Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Cosa?ii de pe Checera

de Viorel Darie

Cosa?ii de pe Checera

(din volumul "Bucovina - plai de basm ?i dor")

Venir? zile foarte pl?cute, ca de început de august, când cerul albastru ?i soarele prietenos îi îndemnar? pe oamenii din sat s? urce pe Checera, muntele cel de dincolo de pârâul din vale, acolo de unde r?s?rea soarele. Oamenii c?utau s? profite de aceast? s?pt?mân? atât de bun? pentru coas?. Nu te întâlne?ti cu prea multe s?pt?mâni atât de bune pentru lucrat la fân.
Diminea?a, Ionu? ar mai fi dormit dus, doar c? bunicul îl trezi când intr? în tind? ?i scoase coasa, care z?ng?ni cam tare, apoi lu? un vas cu ap?, ciocanul ?i nicovala, ?i plec? la cosit pentru claia aceea din vale, de tot.
Trezit de-a binelea, Ionu? coborî din pat ?i, f?r? s? m?nânce ceva, se duse în livad?, s? vad? ce se întâmpl? pe ?arini. Era uimit de faptul c?, de?i era diminea??, deja mult? lume era pe ?arin? ?i cosea de zor.
Vremea era de vis: cer senin, rândunici zbenguindu-se în jurul casei, gai?e s?ltând pe câmp s? prind? l?custe. Multe p?s?rele ciripind pe garduri ?i pe r?muri?ul s?lciilor din pâr?u.
Bunicul, de dou? ceasuri, tr?gea harnic ?i deja cosise vreo ?ase brazde. Din când în când ascu?ea coasa, s? taie iarba mai cu spor. Deodat?, ridicându-se de la cosit, se uit? la deal, spre cas?, îl v?zu pe Ionu? cel mic, descul?, în c?ma?? alb?, ?ezând la soare sub un gard, de unde se uita la vale.
- Hei! Copile! Tu e?ti ? De ce nu dormi?
- Nu mai pot dormi, bunicule … m-ai trezit cu coasa când ai plecat, r?spunse Ionu?.
- Ei, dac? tot nu dormi, du-te ?i vezi dac? bunica a f?cut ni?te turte din f?in? de grâu.
Copilul disp?ru în cas?. Aici, într-adev?r, bunica cocea în tigaie ni?te cl?tite mari, rumenite, pe care le scotea din tigaie ?i le punea pe ni?te prosoape întinse pe mas?, s? se r?coreasc?.
- Bine c? ai venit, puiul meu! Uite, acu?i sunt gata cl?titele, s? m?nânci ?i s?-i duci bunicului, la vale. Te duci ?
- Da, m? duc ... dar mi-e foame tare de tot!
- Uite, acu?ica î?i pune bunica dou? cl?tite pe farfurie, unse cu miere, al?turi de-o can? cu lapte proasp?t…
Dup? ce copilul se s?tur?, bunica puse într-un co? câte ceva de mâncare pentru bunicul ?i-l trimise pe Ionu? de zor la vale. Când ajunse acolo unde cosea bunicul, îl chem? pe acesta de la treab?, s?-i arate câte bun?t??i adusese acolo. Bunicul, cam cu greu l?s? coasa deoparte, acoperind-o cu iarb?, s? nu se-încing?, ?i se apuc? de mâncat.
- Hai, Ionu?, m?nânc? ?i tu cu mine, îl îmbie bunicul.
- Eu am mâncat acas?. Ce- i în co? e pentru tine, bunicule, s? ai putere s? cose?ti…
- Dac? zici tu a?a! Dar mai stai aici cu mine !
- Mai stau … e a?a frumos aici!

Copilul era uimit de forfota de lucru de pe partea cealalt? a pârâului, pe Checera, unde veniser? mul?i gospodari la cosit. Totul era minunat! Cosa?ii vorbeau tare între ei, se auzea în toat? ?arin? ?i în pârâu. Veniser? de câteva ore bune ?i doar în câteva ore cosiser? aproape de-o claie.
Când soarele se în?l?? cât de cât pe cer, începur? s? soseasc? femeile din vale, din sat, cu co??rcile pline cu mâncare, aducând ?i g?le?i cu care s? ia ap? de la izvor. L?sar? co?urile cu mâncarea sub copac ?i se apucar? degrab? s? sparg? brazdele proasp?t cosite, s? se usuce pân? la prânz. Apoi îi chemar? pe cosa?i sub umbra fagului, s? le dea de mâncare. Fl?mânziser?, bie?ii cosa?i, de atâta munc?, din zori.
Dar unul dintre lucr?torii de pe ?arin? l?s? coasa de-o parte, se duse pe un t?p?an mai la vedere, scoase fluierul s?u de sub brâu ?i începu s? uimeasc? toat? lumea de pe ?arini cu sunete maiestuoase. De la acel cântec voios, o fat? tân?r? de pe polog îl strig? pe nume, încât fl?c?ul se opri din fluier ?i chiui spre ea, ca r?spuns. În acest fel, treaba pe ?arin? se f?cea cu mult spor.
Dup? ce s-au îndestulat cu mâncarea adus? de-acas?, cosa?ii se întoarser? la munc?, cosind cu mult spor, unii pentru o claie, al?ii pentru dou? cl?i. De-ar fi vremea bun? pân? disear?!...
Bunicul cosise vreo zece brazde ?i-ar mai fi cosit mai mult, dar soarele se ridicase sus pe cer ?i dogorea cam tare de deasupra, încât el zise mai bine s? lase cositul pe desear?, sau pentru a doua zi, c? doar? vor mai fi zile bune de coas?.
Iat?, când l?s? bunicul coasa, ap?ru pe deal, sub cas?, bunica cu trei greble, una pentru ea, una pentru bunicul ?i înc? una, mic? de tot, pentru Ionu?. Împr??tierea brazdelor cosite de bunicul se f?cu repede, c?ci erau trei, nu unul singur, apoi luar? tot ce era adus pe câmp ?i plecar? spre cas?, s? se odihneasc? pân? la prânz. Vor mai veni dup? odihna de prânz, aducând furci ?i drugi, ca s? grebleze iarba în prepeleci.
De prânz, prinser? un pui de somn, dar somnul le fu stricat, c?ci sun? mama lui Ionu? de la Bucure?ti, s?-întrebe ce mai face copilul. Copilul era bine, iar ei se odihneau un pic, apoi vor pleca la greblat pologul în prepeleci.
Dup? amiaz?, veni ?i ceasul greblatului. Îl luar? ?i pe Ionu? s?-i ajute, de?i copilul grebla tare neîndemânatic. Se vede c? nu avea putere cât un om mare. L-au trimis s? mai stea sub o r?chit?, la umbr?.
În acest timp, pe ?arini veniser? al?i oameni, cu cai, s? trag? c?pi?ele uscate, mai vechi, la stog. Caii erau bine hr?ni?i, forn?iau pe ?arin? atunci când st?pânii îi mai atingeau cu biciul, s? trag? mai cu sârg. În curând, femeile vârfuiau stogurile cele ?uguiate, frumoase, de era mai mare dragul s? le prive?ti!
Toat? lumea muncea cu zor, c?ci dinspre p?dure, de la miaz?noapte, ap?ruser? ni?te nori ?i mare minune dac? nu va veni o ploaie zdrav?n?, s? ude pologul nestrâns în prepeleci!

Viorel Darie (vioreldarie) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro