proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Urc dealul cu sticla cu ?uic? în traist?. Îmi place la sonde, noul meu loc de munc? mai ales c? mie, ucenicul trupei, îmi sunt rezervate sarcinile mai u?oare între care ?i ?sta, s? cobor în sat s? aduc b?utur? pentru bunul mers al produc?iei, cum ar zice unu’... Este var?, zilele sunt c?lduroase, parc? a? fi într-o lung? vacan??.
M? apropii, se vede macaraua urcând ?i coborând. M-au z?rit, le fac cu mâna. ?efu’ opre?te troliul ?i vine spre mine:
-Hai b? dracu, unde ai stat atâta? Ori nu l-ai nimerit pe Pajar?
-Nimerit, nimerit.
-Ai v?zut, n-a fost greu, acuma ?tii s? te duci. S? ai grij? zilnic s? nu ne lipseasc? marfa.
Apoi c?tre restul echipei:
-Gata, mânc?m, mânc?m c? am m?m?lig? la mine ?i se acre?te.
Ne preg?tim s? lu?m masa. Când ne-au v?zut c? ne apropiem de saco?ele cu mâncare, câinii la apel... Câini alunga?i din sat î?i fac veacul pe dealul sondelor, tr?iesc destul de bine pe lâng? noi.
-B?, da ce dresa?i sunt, zise nea Marin, cel mai b?trân dintre noi. Oltene, cheam?-i m? la tine.
-Uite-l aci, îmi sufl? în ciorb? s? nu m? ard?.
Mânc?m. Sticla cu ?uic? ?i paharul trece de la unu’ la altu’. Dintr-o dat? buna dispozi?ie pune st?pânire pe toat? lumea.
-Nea Oltene, nu ne-ai povestit, de ce te-au deta?at bre ??tia disciplinar, la noi? Ceva ai f?cut mata...
-?efu’, dac? m? crezi, chiar n-am f?cut. Atâta doar c? m-am luat în gur?, cu unu’ S?vulescu, ajutor de maistru.
-Ei, vezi...
-Cum a fost treaba: S?vulescu ?sta niciodat? nu î?i ia mâncare sau ceva la el – m?nânc? ?i bea pe spinarea noastr?. Când e ora mesei cine urc? alene de dup? dâmb, S?vulescu. Problema e c? dup? ce îl osp?t?m ?i îi d?m s? bea, prostu’ tot prost, î?i vars? ura ?i prostia ?i neghiobia tot pe noi. N-ai idee ?efule, un mare dobitoc. La început vine pâ?-pâ?, blându? ca un pisicu?. Dup? ce bag? burta în draci – foc ?i par?. Treaba asta se repet? în fiecare zi. Colegii rabd?, eu îns? n-am mai putut. L-am f?cut milog ?i i-am mai zis ?i câteva de dulce. Da, ?i a pus o vorb? unde trebuia ?i iat?-m? f?când naveta cu bicicleta dou?zeci de km. Trei luni nu e mult dar am o vârst?, m? apropii de pensie, nu mai am picioare tinere ca voi.
-Poate c? era mai bine s?-?i vezi de treab?. Acuma cred c?-?i pare r?u, este?
-Îmi pare r?u de mine, cu el mi-am r?corit un pic sufletul. M?car de-ar înv??a ceva din asta, da’nu cred.
-Las? Oltene c? nu mori, la noi e via?? dulce, nu ?efu’, se b?g? în discu?ie un coleg.
- Dulce, dulce dar trebuie s? facem ?i treab?, fu repezit numaidecât. Ia, hai, strânge?i, termina?i-v? ?uica ?i pe cai, nene. Disear? trebuie s-o trecem c? produce. ?i, v-am zis, s? nu v? v?d f?r? c??ti c? nu ?tii când pic? controlul ?i cine pl?te?te amenda, prostul de Mihai. În capul meu se sparg toate.
Ne ridic?m. Trece fiecare la postul lui, mai e ceva de lucru. Eu cu nea Olteanu suntem la gura pu?ului. Fiecare tij? este ridicat?, înfiletat? apoi coborât? în pu?. Macaraua tot urc? pân? la geamblac, adic? pân? unde se termin? sonda.
Înc?lzi?i de ultimele guri de ?uic? lucr?m de mai bine de o or?. Pe troliu, conduc?torul echipei ?ine pasul cu noi. Macaraua sus - macaraua jos. Treaba merge brici.
Mai sunt câteva tije de b?gat.

-P?zeaaa! P?zeaaa!
De pe utilaj, sefu’ url? cât îl ?in pl?mânii. M? uit în sus, ceva groaznic s-a întâmplat: Macaraua, uria?ul cârlig alearg? spre tavanul sondei. O pocnitur? teribil? apoi o ia vijelios în jos. Cu ultimele puteri m? arunc într-o parte. Aproape în aceea?i clip? aud bufnitura. Întorc cu groaz? capul: N-a apucat s? se fereasc?, saracu’ nea Olteanu zace f?cut terci.