Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Invazia. Blue-Eyed Dragonfly

de Alexandra Alb T?tar

I. Invazia

Niciodat? nu mi-au pl?cut insectele, dar în vara aceea a fost o invazie de libelule cu ochi alba?tri. E un sentiment inexplicabil s? descoperi ceva, când ?i-e sufletul descoperit; sim?i în tine un copil desf?când ambalajul primului ou de ciocolat?, nimic nu anticipeaz? surpriza.
-Nu prea ai încredere în natur?, zise el, parc? ag??ându-?i la uscat sufletul ud, pe o ramur? sc?ldat? în soare, a?a cum ?i-ai ag??a undi?a pe o creang?, atunci când pescuie?ti r?s?ritul.
-N-am mai v?zut... am început eu s? spun, privindu-le.
-Nici eu... a articulat el, privindu-m?.
Nu ?tiu ce limbaj al c?ldurii aveau privirile noastre, când ne-am a?ezat uimirile în lic?rirea lor; ochii lui erau lucio?i, ca doi c?r?bu?i aurii ce vedeau pentru întâia oar? p?p?dia.
Pictam. Degetele lui îmi atingeau um?rul gol ?i inima mea se autoexila cât mai aproape de ele. De team? s? nu îi simt? b?t?ile, îmi aruncam în grab? pletele lungi, s?-mi acopere um?rul, ca o scoic? ce-?i ascundea perla în cochilie pentru înc? o clip?, înainte de-a fi complet devorat?.
Era o muzic? de fond în fo?netul pa?ilor no?tri repezi, prin p?duricea unde ne c?utam unul pe altul, r?sfoind din priviri crengile copacilor, în ner?bdarea de a ne citi. Distan?a dintre noi se m?sura în zâmbete cu pa?i de uria?.
-Ai încredere în natur?, îmi repeta.
O pulbere de vise str?vezii se scutura de pe pânza mea neterminat?.

N-am mai fost prin p?duri de mult ?i niciodat? nu mi-au pl?cut insectele (ca atunci), dar uneori visez o ramur? sc?ldat? în soare, pe care dou? suflete ude stau ag??ate, în mijlocul unei invazii de c?r?bu?i aurii.




II. Blue-Eyed Dragonfly

Am cunoscut-o în Munster. Era o var? indian? în col?ul extrem al Insulei de Smarald.
Pe vremea aceea studiam biomecanica zborului de libelul?.
Ea m? privea ca pe-un urma? de-al lui Brendan the Navigator. Era student? la Arte; î?i pusese ?evaletul ?i o pânz? imens? în apropiere de lac. Picta cu mâini tremurânde. Pubertatea picturii ei era dezarmant?. Ironic, îmi zicea s? m? inspir din natur?, nu ?tia c? asta f?ceam. Sim?ea c? pictura nu-i curgea, ha ha, ?tiam exact care era problema ei: îi tot spuneam s? se contopeasc? f?r? team? cu natura, ea doar î?i contopea ochii alba?tri cu ai mei... ce mai, parc? am spus c? era student? la Arte (am început s? m? gândesc c? pictorii ??tia au vederea mult mai mic? de 135° pe vertical? ?i 200° pe orizontal?).
În fine, a venit invazia, libelulele f?ceau ni?te acroba?ii aeriene perfecte. Ochii lor îmi amintesc de ea. Ei nu-i pl?ceau insectele, parc? a ?i visat un c?r?bu? urm?rind-o.
Înainte s? plec, m-a întrebat:
-Ne vom revedea?
I-am r?spuns doar:
-Te voi revedea.
Cam atât despre muza dronei Blue-Eyed Dragonfly.

Cât despre pictura ei, a avut un cump?r?tor anonim.
Am g?sit-o într-o galerie de pictur? suprarealist?. Nu ?tiu ce e cu-acest c?r?bu? auriu printre libelule... ?i mai curios, a numit-o Invazia dronelor.
(Am început s? m? întreb dac? nu cumva pictorii ??tia au ?i ei, similar libelulelor, o vedere de aproape 360°.)

Alexandra Alb T?tar (AG) | Scriitori Români

motto: Cu fiecare pas spre Înalt, orizontul se l?rge?te.

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro