Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Trei ye?i cucuie?i 8

de Pestrea Ion-Daniel

Ga?ca îl m?tura cu privirile.
Îi venea sa bat? în retragere. Alde N?scut-Malefic îi f?ceau pielea de g?in?. Inspir? adânc, se adun?, ?i b?tu la u??. Peretele p?stra amprenta unei sonerii. Cioc-cioc! Cioc-cioc-cioc!
Cineva pufni în râs. Alarmat, se suci la ei: cei cinci se regrupaser?, conspirativ. Una vorbea la urechea unuia. Unul o prinsese de mijloc pe cealalt? ?i o lipise de propriul abdomen. Ăl?lalt ?edea îmbufnat, cu mâinile împletite la sân. Privea fix spre Gra?iel, cu r?utate.
-Bun? ziua? Salutul suna a repro?. Pentru ce a?i cioc?nit?
O tân?r? doamn? în halat, cu voce coapt?, ie?ise în prag.
-Eu, ??, bun? ziua! Am produse de vânzare, dac? dori?i s? vede?i.
-Nu am timp. Sunt extrem de ocupat?.
-O! Atunci scuza?i deranjul! O zi bun?!
Tân?ra trânti u?a, moderat. Cei cinci bufnir? la unison. Gra?iel ezit? un moment, apoi o lu? pe trepte, în jos. Un râs r?ut?cios de fat? izbucni în urma lui, ?i se rostogoli, ecouri peste ecouri în grota vertical?. Voci ar??goase, guturale începur? o conversa?ie neclar?. Vacarm, vuiet co?maresc, spaima unui delir, dac? era s?-l întreb?m pe Gra?iel.
Nervii lui întin?i vibrau într-o furtun? de furie. Morm?ia, gata-gata s? scuipe o tornad? de invective spre haimanalele ostile. Pupeze izmenite! Troglodi?i, râcâie-n palm?! Iste?ii v?g?unilor! Muhaiale, încuia?i în b?rbi!
Trib de scelera?i, de gu??l?i decerebra?i!
Rânjetele lor viciate i se fixaser?, lipitori pe suflet. Hait? de cartier, coco?at?, la pând?. Cum adulmecau mirosul banilor, s?reau la beregat?. Ora?ul gemea de ei, lupii tineri, toxina noilor genera?ii. Pandemie, cât vezi cu ochii. Sfâr?itul cotidian al lumii.
Aleea Elanului avea, dup? ninsoare, tremurul unui miraj. Gra?iel miji ochii, ca s? filtreze greutatea imens? a albului. Departe, acolo unde strada d?dea în bulevard, trecu în vitez? mult-a?teptatul tractor cu plug, exagerat de fumegos ?i zgomotos, care purta în siaj un val de nea înalt, fo?nitor: Sfu??t!
Grotesc? ma?in?rie pe ro?i! Demon ro?u, rrbrrzzzbbrrmmmtata- rrbrrzzzbbrrmmmtata!
Carosabilul era eliberat, dar trotuarul devenea monstruos de înz?pezit.
Gerul cl?n??nea din f?lci. Soarele pus la p?strare în multiple straturi de negur? ca bumbacul, era str?in livid pe cer. Gra?iel începu sa dârdâie. Pustiul arctic urban, blocurile, iceberguri titanice aliniate, melancolie opresiv?.
F?r? s?-i fie clar de ce, evit? s? p?trund? în urm?toarele trei sc?ri de bloc. Mare eroare! Când s? intre în a patra, nimeri nas în nas cu un zdrahon înso?it de un câine foarte urât ?i mare cât o vac?, b?l?at, ca asem?narea s? fie ?i mai frapant?, c?ruia din fericire îi lipseau numai coarnele. Mii de gogo?i mierlite!
Omul era vân?tor din cre?tet la c?lcâie. C?ciul? camuflaj, pu?c? cu ?eava dubl?, hain? kaki, pantaloni bufan?i, ghete înalte, centur?-cartu?ier?, cu?itoi, ta?c?! Ochii apropia?i, sprânceana unic?, fruntea de dou? degete, cel mult, nasul borc?nat, buzele r?sfrânte, musta?a pe oal?, b?rbia rotund?, gr?sulie, ?i un aer de lubricitate caracteristic tagmei.
Gra?iel f?cu imediat manevrele necesare pentru a ocoli cuplul aureolat de un nimb fioros, ?i aproape c? reu?i. Pa?ii lui trasar? un arc de cerc tangent cu gardul gr?dini?ei din fa?? blocului, în care se ab?inu totu?i s? nu sar?.
Cei doi, om ?i câine, b?tur? pasul pe loc ?i se r?sucir?, a?a c? se aflau iar fa?? în fa??. Ambii îl priveau cu aten?ie exagerat?.
Trebuia s? le acord prioritate, se gândea Gra?iel în acele momente de cump?n?. S? m? feresc, ?i s? m? opresc.
I-am ocolit de parc? a? fi vrut s?-i iau prin înv?luire.
Era, cu certitudine, o provocare.
 -Cine e?ti dumneata ?i ce cau?i aici? Câinele vac? pricepu tonul critic al st?pânului ?i mârâi cu un bas profund.
-Sunt angajat Omnium. Cu aceasta precizare, Gra?iel spera s? alunge suspiciunile vân?torului. Am articole spre vânzare. În tonul lui, un nas fin putea adulmeca îndoiala ?i un început de fric?.
-?i ce faci, mai exact?
-Sun pe la u?i apoi vând marfa. Dac? r?spunde, dac? vrea...
-Cuno?ti pe cineva aici? Necioplitul indic? cu ?eava armei cl?direa de lâng? ei.
-Nu neap?rat. Dar am mai fost, nu o dat?...Am vândut oale minune o gr?mad?, poate a?i auzit...
-Aha. Con?tient sau nu, locatarul din trupele speciale ale iernii, îndreptase ?eava dubl? a pu?tii spre pieptul lui Gra?iel, care începu s? simt? furnic?turi ciudate în zona vizat?.
Matahala f?cu o grimas? amar?.
-Nu ?tiu despre ce vorbe?ti. Tonul lui c?p?tase o nuan?? îndurerat?, iar melancolia îi îneca ochii. Din botul câinelui vac? curgea un izvora? de bale. Nu te pot l?sa sa intri, e?ti un necunoscut. În?elegi?
-În?eleg, desigur, zise Gra?iel. Câinele vac? îl privea foarte critic. O zi bun?!
Gra?iel o lu? la picior, s?lt?re? f?r? s? vrea. Furnic?turile se mutar?-n spate.
-Nu e o zi bun?! spuse vân?torul indispus în urma lui.
Bun! L-am întâlnit, în sfâr?it, pe celebrul Cel-Mai-Tare-Din-Parcare.
Scarm?n?-Iepuri, Eroul-dintre-Macarale.
F?t-Frumos cel Must?cios, m?ciucar prin cartier, îmblânzitorul fiarei. Mulge-Pitbull, Tont cel Groaznic, Viteazu' din Bosche?i.
Dar zdrahonul îi ghici parc? gândurile. Ros de remu?c?ri, c? l?sase poten?ialul pericol s?-i scape, cu girofarul interior aprins de comunicatul alarmant ?i confuz de la radio, în ce prive?te natura exact? a suspec?ilor ce bântuiau prin ora?, duse pu?ca la um?r ?i trase un foc de avertisment, nu în aer, ci chiar spre Gra?iel, care între timp cotise spre urm?toarea intrare.
Roiul de alice vâjâi la o palm? de nasul lui, mânat de o energie cinetic? incredibil?. Trei nefericite vr?bii explodar? într-un nori?or de fulgi, pu?in mai încolo. Solul alb se umplu de confetti ro?ii. Cirip-cirip! Jumulirea exuberan?ei.
Alice de plumb în ?ara minunilor înz?pezite. Prin?ul inimilor ?i vaca lui carnivor? veneau în mar? sold??esc spre el. Gra?iel privea hipnotizat scuip?toarea de plumbi, îndreptat? în sus, cu patul în ?old: avea oare s? mai trag??
-S? mergem! dict? vocea sugrumat? de indignare. Arma îi indic? încotro. Alice ?i col?i, col?i ?i alice. Speriat ?i dominat, proced? întocmai.
-D?-i drumu'! Mergi! Vân?torul îi d?du un ghiont în zona toracal? a coloanei. Vaca scânci nervos. Ce bestie formidabil?! Ce clasificator de carcase înn?scut! F?r? îndoial?, un ciontolitor nepereche, tripier de geniu, valorificator abil de glande!
Rânjetul canid dezv?luia masivul Karakorum, cu limba alb?, ghe?ar umflat pe v?i.
Gra?iel era un prizonier surprins, gârbovit ?i am?rât, cu geanta uria?? la spinare, subit incomod? peste m?sur?, în care tig?ile ?i feliatoarele zorn?iau asurzitor, vegheat de dihanie ?i st?pânul ei înarmat.
Z?pada troznea sub pa?i, ciori cronc?neau r?u-prevestitoare. Unde mergem? Ce inten?ii are?
Sub fruntea aceea îngust? se ascunde oare un criminal sângeros? Întreb?rile ap?reau ca pe?tii f?r? aer la suprafa?a unui lac.
S? ?ip? S? fug? S? m? lupt?
Gra?iel chiar nu vedea nicio solu?ie. Se afla la cheremul vân?torului.
 Au ie?it de pe Aleea Elanului ?i au apucat-o pe bulevard, în sus. Gra?iel cuno?tea locurile: era ?inutul hidoaselor blocuri turn, unde d?inuia o biseric? foarte veche, restaurat?, apoi se i?ise în ultimii ani, ceva mai încolo, un templu al shoppingului, un mall alb luminos ca raiul, ?i mai departe o sec?ie a organelor care men?inea vigilen?a la cote maxime în zon?. Toate acestea în dreapta, partea pe care înaintau, pres?rate printre diverse enormit??i arhitecturale.
Pun pariu c? nu mergem nici la biseric?, nici la mall, gândea Gra?iel. M? doneaz? organului, ca s? fiu descusut, iscodit, întors pe dos. M? întreb cum o s? explice faptul regretabil de a fi luat practic un ostatic, cu ajutorul unei arme, în plin ora?, ?i al unui câine de masacru f?r? botni?? sau les?. N-are cum... Doar dac? e unu' de-al lor, ceea ce se poate. Alte variante nu vreau s? iau în calcul. Mai ales pe cea în care tipul e un nebun periculos, sc?pat din cu?c?.
Captiv în mijlocul civiliza?iei, Gra?iel dorea o analiz? riguroas? a faptelor, dar luciditatea îi cam lipsea, în împrejur?rile date. Ar fi strigat dup? ajutor, c?ci oameni ap?ruser? ici-colo, s? cure?e z?pada, dar se temea de reac?ia Cerberului bicefal din spatele lui.
Nu mai ningea. Plugul care urcase ceva mai devreme se întoarse s? elibereze contrasensul, iar mugetul motorului demen?ial îl convinse pe Gra?iel c? se strecurase din gre?eal? într-un univers paralel al ororii neîncetate. Cotele dezol?rii in sufletul lui erau maxime.
Parcarea mall-ului era goal?, cu excep?ia câtorva ma?ini r?mase de cu noapte. Mallul însu?i era colosal: o minte eroic? luptase cu geometria pentru a crea forme apetisante, savuroase, ?i fusese învins?. Abuzul de sticl? îi conferea o calitate specular?, în?el?toare. Luminile parterului erau aprinse toate, la unu ?i la doi, r?zle?e, iar treiul era consumat de bezn?.
Gra?iel v?zuse în vitrina unei cofet?rii un tort identic, nu demult. Nu avea obiceiul s? pice în extaz doar pentru c? ceva era, cum s? zicem asta, elefantesc de-a dreptul.
Ciori de sem?n?tur?, un stol incalculabil, naviga deasupra lumii. Siluete de buzunar, figurine f?r? chip, puteau fi observate în interior, dac? aveai ochii buni la dep?rtare.
Poarta glisant? era tras?. În ghereta anexat? ardea un bec. Senza?ia spontan? de s?rb?toare pe care mallul era construit s? o induc?, disp?ruse. Fericirea emanat? de un asemenea loc, o d? mul?imea de oameni, neastâmp?rul, fream?tul, vânzoleala, aprecie Gra?iel.
-Hm! zise el tare.
-H?! zise ?i zdrahonul, ca s?-?i semnaleze prezen?a.
-Rrrgh-hau! f?cu butoia?ul de mu?chi. Arma p?c?ni ?i ea, un resort torturat de ger, cine ?tie.
Prizonierul înainta anevoie. Sufletul lui anost de adult nu mai z?rea bucuria iernii, moale ca o cârp?. Nu mai g?sea nicio firimitur? de curaj, s? deschid? gura, m?car. S? înfrunte dobitocul. Epuizat, apatic, se împ?case cu soarta crud?. Sunt terminat! gândi Gra?iel. Hran? de molos ambulant?, nimic altceva. Ter-mi-nat!
Chiar în acel moment, ?ip?tul ascu?it rezon? formidabil peste întinderile ninse, urmat imediat de un cor înfrico?at ce intona o arie teribil?. To?i trei privir? spre dreapta, unde se afla mallul: panica izvora de acolo.
Domni ?i doamne fugeau, r?sfira?i, împr??tia?i ca potârnichile speriate de vân?tor. Gra?iel începu s?-i numere, ?i ajunse repede la dou?zeci.
To?i angaja?i ai mall-ului, probabil.
 Cei mai mul?i dintre fugari se dovedeau alerg?tori redutabili. For?au baricada n?me?ilor printr-o tehnic? similar?: mâinile dep?rtate de corp b?teau aerul ?i se crispau în c?utarea unor puncte de sprijin inexistente, ca la înot, umerii zmuci?i când unul când cel?lalt, propulsau trunchiul ?i câ?tigau teren însemnat, iar picioarele ac?ionau mecanic, asupra stratului de nea, cu genunchii ?epeni ?i izbituri mecanice precum crosele în jocul de golf.
-Niciunul nu a nimerit poarta, zise vân?torul. Gardul o sa le dea b?taie de cap.
Într-adev?r, cei mai iu?i deja escaladau plasa de peste doi metri, cu îndemânare de maimu?e.
-Pariez pe tipul în c?ma??, i se adres? gâdea lui Gra?iel. P?rea ca se îmblânzise oleac?.
-E favorit. Dar tân?ra cu blugi e foarte agil?.
-Al meu a înc?lecat primul. Va s?ri!
Am câ?tigat, zise zbirul. Se întoarse spre Gra?iel, care se bucura din nou de întreaga lui aten?ie.
Vom merge s? vedem ce se întâmpl?, iar tu vei intra primul. Ne-am în?eles?
-E cât se poate de clar c? o mare primejdie f?r? chip pânde?te în mall. De ce s? ne gr?bim? La ce ne folose?te. Pericolul ne pa?te pe to?i. Mai bine a?tept?m ajutoare.
-Nu se pune problema. Îi vom prinde asupra faptului, ?i îi vom captura. Delicven?ii sunt chiar acum în interior. Vei intra pe vârfuri, s? nu-i tulburi. Eu ?i Tyson îi vom r?pune. Vei fi ca o panter?, te descal?i, s? nu trop?i. Mergi de-a bu?ilea! Vreau toate am?nuntele: e unu, sunt mai mul?i, ce arme au, dac? au, dispozitivul. 'N?eles?
-Nu cred c? e prudent!
-S? mergem! Vei fi iscoada noastr?! Gâdea ?ef indic? direc?ia cu b?rbia, despotic.
Ce tiran c?pos! gândi Gra?iel, care ?tia sigur ca n-are stof? de cerceta?, nici de erou, cu atât mai pu?in de martir. Spera numai s? nu fie pus la prea mari încerc?ri. Teoretic, împrejurarea avea poten?ialul de a-i apropia, de a crea o punte între ei, el, Gra?iel, ?i gâdea cu vaca lui b?l?at? carnasier?. Speran?a firav?, anemic?, psihedelic? aprinse gr?untele de curaj din sufletul lui: hot?rî s? nu dea înapoi, orice ar fi.
Alerg?torii mai durdulii tocmai evadau din incinta contaminat? c-o amenin?are ne?tiut?, traversând o sp?rtur? a gardului. R?mâneau doar ei trei, s? înfrunte cine ?tie ce groz?vie. Mergeau pe aleea c?tre intrarea mallului, solemni ca la o execu?ie.
Cât prive?te ziua în curs, Gra?iel nu mai era demult-de pe la procesiunea extravagant?-sigur de autenticitatea ei. L?pt?ria, comunicatul, autocarul ?i acum gâdea plus mallul bântuit, erau motive s? cread? c? picase printr-o gaur? ?i nimerise fix într-un co?mar.
Fa?ada în?el?toare de sticl? îi reda imaginea de personaj h?ituit, încadrat de zbiri. Solul desz?pezit de angaja?ii zelo?i era negru ?i lucios ca ghea?a unui lac. U?a inteligent? sim?i prezen?a lor ?i se deschise fantomatic. Poftim în gura lupului!
Sesam, înghite-m?!
- Ai în?eles ce ai de f?cut? Nu m? faci s? trimit pe Tyson dup? tine, nu-i a?a?
Gra?iel neg? vehement din cap, pe care-l scutur? cum fac caii.
-?i dac? sunt atacat?
-Fugi tare 'ncoa! M? vezi c? ?intesc, te arunci pe burt?! N-ai grij?, folosesc alice de mistre?, care opresc pe oricine.
Las? geanta, s? fii sprinten! N-o fur? nimeni! Las-o aicea jos!
Hai curaj!
U?a glisant? d?dea s? se închid? ?i nu reu?ea, confuz?.
 Templul shoppingului nu avea nimic dintr-un castel al groazei. Singurul aspect care îl b?ga în sperie?i pe Gra?iel era str?lucirea suprafe?elor ?i risipa de spa?iu. Ca s? intre, trebui s? sparg? un perete orbitor. Privi în urma lui ?i v?zu pe gâdea, cum cerceta cartu?ele în pu?ca frânt?, ?i pe Tyson cu ochi de pe?te, urechi de liliac ?i bot de varan, care adulmeca insistent, scana mallul ?i lucra probabil la o hart? olfactiv? a acestuia, într-o lumin? cenu?ie, zgârcit?, murdar?.
Amfiteatrul exuberant, unde în zilele de glorie gladiatorii mureau de plictiseal? în exclama?iile voluptoase de satisfac?ie ale publicului feminin, captivat de shopping, era acum pustiu. Pentru Gra?iel, locul d?dea adev?rata m?sur? a sacrificiului în rela?ia cu Teea. Aici chiar ?i aerul avea un brand anume, nu ?ters ?i anonim ca cel de afar?, ci oxigenat de palmieri pitici. Izuri alimentare se împleteau cu damfuri chimice emanate de ?arcurile cu produse cosmetice ?i parfumuri, care ocupau centrul, grupate concentric cu fântâna artezian?, o senza?ie muzical? ?i de prospe?ime bogat? în clor, buricul mallului. B?ncu?e futuriste sem?nate peste tot l?sau doamnele s?-?i refac? puterile pentru cât mai multe raiduri prin bel?ugul de buticuri. Categoric, Shopperman era femeie, nu b?rbat.
Supershopperwoman! Go!
Din fericire sau nu, Gra?iel se afla ast?zi aici în alt context. Nu hamal, nu martor t?cut, resemnat, R?bd?rel Sf.A?teapt?, ci iscoad?. Billy Picioare-Arcuite, Vulpe Furi??, ?acal Pândar. El era. Trapper, nu shopper.
Acum fântâna t?cea. De jur împrejur, firmele ?i vitrinele, îmbietoare c?su?e de turt?-dulce. Gra?iel studie atent parterul complet luminat, sc?ldat în luc?i. Nimic suspect.
Singurele prezen?e antropomorfe erau familiile de manechine mute ce a?teptau zadarnic dezghe?area timpului. F?cu trei pa?i lateral, spre fast-food-ul de chifle-sandvi?: în câmpul vizual nu-i ap?ru nicio amenin?are. F?cu apoi ?ase pa?i spre fast-food-ul cu aripioare, opus: primejdia presupus? întârzia s? apar?.
Hm. Socoti inutil s? se descal?e pentru a investiga mai departe. Lini?tea ?i încremenirea vorbeau clar despre absen?a intru?ilor. La etajele superioare, era alt? poveste. Dar nu avea de gând sa urce acolo.
Gâdea nu-i d?du pace îns?: gesticula energic, desena cercuri cu degetul prin aer. Mesajul limpede era: f? turul complet al parterului! U?or de zis! Acalmia din mall îl înfiora de-i venea s? ?ipe.
Porni cu pa?i silen?io?i, cum citise într-o carte c? mergeau partizanii în r?zboi: întâi pe c?lcâi, apoi restul t?lpii. Lipea nasul de vitrine, ?i studia atent interioarele. Nu încerc? s? deschid? u?i, de teama scâr?âitului lor. Totul era normal, sub control. M?turase un unghi de o sut? dou?zeci grade din arcul parterului, când descoperi groz?via.
Buticul vindea înc?l??ri sportive produse de o prea-celebr? firm?. Gra?iel admir? bunul-gust al amenaj?rii interioare: ce capcan? fermec?toare! Ce simfonie de nuan?e, ce forme ingenioase luau str?-nepo?ii galo?ilor, urma?ii opincilor. Pur ?i simplu, nu te puteai sup?ra pe cineva care ?i-ar fi pierdut min?ile de exaltare ?i venera?ie, ?i-ar fi încercat s? profaneze acest sanctuar consacrat picioarelor. Atâtea calit??i subsumate unor umile înc?l??ri, de le conferea valoare magic?.
Doar c? ceva sau cineva stricase grav armonia!
O pies? de mobilier, raftul mare din fundul înc?perii, era trântit peste vitrine de sticl?. Ciubotele avangardiste zburaser? pretutindeni, odat? cu o ploaie de cioburi.
Inexplicabil? ?i cu totul dezgust?toare era borta care se c?sca în peretele spart f?râme, prin care p?trundea lumina cenu?ie a iernii.
 U?a buticului îl uimi ?i aproape c? trezi în el o emo?ie estetic?: strivit? de perete, imprimat? în acesta cu o for?? s?lbatic?, elitre de gândac decorative pe asfalt, oper? la facerea c?reia artistul folosise un baros grozav, pentru a-i smulge secretele.
Barbarie! Cine ?i-o fi permis?
Imprudent, intr? în butic. Curiozitatea îl înghiontea, de?i, la cum ar?ta, locul p?rea o curs?. Contrastul dintre uria?ul palat de cristal luminat feeric-mallul-?i micul tablou cu natur? moart? vandalizat? pe care-l avea Gra?iel în fa?a ochilor, era imens. Mintea lui nu reu?ea s?-i acorde gravitatea care ar fi trebuit, în lumina experien?elor recente.
Ceea ce era o mare, mare gre?eal?.
Detect? curentul înghe?at din exterior. Pâ?-pâ?...Stânga-dreapta. Calamitatea p?r?sise mallul. Era prea lini?te. Orice i-ar fi speriat pe acei s?rmani oameni, n-avea cum s? mai fie prin preajm?. Dar ce ravagii f?cuse! Sticla scâr?âia sub t?lpi, cioburi cumin?i, care nu t?iau. P??i cu încredere. Sfinte Gologane! Mii de gogo?i mierlite! Ce pre?uri repulsive, obscenitate afi?at?! Nu-i de mirare c? amocul îi love?te pe unii chiar aici! Doar n-or fi din piele de boa, galo?ii!
Neru?inarea, marele motor social, sufletul comer?ului: exhibi?ie cu acoperi?.
Sp?rtura avea margini neregulate ?i aducea cu o gur? de pe?ter?. Nu tu c?r?mizi, beton... Resturile de pe jos sugerau o compozi?ie din materiale precare, nu departe de umplutura fulgoas? a pernelor. Ehei, ce moloz rupe-oase era pe vremuri! Pe-atunci nu treceai prin ziduri ca omu' invizibil.
Firimituri de polistiren frem?tau în calea lui. Coji albe de rigips împr??tiate, ca dup? explozia unui ou mamut.
În fine, Gra?iel privi afar?. Întâi spre stânga, unde credea c?-l va z?ri pe gâdea-cu-Tysonu'-lui. Dar fa?ada fantezist? ?i geometria general? a mallului îl împiedicau.
Apoi se uit? în dreapta ?i le v?zu... Urmele neverosimile, uria?e, desenau poteci în p?rcule?ul înz?pezit.
Tiparul se repeta, la l?pt?rie, pe Aleea Elanului, în curtea fabricii...aici.
Varianta unei farse picase de mult. Era real! Mai ales în dreptul sp?rturii, colajul aglomerat de t?lpi gigantice, grotesc, indica o busculad?, poate chiar o lupt? între mai multe creaturi! Un prim val de spaim? electric? îi r?v??i cu unde reci nervii.
Dar mai era ceva...
O imagine atât de întunecat?, c? percep?ia lui Gra?iel ezitase s-o accepte din prima. Refuzase s-o vad?... Ceva mult prea resping?tor, mult prea oribil pentru a fi în?eles de omul civilizat.
Fragmentul se decupa cu striden?? de restul peisajului ?i te putea face s?-?i pierzi min?ile pe loc. Secven?a con?inea un miez de oroare pur?, dintr-un univers paralel, subteran, ie?it la suprafa?? printr-un accident.
Trei leg?turi de co?mar... Trei plase cu ochiuri mari, împletite grosolan, z?ceau printre arbu?tii ornamentali ai micii gr?dini adormite, în z?pad?.
Z?ceau...Puteau fi oare manechine? Gra?iel spera s? fie. Trei gr?mezi înghe?ate, unul peste altul, bra?e ?i picioare ?i capete în pozi?ii nefire?ti. Gr?mezi de corpuri în saco?e teribile. În-fi-o-r?-tor!
De la distan??, putea fi ?i manechine, dar Gra?iel ?tia bine c? nu e a?a. Deodat?, gravitatea primejdiei în care nimerise î?i deschise aripile negre peste el ?i-i întunec? ra?iunea, de groaz? pur?.
Trebuia s? plece imediat, s? fug?... Teea...
-Ce mama naibii! tun? vocea vân?torului chiar atunci.
Gra?iel se întoarse, livid. Palid ca o fantom? fl?mând?. Cu limba amor?it?, un clei gros îi inundase gura. Nu reu?i s? zic? nimic...
Nici nu mai era nevoie. Sau timp.
Omul se afla lâng? u?a zdrobit? a buticului. ?inea pu?ca în bra?e, de parc? leg?na un sugar. Tyson în fa?a lui, nelini?tit, când scâncea, când bufnea în mârâit fioros.
-Ce-i? Ce ai v?zut? Ce-i acolo? zise el.
Gra?iel nu mai avu r?gazul s?-i r?spund?. Tras?turile i se deformar? într-o masc? a terorii.
Paralizat de fric?, avu totu?i puterea s-o arate cu degetul...
...dihania care r?s?rise ca din p?mânt chiar în spatele omului...
...Migoi.
 S?rmanu' gâdea vân?toru' nu apuc? s? priceap? ce se întâmpl?. Fiara îl înh??? de cap, îl ridic? în aer ?i-l scutur? cu atâta putere, c? gâtul îi trozni ca un b?? uscat. Arma f?r? folos zbur? cât colo. Din smucituri, corpul pivot? în jurul axei de dou? ori, în vreme ce capul era fixat în menghina mâinii c?pc?unului...
Adios, muchachos... Adios, gâdea. N-ai fost un om r?u, doar unul înver?unat. Câinele t?u, care-?i seam?n? atât de mult, te-a iubit sincer.
Apoi veni clipa de glorie a lui Tyson. Dup? un scurt moment de confuzie, acesta se repezi cu urlete dramatice la namila care-i chinuia st?pânul, gata-gata s? cad? gr?mad? din cauza suprafe?ei alunecoase pe care patin? cu furie.
Antropoidul  îl întâmpin? cu o postur? defensiv? care transmitea for?? ?i agresivitate incredibile. L?s? corpul victimei, cârp? moale, jos, arcui bra?ele-butuci ca pentru a se lua la trânt?, dep?rt? picioarele - adev?rat? funda?ie - ?i se aplec? cu pieptul spre sol, privirea înainte, un lupt?tor de sumo cu tehnici împrumutate din arsenalul gorilelor.
Blana monstrului era gri, cu pete ce b?teau vag spre maro, pe umeri ?i pe bra?e. Craniul sem?na cu un menhir, ?uguiat ?i pietros, chip de idol sculptat, cumplit, ochi îngropa?i ?i o sclipire neagr? din orbite, bot eminent, prognat, cu cei patru canini, pumnale str?lucitoare într-o coroan? de col?i formidabili.
Tyson ezit?. Mârâitul gros cu bas profund, mai mult un muget, pe care Migoi îl scotea, era ceva nou pentru el. Obi?nuit s? atace frontal orice adversar, acum puternicul câine de lupt? ocoli sprinten colosul, în c?utarea unui punct vulnerabil.
Totul se întâmpla rapid, foarte rapid, câteva bat?i de inim? numai. Paralizat ?i fascinat, Gra?iel urm?rea înfruntarea memorabil?, în timp ce hormoni proaspe?i, elibera?i în sângele lui, îl preg?teau de fug?.
Curajul lui Tyson îl impresion? mai mult decât se poate spune în cuvinte. Dar raportul de for?e era strivitor.
Migoi trânti pumnii în p?mânt - marmura care pava mallul - a?a cu fac marile primate ie?ite din min?i. Se lans? apoi în salturi spre Tyson, care d?dea înapoi. Gra?iel ar fi vrut s?-l ajute, dar nu ?tia cum. În plus, picioarele jucau sub el, de gum?.
Dac? Tyson s-ar fi hot?rât s? fug?, ar mai fi avut o ?ans?. Înc?p?tânat ?i încol?it, sfâr?itul lui era aproape. Neînfricat, începu s? latre ?i mai înver?unat. Lui Gra?iel i se p?ru c? aude totu?i în h?m?ielile lui o not? discordant?, de disperare.
Urletul care urm? se auzi probabil în jum?tate de ora?. Pe Gra?iel îl asurzi.
-Mhuarrrgharrg! Hmaaarrghhaarrrg! Ceva articulat, aproape omenesc.
Spre lauda lui, Tyson încerc? s? atace bra?ul care cobora peste el, dar creatura, viclean?, îl momea cu stângul ca imediat s?-l atace cu dreptul ?i s? închid? fatal palma gigantic? peste bot. Apoi îl ridic? cu u?urin?? ?i-l mu?c? de cap. Pârâitul ?estei f?râmate fu unul înfior?tor. S?racul Tyson!
În chiar acel moment, Gra?iel realiz? c? abominabila maimu?? îl privea.
F?cu stânga-împrejur ?i s?ri prin sp?rtura din perete. Cu o ultim? privire înfrico?at? aruncat? în urm?, v?zu bestia însângerat? care for?a cadrul prea îngust al u?ii buticului, ?i venea dup? el.
 Gra?iel începu s? alerge cum nu o f?cuse niciodat?. Ghetele erau de plumb, ?i alunecoase. F?r? s? vrea, prinse cu coada ochiului detalii din cele trei gr?mezi macabre: cre?tet ple?uv, chip cu ochii deschi?i ?i gura c?scat?, gât anormal lungit, piept decorat cu medalii viu colorate, picior dezgolit, cu pantof ro?u ?i toc stiletto...Salvatorii! Cei din autocar! Ce masacru!
Zbur? peste g?rdule?ul parcului de la mall. Virtu?i atletice neb?nuite se n??teau chiar atunci în el, cu Migoi pe urme. Avea impresia c? nu se dep?rteaz? deloc. Alerg? minute bune pe trotuar, ?i descoperi c? frica face n?me?ii derizorii. Apoi se opri s?-?i trag? sufletul, secerat de efort. Îndr?zni s? priveasc? spre mall: clar profila?i pe oglinzile cu ape schimb?toare erau doi Yeti, doi colo?i. Niciunul nu privea înspre el. U?urat, c?zu în genunchi. Lu? z?pad? cu ambele mâini ?i se frec? pe fa??. Bestiile nu-l urm?riser?, îl credeau neînsemnat. Era bine.
Undeva pe fundal, venit dintr-o alt? lume, r?suna zgomotul unui motor ambalat. Tractorul cu plug? Reîncepu s? alerge, pe cel mai scurt drum ?tiut de el, spre cas?.
Nu se opri s? plâng? la sediul organului. Risca o b?taie, cu pove?tile nemuritoare pe care le avea de zis. Las?-i s? dea nas în nas cu Migoi! Ha-ha, râs amar. Amenzi ustur?toare pentru maniere mizerabile. În vitrina institu?iei, un manechin obez în uniform?, posac, tr?gea vicios din ?igar?, cu privirea pierdut?.
Se lans? într-un labirint de str?du?e. Nimeri pe o ?osea interminabil?, paralel? cu parcul Poligon. Travers? o pia?? goal?, sever înz?pezit?. Apoi ajunse, în sfâr?it, pe bulevardul familiar, a?a cum sperase.
În mai multe rânduri, traseul lui se intersect? cu urme de Yeti. De dou? ori i se p?ru c? vede namilele gheboase cenu?ii, la oarecare dep?rtare, ?i sprint? ca din pu?c?. Dar era atât de surescitat, de galvanizat, c? poate imagina?ia îl servise cu himere.
Acas? o g?si pe Teea captivat? de televizor.
-Sst! îi zise ea. Vreau s? aud!
Urm?rea o transmisiune direct? la breaking news. Reporterul înfierbântat peste m?sur? turuia de lâng? le?ul unui câine de lupt?, în interiorul unui mall.
-E incredibil! ?opti Teea. Î?i vine s? crezi?
Epilog
În acea noapte, Gra?iel nu reu?i s? adoarm?. Foiala lui stârni mârâieli de protest din partea Teei, a?a c? fu nevoit s? mearg? în sufragerie, pe canapea, unde se înveli cu o p?tur? ?i adormi târziu, r?pus de oboseala incalculabil? a zilei.
Dar avu un somn agitat, contaminat de bizarerii, ?i vizit? mai multe co?maruri populate de alegorii baroce ce-i provocau emo?ii implozive ?i pustiitoare. Un ?ip?t în vis, prelung ?i chinuitor, îl trezi. Ceasul ar?ta 3:15.
Avea febr? muscular? ?i senza?ia c? se dezintegreaz?. Oasele îl dureau. Îi era sete. Se ridic? anevoie ?i porni c?tre buc?t?rie, pe întuneric. În blocul de vizavi erau lumini.
Prea multe lumini.
Bâjbâi dup? un pahar pe raft, turn? de la robinet, b?u cu nesa? apa rece. Merse la geam: un etaj mai jos, chiar în buc?t?rie, se întâmpla ceva.
Î?i lipi nasul de sticla înghe?at?. Respira?ia se condensa în dreptul gurii. Vedea ca-n palm?.
Femeia era lipit? cu spatele de fereastr?. B?rbatul, furios ca un nebun, r?sturna ?i r?v??ea.
-Ce balamuc! ?opti Gra?iel pentru sine.
Ce meschin?rii domestice.
 Ce tot f?cea? Dementul trase de frigider ?i-l trânti în dreptul u?ii închise a buc?t?riei. Nu era o demonstra?ie de for?? masculin?, o încercare de a însp?imânta femeia, în?elese Gra?iel. Omul bloca u?a, aparent. De ce?
Era posibil? Un fior de groaz? lovi stupul adormit de spaime veninoase din sufletul lui Gra?iel. Se putea a?a ceva?
Subit, se sufoca de emo?ie. Tremura pentru acei str?ini captivi. Anticip? ce avea s? se întâmple, dintr-o dat? era absolut sigur c? sunt speria?i de Migoi. Unul dintre colo?ii care bântuiau ora?ul, ap?ru?i din viscolul zilei trecute.
Partea de sus a u?ii zbur? ??nd?ri ?i ceva alb-murdar ap?ru în cadru. Femeia nu mai ?tia ce face...deschise fereastra ?i s?ri spre copacul de dedesubt. Halatul ei alb r?mase prins în ramurile goale, înz?pezite, ag??at, o fantom?. Ateriz? pe spate, îngropat? în om?t. B?rbatul nici nu v?zuse c? so?ia îi s?rise pe geam, arunca frenetic tot ce g?sea spre creatura care-i intrase în toiul nop?ii în cas?, scaune, sertare. Buc??i din zidul care-i desp?r?ea disp?reau. Prea mare pentru a intra dup? prad?, Migoi sp?rgea peretele ?i î?i f?cea loc. Mugetele lui fioroase îl îngrozir? din nou pe Gra?iel.
Cum de ajunsese chiar aici, la doi pa?i de el? Îi luase urma, îl c?uta? Era greu de crezut.
Ce alt? explica?ie s? g?se?ti? Coinciden??? Doar nu se întâmpla în tot ora?ul, n-avea cum... Erau atât de mul?i?
Îndep?rt? cu dosul palmei gândul oribil din fa?a ochilor, ca pe ni?te fire de p?ianjen. Trebuia s?-i ajute...s? sune la ???...??tia, unu-unu-doi, sau...Femeia se ridicase din n?me?i, ?chiop?ta pe trotuar, spre bulevard... Nu cerea ajutor, nu striga. Nu venea spre blocul lor, vecin...
Zgomote neclare inundar? spirala de apartamente în care locuia. Sub el, la parter, sau poate la unu, r?sunar? împu?c?turi. P?r?si fereastra: omul se preg?tea ?i el s? sar?, ezita, în timp ce antropoidul smulgea buc??i din zid: nu mai era mult pân? s? intre. Mugetele oribile treziser? întregul bloc, toate luminile erau aprinse.
Teea veni la el, buimac? ?i alarmat?. Ce se întâmpl?? îl întreb?. Creaturile de la mall, sunt aici! Ne atac?, ne vâneaz? în apartamente...E?ti sigur? Da, da, sunt sigur, nu te uita pe geam, te rog, am v?zut eu destul! S? fugim! Nu e timp, va trebui s? bloc?m u?a, ajut?-m? s? împing cuierul...Masa din buc?t?rie...Stt, ascult?!
Gra?iel lipi urechea de u??. Teea f?cu la fel. De la etajele inferioare urcau pân? la ei bufnituri puternice ?i r?gete de fiar?.
Teea se albi la fa??. Amândoi se opintir? în cuier, apoi mutar? canapeaua din sufragerie, cu eforturi supraomene?ti, ?i o r?sturnar?...Gra?iel realiza ce baricad? iluzorie ridicau, care nu putea decât s? întârzie atacatorul câteva minute, în cel mai bun caz.
-A?a, acum s? mergem în dormitor. Ce faci? Teea luase un cu?it... Las? ?sta, crede-m?, nu ?i-e de folos. Punem dulapul mare în dreptul u?ii. Frânghie, avem vreo frânghie? Va fi nevoie s? coborâm pe geam. S? ne înc?l?am, ia ceva u?or, adida?i...Trage hainele din cuier...Unde e Puki? Puki! Pis-pis-pis...
Motanul dormea în buc?t?rie, pe un scaun tras sub mas?. Îl lu? de-acolo.
Teea începuse s? plâng?. Gra?iel o îmbr??i?? ?i o încuraj?. ?inea la piept pisoiul somnoros.
-Ia-l tu pe Puki, zise. Nu ?i-am povestit. Azi am sc?pat de ei alergând. Am fost mai iute. ?i ei erau doi. Iar tu fugi mai tare ca mine. O s? fie floare la ureche.
Pentru moment, era de ajuns. Teea se adun? un pic, îl ajut? s? mi?te marele dulap vechi, care cânt?rea o ton?. Ne?tiutor, Puki se lungise în pat.
Se blocaser? în dormitor. La timp! Cineva sau ceva le b?tea la u??.
Aveau adida?i în picioare. Se echipar? cu pantaloni comozi, ?i pulovere groase. Zbuf-buf-buf! Lui Gra?iel i se p?ru c? se cutremur? tot blocul. Teea îl privea fix, cu o lucire de nebunie în ochi. Ce facem acum, spuse ea. Fa?a i se strâmb? într-un rictus de dezgust.
-Avem zece minute pân? ajunge la noi. Poate un pic mai mult. Trebuie s? coborâm, neap?rat. Apoi fugim spre...bulevard. Vom vedea. Alt? idee nu am.
Merse la geam, evalu? distan?a pân? jos.
-Nu putem s?ri, e prea sus, zise.
-Ar fi trebuit s? ie?im, s? fugim pe sc?ri. Liftul! Luam liftul!
-Prea riscant. Tu nu i-ai v?zut, sunt imen?i. ?i agili.
-P?i, ?i-acum? Suntem în capcan?. Ne ia ca din oal?!
-Din instinct, am crezut c? facem bine...s? ne ad?postim, apoi s? g?sim o cale...
-O frânghie din cearceafuri! Înnodate între ele...În filme ?ine.
-E o idee...Leg?m de calorifer. S-ar putea s? mearg?. Unde le ai?
-Aici... Teea scoase un teanc mare din dulap. Miroseau a flori.
Teea le desf?cu, Gra?iel începu s? le înnoad?.
Zgomot de lemn rupt, de perete sf?râmat le ajungea la urechi. Fragmente din zid care se împr??tiau.
Abominabila creatur? d?râma sistematic pere?ii pentru a pune ghiara pe ei.
Dup? zece minute, Migoi for?a intrarea în dormitor,
Gra?iel privea în jos la Teea, care alunecase cu succes în z?pad?.
Era rândul lui s? coboare, cu motanul ad?postit la piept, pe sub pulover.
-SFÂR?IT-
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 

 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 

 
 
 

 
 
 
 

 
 
 

 
 
 
 
 

Pestrea Ion-Daniel (apterix) | Scriitori Români

motto: winter is coming

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro