proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Spun b?trânii c?, la marginea p?mântului, acolo unde acesta se une?te cu cerul, exist? o cetate cu totul ?i cu totul de aur, în care toate visele frumoase se împlineasc ?i în care nu exist? decât bun?tate, frumuse?e ?i fericire. Cum bine v? da?i seama, mul?i au pornit în c?utarea acestei cet??i de aur, fie c? erau s?raci care î?i doreau o via?? mai îmbel?ugat? ?i mai u?oar?, fie c? erau de os domnesc dar aveau visuri pe care ?ineau mor?i? s? le îndeplineasc?. Vede?i voi, nu oricui îi era dat s? ajung? în cetatea de aur, c?ci aceasta era un loc fermecat ?i drumul spre ea era atât de bine ascuns încât numai cei care dovedeau bun?tate îl puteau g?si.
Nu se ?tie cum, într-o zi, o ceat? de fete aflate la cules de ciuperci prin p?dure, aflar? calea spre cetatea de aur ?i, degrab?, se pornir? spre ea, dornice s? ajung? cât mai curând pe t?râmul plin de f?g?duin?e. Erau cu totul cinci fete. Una dintre ele era adus? de spate, purtând povara unei cocoa?e care îi atr?gea mereu batjocura din partea celorlalte.
- Ar fi bine s? r?mâi acas?, îi spuser? acestea la începutul c?l?toriei lor, cetatea de aur este în primul rând un loc al frumuse?ii! ?i apoi, nu ?tim cum vei putea tu s? duci la bun sfâr?it un astfel de drum, c?ci e?ti tare împiedicat? cu povara aceea a ta dintre umeri!
Lena, c?ci a?a o chema pe fata cea adus? de spate, nu zise nimic ?i porni totu?i ?i ea la drum, având grij? s? se afle câ?iva pa?i în urma suratelor pentru a nu le încurca. Drumul nu fu chiar atât de lung precum gândiser?, c?ci, dup? nici trei zile ?i trei nop?i, iat?-le pe toate în fa?a por?ii de aur. Cele patru fete ajunse primele, pornir? s? bat? cu putere, în timp ce Lena se oprise la marginea podului de aur care trecea peste ?an?ul adânc al cet??ii, cercetând împrejurimile.
- Bun? ziua, salut? o ?opârl? care se înc?lzea la soare pe marginea ?an?ului, eu sunt Lena ?i am venit s? vizitez cetatea de aur!
- Cei mai mul?i vin pentru a locui în ea, zise ?opârla cu glad de om, de ce ai vrea doar s? o vizitezi? Acolo nu-?i va lipsi nimic!
- Îmi vor lipsi mama ?i surioara mea cea mic?, zâmbi Lena. Am promis s? nu stau mai mult de o zi, c?ci nu are cine le purta de grij?. ?tii, mama e cam boln?vioar?, iar surioara mea abia a înv??at s? mearg?.
- Nu ai tat??
- Tat?l meu e plecat la oaste ?i nu vine decât iarna acas?!
?opârla scoase limba ?i s?ri din ?an? direct pe pod, dup? care se f?cu nev?zut?. Lena urc? ?i ea pe pod unde v?zu o furnic? ro?ie c?znindu-se s? împing? un bob de orez .
- Bun? ziua, eu sunt Lena, spune-mi unde vrei s? duci bobul ?i te ajut eu!
Furnica îi f?cu semn spre mu?uroiul de la piciorul podului, iar Lena adun? în palm? toate boabele de orez r?sfirate pe pod ?i le duse împreun? cu frunica la mu?uroi.
- Mul?umesc, fetico, zise frunica cea ro?ie cu glas omenesc, ce r?splat? vrei pentru fapta ta bun??
- De ce a? vrea r?splat?? Se mir? Lena. M? bucur c? te-am putut ajuta! V?d c? ai mul?i copii!
Furnica cea ro?ie disp?ru în mu?uroi f?r? alte cuvinte, iar Lena ajunse în fa?a por?ii de aur tocmai când aceasta se deschise din senin, de una singur?. Spre uimirea lor, cetatea de aur era goal? ?i atât de lini?tit? încât p?rea împietrit?. Suratele Lenei o luar? la fug? pe str?zile b?tute în pietre pre?ioase, gr?bindu-se spre gr?dinile îngreunate de flori, în care mese lungi înc?rcate de bucate ar fi ademenit orice drume? fl?mânzit de truda c?l?toriei spre cetatea de aur. ?i Lenei îi era foame, dar totul i se p?rea foarte, foarte ciudat. În cetate ar fi trebuit s? fie mul?i oameni frumo?i, pa?nici ?i ferici?i, ori nimic nu însufle?ea acest loc. Se a?ez? a?adar pe o piatr? pentru a-?i odihni spatele care începuse s? o doar? din ce în ce mai tare, privind zidurile aurite ?i ferestrele str?lucitoare.
- Hei, coco?ato, strig? una dintre fete, ar fi bine s? faci cale întoars?, locul t?u nu e aici!
În râsetele celorlalte, Lena se ridic? de pe piatr? ?i porni spre ele.
- Ceva nu e bine în aceast? cetate, ar fi bine s? plec?m toate înainte s? se întâmple ceva r?u!
- Ba, vezi s? nu, strigar? fetele, abia am ajuns ?i deja suntem mai fericite! Prive?te în jur, cât? bog??ie, cât? frumuse?e! Dar ce s? ?tie o coco?at? ca tine?
O bucat? de pâine o lovi direct între umeri, acolo unde era locul cel mai dureros de pe cocoa??. Lena era obi?nuit? cu r?ut??ile, doar crescuse cu ele. Lu? bucata de pâine care o lovise ?i o strecur? în buzunarul ?or?ului pe care îl purta peste rochie. La fel f?cu ?i cu m?rul ?i bucata de carne care o lovir? în acela?i loc, ferindu-se din b?taia lucrurilor cu care suratele ei începur? s? arunce zv?p?iate.
Pe când petrecerea celor patru p?rea mai în toi, un nor negru întunec? cerul de deasupra cet??ii de aur ?i, din el, se desprinse un zmeu cu trei capete, mai fioros decât crezuse Lena vreodat? c? ar putea fi un astfel de zmeu.
- Mi-a?i c?lcat cetatea f?r? voia mea, mi-a?i mâncat bucatele, se cuvine deci s? v? m?nânc ?i eu pe voi!
În ?ipetele celorlalte fete, Lena îi ie?i zmeului în cale:
- Nu te mânia, zmeule! N-am ?tiut c? e cetatea ta, a?a cum n-am ?tiut c? mesele întinse nu sunt pentru drume?i! Dac? putem face ceva s? ne r?scump?r?m gre?eala, o vom face, dar cru??-ne vie?ile!
- Dac? eu v-am hr?nit, trebuie s? m? hr?ni?i ?i voi! Preg?ti?i-v? s? v? înghit!
Când zmeul deschise cele trei guri, Lena arunc? în ele bucata de pâine, m?rul ?i bucata de carne cu care fusese lovit? în cocoa??. Pe loc, zmeul se pref?cu într-un fl?c?u frumos de st?teau norii pe cer în loc ?i amu?ea soarele.
- Mul?umesc fat? bun?, spuse el cu vocea dulce ca mierea, cum s? te r?spl?tesc pentru c? ai rupt vraja care m? ?inea legat pe mine ?i cetatea mea?
Abia atunci b?gar? fetele de seam? c? cetatea de aur se însufle?ise. Str?zile erau pline de oameni veseli ?i frumo?i, muzica r?suna prin ferestrele deschise ?i totul str?lucea.
- Eu, zise Lena, nu poftesc decât g?zduire pân? mâine când m? voi întoarce acas?!
- G?zduit? vei fi cu tot onorul, gl?sui fl?c?ul cel frumos.
Fetelor li se d?dur? od?i frumoase, straie de soi ?i mâncare aleas?, dar nimic nu acoperi pizma care se trezi în cele patru surate ale Lenei când v?zur? cât de atent era fl?c?ul cel frumos cu coco?ata. Li se p?rea ciudat ca tocmai o pocitanie ca ea s? ob?in? toat? aten?ia, a?a încât, nu fu de ajuns s? ?tie c? fata voia s? plece a doua zi ?i hot?râr? s? fac? în a?a fel încât s? schimbe p?rerea fl?c?ului despre ea ?i, de se va putea, chiar s? scape cu totul de ea. A?a se face c?, imediat ce se l?s? seara, intrar? în odaia fl?c?ului, îi furar? coroana de aur cu diamante ?i inelul cu pecete de pe degetul cel mic ?i le duser? de îndat? în odaia Lenei, strecurându-le sub straiele acesteia.
Mare zarv? se stârni diminea?a când fapta fu dezv?luit?. Întristat, fl?c?ul cel frumos d?du porunc? o?tenilor s? o lege pe Lena în pia?a cet??ii de aur pentru judecata ce va fi f?cut? în fa?a tuturor. Când lumea se strânse cu mic cu mare ?i se f?cu lini?te pentru a fl?c?ul cel frumos s? poat? vorbi, acesta o întreb? pe Lena de ce îi furase coroana ?i inelul cu pecete. Fata nu putu s? se apere atâta timp cât odoarele fuseser? g?site asupra ei, c?ci nu avea nici o explica?ie. Dar, tocmai când se gândea c? va fi scurtat? de cap, lâng? ea ap?ru o femeie frumoas? ca un vis, îmbr?cat? în straie ro?ii.
- Aceast? copil? este lipsit? de r?utate, zise ea cu voce r?sun?toare, cât timp vraja a existat ?i am fost furnic?, m-a ajutat s? îmi hr?nesc copiii!
Mai apoi, ap?ru o femeie cu chipul luminos ?i blând, îmbr?cat? în straie verzi.
- Aceast? fat? nu are gânduri de înavu?ire, zise ?i ea cu glas melodios, am aflat acest lucru cât timp a existat vraja ?i am fost ?opârl?!
Abia terminar? de rostit cele dou? femei aceste vorbe c?, între umerii Lenei, cocoa?a se desf?cu ?i din ea se întinser? str?lucitoare, dou? aripi de zân?. Fl?c?ul cel frumos se ridic? de pe tronul s?u cu ochii în lacrimi:
- Tu e?ti ursita mea, te recunosc, e?ti chiar cea pe care am a?teptat-o ?i eu ?i cetatea ani la rândul!
V? închipui?i ce s-a mai întâmplat dup? aceasta. Cele patru fete au fost date în vileag ?i pedepsite pe m?sur?, fl?c?ul cel frumos s-a cununat cu Lena ?i le-au adus în cetatea de aur ?i pe mama ?i pe surioara ei. Doar atât v? mai spun, nu încerca?i s? c?uta?i cetatea de aur! Dup? toat? zarva cu vraja ?i apoi cu nunta, fl?c?ul cel frumos ?i Lena au hot?rât c? bun?tatea, frumuse?ea ?i fericirea trebuie s? o g?seasc? fiecare acolo unde tr?ie?te ?i nu în alt? parte, a?a încât au f?cut o vraj? ?i s-au mutat cu tot cu cetatea de aur în cer.