua se sub?ia, cauciucul, plasticul pierdea f?râme, u?oara disolu?ie a obiectului adora?iei. Dar vor ie?i curând, plini de patim?, îi vedea. Unii deja pe sc?ri, gata de sacrificiu.
Gra?iel se apropiase mult de ?int?, un Eldorado de care ?tia doar el, o str?du?? cu blocuri cochete de patru etaje ?i nume predestinat-Aleea Elanului. Mai era de mers, dar dep??ise jum?tatea drumului. Curând, descoperi ?i o zon? intens populat? de urme, în dreptul unei cârciumi ornate cu baloane ?i beteal?, cu interiorul o cacofonie colorat? de lumini, unde avusese loc cine ?tie ce bairam, ?i de unde se vede treaba c? lumea plecase recent, pe jos, acas?.
 Iat?-l! Primul om al dimine?ii! Pietonul z?pezilor. Ce bine.
Gra?iel avea nervii cobz? de la atâta pustie?ag. Un mare ora? altminteri foarte aglomerat, care s? ofere un sentiment a?a acut de creierii mun?ilor, o panoram? de banchiz?, cu ghe?arii plutitori ai blocurilor sumbri, îl cam b?gase-n r?cori în cele din urm?, de?i aprecia mult poezia fantomatic? a fenomenului.
Viteazul personaj era scund ?i încoto?m?nat. N?me?ii îi urcau pe pulpe ?i se vedea limpede c? situa?ia îl enerveaz?. Fiecare pas era un ?ut în adversar. Urma l?sat? era adânc?, o ran? pe care viscolul o cicatriza rapid. Gra?iel, de exemplu, mergea gra?ios, picioarele lui descriau un arc ?i în?irau opturi de nea turtit?. Dar tipul, fu??t-fuu??t, crocodil în noroi sau karateka.
Un fular alb îi acoperea gura. Un c?ciuloi de oaie îi ascundea fruntea. Ochelari închi?i la culoare îl f?ceau de-a dreptul misterios. Purta o ?ub? cu guler glorios, croit? remarcabil pe m?sura lui, ?i pantaloni de ski umfla?i, cu numeroase fermoare de aerisire. Omu' dospea în a?a pl?pumi, nicio îndoial?. În contrast, înc?l??rile erau din alt anotimp: cizme galbene de cauciuc. Cu ?osete de lân?, mergea ?i a?a, judec? Gra?iel. I se p?rea c? are în fa?a ochilor un evadat dintr-o fotografie alb-negru, aruncat de criv?? în alt secol.
Nu putea s? jure, dar nasul ?i obrajii erau ai unui b?rbat tân?r, de-aproape. Merseser? unul spre cel?lalt ?i iat? c? se întâlneau. Concitadini exploratori. Drept în drept, Gra?iel socoti c? nu e bizar s? salute. Erau doar ei doi, ?i calamitatea.
A?a c? zise:
Iarn?-iarn?, he-he! Înso?i aceast? adresare cu gesturi politicoase: se opri, se roti, zâmbi ??galnic ?i desf?cu bra?ele cu palmele roze de frig spre exterior, gen: Care-i treaba, amice?
Înfofolitul bomb?ni ceva la el în fular, m?ri distan?a dintre ei, cu doi pa?i laterali, aproape s? cad?, ?i se lans? într-o curs? contra cronometru, spre orizontul fulguit. Curtenitor, galant, Gra?iel mai apuc? s? zic? o dat?:
Iarn?-iarn?, he-he! c? silueta fantomatic? se ?i topi din vedere.
Ce p?cat!
Mai departe, un prim tractor cu plug dormea în z?pad?. Multe urme de pa?i, abandon. O arom? complex? de buc?t?rie îi str?punse nasul, se apropia de fast-food. Iat?, angaja?i harnici foarte matinali croiser? un drum, o potec?. De la un cot jumate, stratul cobora la dou? degete. Fericit, Gra?iel scutur? tare ghetele, le trânti de sol, prilej cu care descoperi c? interiorul lor era jilav.
Ajunse la trei guri ventilate ce suflau aburi fierbin?i înmiresma?i din castelul culinar. Foamea îi d?du un pumn nostalgic în stomac. Ce feerie de cristal! Pu?ini clien?i, cinci-?ase exponate care mestecau sau sorbeau vis?toare, melancolice. Dar un col? era foarte animat, un mic-dejun de tain?. Meseria?i în salopete, de la drumuri, probabil, ocupau dou? mese mari ?i gesticulau, vociferau. Cât spirit li se citea în exprimare, ?i elocven??. Gra?iel fu cutremurat. Erau o duzin?, în jur de. Unul b?rbos, singurul în picioare, ?intea ar?t?torul drept la tavan.
Gra?iel se lipi de geam, s? vad? mai bine. Î?i turti nasul de el, îl aburi.
Stihia era un eveniment cultural, stârnea polemici ?i obliga cet??enii s? se grupeze în astfel de fort?re?e, la cald.
Doar el b?tea str?zile geroase ca un nebun.
 În drumul s?u spre Eldorado-Aleea Elanului-unde pl?nuise s? vând? toat? marfa pe care o c?ra în spate, pe ?aua osului sacral, în scobitura lombar?, Gra?iel putea face un ocol, s? vad? cu ochii lui l?pt?ria vandalizat?. Nu-i p?rea r?u de alegerea f?cut?, aceea de a merge pe jos amar de kilometri, pentru c? iubea iarna. Aerul ei tare îi schimbase starea de spirit în bine.
Bocancii jilavi, gleznele umezite ?i genunchii reci erau victimele colaterale. Ca s? faci omlet?-s? te înal?i suflete?te-e necesar s? spargi ceva, de preferat ou?-junghiuri prin picioarele sacrificate. Dac? ar fi circulat prin subteran, cu ce s-ar fi ales? O viziune periferic?, superficial?, a anotimpului maiestuos. A?a, îi intrase la oase, i se imprimase brr-brr, în memorie, urma s? poarte cu el aceast? amintire mult? vreme, c? voia, c? nu voia. (Fire?te c? voia.)
Mica suferin?? sporea farmecul. Aerul tare îi înviorase celulele, era sigur c? resim?ea un efect. Mu?chii îi erau mai elastici, viziunea mai clar?. Limpede, de?i fulguit?.
Iat? ca ap?reau, de ici, de colo, spin?ri înz?pezite, umeri albi, c?ciuli str?lucitoare. Siluete cu lope?i mari de plastic ?i lemn. Hei-rup! Lumea p?rea s?-l evite, o fals? impresie, desigur, din cauza spa?iului larg cu o mul?ime de intr?ri, sc?ri de bloc, magazine-unele deschise, discret-op?iuni pentru concitadinii care ap?reau ?i disp?reau în negura ninsorii, dup? bunul plac.
Ocolul urma sa aib? forma literei U. Era o deviere de la traseul cel mai scurt spre Eldorado-Aleea Elanului. Se apropia de l?pt?rie, când, dintr-un gang lateral, îi t?ie calea o procesiune stranie. Hipnotic?.
Din pâcla viscolit? se materializar? trei ATV-uri cu freze ale c?ror guri cu melc înghi?eau rapid salteaua de om?t ?i o pulverizau peste trotuar, ma?ini parcate, u?i, ba chiar pe ziduri ?i în balcoanele de la etajul unu. Prin?i în b?taia hornului de suflat orientat imoral, doi pensionari î?i f?ceau cruce dup? cruce, boteza?i a doua oar? în ninsoarea second-hand. Înc?leca?i, trei slujitori în negru cu b?rbi s?lbatice ambalau motoarele ?i claxonau. Lui Gra?iel, tendin?ele în domeniu i se p?rea exagerate, îngrijor?toare. Iat? confirmarea! Urmau trei limuzine negre, cu geamuri fumurii ?i mici simboluri eoliene deasupra radiatoarelor. Se înainta la pas. Vântul nu mai îndr?znea s? sufle. Gurile mori?c? fr?mântau z?pada. Vruuum! Hei, triburi, vine salvarea, face?i pârtie poc?in?ei.
Gra?iel se d?du mai mul?i pa?i înapoi, ?i se ascunse în spatele unui stâlp sugrumat de cabluri ?i sârme. Dar jetul de pudr? înghe?at? tot îl ajunse. Ce s?  fie oare?  Ceremonia desz?pezirii? Ultimul drum al vreunui cap mafiot? Alt eveniment de clan? Birocra?i?
Urma un jeep cu semnul p?cii pe capot?, care remorca un baldachin pe ro?i, de basm, din sticl?. M?i s? fie! Alba-ca-Z?pada?
Alaiul avea cinci ?iruri care se balansau la unison. Tipi rigizi, costuma?i în aur. Zorn?iau lan?uri ?i roteau capsule ce împr??tiau un fum mieriu. Des?vâr?i?ii! P?rea o prob? sincron la olimpiada de iarn?. Ve?mintele fâ?âiau simultan, z?pada crocant? r?mas? troznea concomitent, jarul sfârâia în pu?culi?ele fumegoase, armonios. motoarele torceau ron-ron, ron-ron, pulberea de argint forma o aur? a întregului tablou. Gra?iel sim?i cum mandibula i se l??e?te pe piept, pe burt?, de uluire. M?re?ia pe care o vedea îi umezea ochii.
Pe sfântu' Bernard, patronul r?t?ci?ilor! î?i zise.
Nu suntem singuri în Univers!
 Batalionul ?inea cât vezi cu ochii. ?arpele cu solzi aurii izvora unduitor din negur?. Zdrahoni identici, mar?iali, cu fe?e rumene ?i morg? insondabil?, în patrulare. Mar?ul fariseilor arghirofili era o procesiune autentic? medieval?. Gra?iel c?uta în zadar un spa?iu printre rânduri: pu?culi?ele aprinse pendulau f?r? mil?. Nu se putea s? ias? întreg la cel?lalt mal. S? fac? un ocol la ocol? Competen?ele lui de orientare erau dep??ite de situa?ie. Blocaj în ora?ul deja blocat de c?derile masive, stihar peste stihie, colac peste pup?z?. Numai lui putea s? i se întâmple.
Totu?i, încerca sa p?streze un aer politicos-serafic ?i s? nu se încrunte sau s? protesteze. Din copil?rie, ?tia s? se team? de bau-bau popa-taie-pu?a, ?i de lupul subîn?eles din predicile lor, cu care, se p?rea, aveau o rela?ie privilegiat?, ?i-l puteau asmu?i dup? chef. Iar pe de alt? parte, era normal ca acest clan de func?ionari, unul printre atâtea altele, birocra?i ca to?i birocra?ii, s? fie decimat de ciuma mercantil?: antropofagul de rând, spurcat ?i obraznic de la natur?, b?tea cu c?ciula de sol doar dac? str?lucirea ?i pompa îi luau ochii, ?i era greu de presupus c? singure cuvintele în?elepte i-ar fi f?cut fa?? ?i l-ar fi domesticit. Practica milenar? era s? arunci praf de aur în ochii turmei, ?i s?-i subjugi.
Gra?iel se vedea obligat s? mediteze la un subiect nepl?cut, pân? peste puterile lui, de o împrejurare potrivnic?. Imagina?ia îl tr?da iar??i, ?i-l f?cea s?-i fie ru?ine. Sunt prea exigent, î?i zise. Prea exigent. Ce m-a apucat? S?rmanii oameni, î?i fac treaba, ?i înc? în ce condi?ii vitrege! Indispozi?ia îi provoca crize de mizantropie care atacau ca un acid orice subiect avea sub ochi atunci. Fire-ar! ?i ce concluzii eronate!
Gândul îl ducea la o invazie din alt t?râm. Ora?ul c?p?tase un aer de fund?tur? postapocaliptic?. Feri?i! n?v?lesc serafimii! Mântuire cu tarif fix, monopol pe barb?. Miero?i smeri?i cu cilindree mare.
În fine. Se resemn?: nu va traversa niciodat?. Mori?tile îi barau calea. Înfipt într-un munte alb, înclinat de povar?, se preg?tea s? devin? parte a mobilierului urban, când în sfâr?it, li se v?zu cap?tul. Dou? autocare cu numere RAI scoteau nori?ori de smog ?i p?reau c? sunt coada. Dar nu! Iat? ?i turma gri, gloata intoxicat? cu monoxid. Priviri rele în care era stocat? o mare doz? de suspiciune letal?, definitiv?.
Pe Gra?iel îl p?r?si r?bdarea. Se arunc? în fluviul de c?in?? ?i începu sa înoate bras, apoi fluture, pe spate, înghiontit. Un nene codalb îl pocni cu sete în tibie, o doamn? cu p?rul mov îi test? rezisten?a la rupere a coastelor, cu un cot magic care str?punse pufoaica, mai mul?i pumni îl binecuvântar?, voci ale mâniei strigar? ?i-l dojenir?.
Reu?ise! Traversase cu pagube mici, culoarul potrivnic. Flutur? metacarpienele, în semn de adio, c?tre un gardian aurit, care-i f?cea semne cu pumnul. Adios, amigos!
'R-a?i ai ciumii de solomonari! gogo?i mierlite!
Frustrat c? nu-i iese ?i lui aur din fund, ca membrilor clanului spoit, e u?or de în?eles ?i de scuzat tonul amar din vocea lui interioar?, care urm?rea s?-i salveze orgoliul r?nit de marasmul vie?ii, ?i al unui job f?r? viitor, într-un ora? mizerabil, c?l?ul oric?rei speran?e. Gra?iel era acru ca s?-?i fac? bine lui însu?i. Deja, prindea aripi! Sesiunea de dispre? concentrat îi purificase fiin?a.
 Stomacul lui harnic mistuise sandvi?ul mustos în gr?simi, si acum îl rodea f?r? mil?. Scutul care-l ap?ra de angoas?, disperare ?i abis, se sub?iase. Visa cai verzi pe pere?i, b?tea câmpii, c?sca gura la toate alea, umbla aiurea, la ce bun? Îl pl?tea cineva s? fie pierde-var?, târâie-brâu, n?t?fletele consacrat, prostu' satului?
Nu-l pl?tea.
Gra?iel ostenise, fire?te. Mersul prin z?pad? antreneaz? grupe suplimentare de mu?chi, multifizii, rotatorii, semispinalii, cei oblici, cei din?a?i... Fesierul devenise dureros. Acidul lactic lucra t?cut la o mare febr?. Mu?chiul croitor, abdominalii, ardeau glorios. Suboccipitalii, ?ov?ielile capului, agita?ia b?rbiei, consum de energie, iar ?i iar. Sforicele împletite, cro?etate. Unu pe fa??, unu pe dos. Plus c? piciorul fuge. Centrul echilibrului se alarmeaz?, corect. Stress suplimentar, misterul labirintului membranos, cristale în gelatin?, cili detectori: alte calorii ron??ite rapid.
Cât s? duc? un banal sandvi?, fie el genial!
Î?i control? nervos buzunarele, tic mai vechi, eliberator. Le g?si c?ptu?ite cu z?pad?. Privi în sus, sim?ea o chemare într-acolo. V?zu un hublou aburit. Ora?ul, iarna, încremenir? o nanosecund? sub forma unei rame: cerul se deschise ?i primi în ochi o scânteiere cumplit?, un flash care-l l?s? câteva clipe aproape orb ?i foarte confuz. Atingere subtil?, fulgura?ie.
Pfuoi! de mine. Gogo?i mierlite! Ăldesus gre?ise gâscanul. Irosise orzul. Gra?iel se pref?cea c? e surd la chemarea providen?ei, pe care o considera abuziv? sub multiple aspecte. Nu dorea s? fie iluminat, fiecare-?i f?cea treaba în felul lui, dar mai rar prost de tot, ca numai-ce pomenitul. ?i schema asta cu revela?ia, zbang! ia de-aici, p?c?tosule, nu accepta o rezolvare atât de simpl?, o convertire for?at?. A?tepta mult mai mult de la vârful ierarhiei, decât un tratament preferen?ial.
Ninsoarea se r?rise. Se pare ca soarele g?sise un hiatus în plafonul noros ?i introdusese o raz? chiar în ochiul lui Gra?iel. Iat?-l, din nou, blink! cu raza. Se ambalase inutil, ce porc?rie!
Din senin, în fa?a lui r?s?ri l?pt?ria.
Gra?iel voia s? vad? urmele ursului-asem?n?tor-omului, anun?at de radio. Curiozitatea lui arz?toare consuma calorii de unde nu mai erau. Se ?tia de mult c? ur?ii c?utau r?zbunare pe omu' lacom la p?duri. Care era lighioana aici?
Dar s? ajung? atât de departe la ?es, însemna c? sunt dispera?i, ?i revolta lor ?inte?te c?peteniile tribului defri?orilor barbari.
Ceea ce era senza?ional, ?i potrivit. O mutare bun? a ur?ilor.
L?pt?ria goal? avea toate neoanele aprinse. Interiorul alb se confunda cu iarna. Peretele exterior de sticl? spart sem?na cu o gur? din?oas?, plin? de col?i inegali. Aici î?i b?g? Gra?iel capul mirat. Galantarul ?inea calupuri imaculate de brânz?, vase cromate cu smântân?, alte brânzeturi fr?mântate, bo?uri, bulg?ri, cocoloa?e. Stegule?e înfipte peste tot, în materia moale, anun?au cine furnizase materia prim? ?i pre?ul: telemea bivoli??-13 lei, telemea capr? nes?rat?-14,5 lei sau ca? teleorman-16 lei, brânz? de burduf apuseni...
Pe rafturi, în spatele vitrinelor, sticle vintage ?i borcane de la mic la mare, etalau acela?i con?inut alb, descris pe etichete minuscule. Lapte ??r?nesc, bogat, direct de la ugere. Nu zeama chioar? din mall-uri, searb?d?. Un dozator cu corp metalic p?tr??os care prim?vara era mutat în strad? s? prind? mu?terii, ocupa col?ul din dreapta. Lâng? acesta, într-un cuier, atârnau ?or?uri, bluze ?i bonete, toate albe. Dedesubt, un ghium de aluminiu r?sturnat ?i o balt? rotund? de lapte.
Lui Gra?iel i se f?cu sete, pe loc.
 
 

 
 
 
 
 

 

 
 
 

 
 
 
 

 
 
 
 

 

Pestrea Ion-Daniel (apterix) | Scriitori Români

motto: winter is coming

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro