Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Oral ?i scris Cap. I

de nonciu dragos



I


- Alo! Ce faci, C?posule? Rafael, la telefon.
- Salut, Rafii! Ce faci fr??ioare!? Eu sunt la ora de englez?, în?elegi…
- P?i, eu… tocmai ce sunt în ?coal?, C?posule, nimeni nu ?i-a v?zut mutra pe aici, în ultimul timp.
- A, vroiam s? spun c? iau ni?te ore în particular de la doamna, Boss… în?elegi!
- Auzi, C?posule, ce ore mai exact?! Pentru c? tu ?ti mai mult? englez? decât doamna, Boss.
- Ni?te scheme noi, nu ?ti tu… las? c?-?i explic eu…
- Cine este; Rafii, d?-l încoace pe dobitoc! Auzi m? mucosule! Dac? mai vrei s? treci la ora mea, mi?c?-te imediat încoace la mine acas?, c? am r?mas în?epenit? în scula, C?posului!
- A, bine doamn?! Da, ?ti?i… eu sunt pe hetero…
- Mi?c?-te odat?, dobitocule!
- Da, doamn?!
A, nu v-am spus, pe mine m? cheam? altfel, dar pentru c? de fiecare dat? când mi se pune ceva în cap, eu nu discut, mi-au spus, C?posul. Rafael, vecinul meu de cartier, coleg de ?coal?, eu îl alint câteodat? Mitic?, pentru c? îl chema Dumitru, dar asta se întâmpla foarte rar, în general când aveam nevoie s?-mi fac? un serviciu sau altele.
Profa’ de englez?, o bun?ciune c?reia nimeni nu-i sc?pa, mai ales dac? aveai un corp de invidiat, dac? te mai ducea ?i capul pu?in, nu risca femeia cu oricine.
Soneria sun?, iar noi eram deja la u?? îmbr?ca?i, a?teptându-l pe Rafael.
- Ce faci m?, acum se vine!?
- Doamn?, sunt gata de atac, pot s? mai…
- Ce s? mai faci dup? C?posul, Rafael. Doar s? dai cu m?tura pu?in pe acolo!
- Doamn?, tocmai ce mi-a ie?it un tulei pe limb?, mi-e s? nu v? zgârie frumuse?e de p?s?ric?, nu de altceva, dar ave?i atâtea de predat la englez?!
- Auzi, d?-te aproape pramatie, ce e?ti!
- Da, ce-am f?cut doamn?, c? doar ce am picat ?i sunt curat de la ultima noastr?…
- Tocmai asta este problema dobitocule, nu te speli! Mi-e scârb? de tine, noroc c? te potrive?ti la m?rimea mea.
- Da, doamn?…
- Treci în baie ?i f?-?i du?, pân? termin…
- Auzi?i, da C?posu ?i-a f?cut du??
- P?i, n-ai zis c? e?ti hetero dobitocule, c?-?i lucesc pantalonii pe tine, treci în baie, ia miroase-m? pe mine!
- A, mirosi?i a C?posu, deci…
- Deci el a fost curat când a sunat la u?a mea dobitocule, iar acesta e parfumul…
- Dragostei, doamn?!
- Te pleznesc!
- Am plecat la du?.
- Auzi, C?posule, treci în cas? c? r?ce?ti dac? pleci dup? du?, între timp mai exers?m la englez?. Ar trebui s? dai la limbi, pentru c?…
- Nu cred c? mi se potrive?te. Sunt prea gr?bit, pentru asta.
- Dar mai ai un semestru C?posule, trebuie s? te hot?r??ti ce faci cu via?a ta. Scuz?-m? o clip?, trebuie s?-i iau hainele dobitocului, altfel o s? miroas? la fel.
Casa era foarte frumoas?, a?ezat? pe una din str?zile acelea cu mult? vegeta?ie, trotuare mari, spa?ii verzi generoase, pomi extrem de b?trâni, dar în for??, foarte mul?i castani, erau o frumuse?e pe timpul verii, iar circula?ia era atât de rar?, treceau mai mult riveranii pe acolo. Casa avea un hol mare care împ?r?ea toate intr?rile, frumos conturate cu u?i din stejar, asemenea celei de la intrare, netrecând înc? la era modern? a plasticelor. Te minunai de gresia sub form? de scândur? care-?i d?dea atâta c?ldur?, str?lucind printre covoarele de lân?. O mas? de statur? mic?, dar destul de mare, trona în mijlocul camerei, iar împrejur erau dou? canapele din piele ?i dou? fotolii în capete, toate erau pu?in tocite, doar atât cât s? le stea bine, dar foarte între?inute, pielea aproape c? se mula pe spatele t?u, dându-?i senza?ia de apropiere, c?ldur?, ceva nobil, cu care nu te întâlneai în toate casele. Tavanul era din lemn, în dou? culori, una ro?iatic?, care delimita ni?te forme p?trate g?lbui deschis modelate frumos pe margini, totul d?dea o not? de clasic. Un dulap aproape lipit de perete, probabil c? era încastrat, pentru c? nu l-am deschis niciodat?, st?tea pe un perete, iar ceilal?i câ?i mai erau liberi erau plini de tot felul de firide în acela?i ton, luminate unele pu?in, în care erau tablouri de familie puse în valoare de rame argintate de diferite forme. Totul te l?sa f?r? cuvinte, c?r?ile pe care te a?teptai s? le vezi la un profesor în cas?, erau într-un birou cu jum?tatea exterioar? oval?, iar tot ce nu era fereastr?, cuprindea c?r?i vechi ?i noi, cele mai multe legate în piele, cred date din genera?ie în genera?ie. Biroul era din mahon, frumos între?inut, sculptat cu motive istorice, de te puneau pe gânduri. Al?turi era un dormitor simplu, dotat cu tot ce-i trebuie, de la baie proprie, la pat dublu imens, dar nu prea deosebit ?i tot felul de dulapuri pentru haine pe un perete, iar pe cel?lalt tot în lungul patului, o fereastr? imens?, aproape pân? în p?mânt, ce d?dea într-o gr?din? imens?. Vara era o pl?cere s? deschizi fereastra, s?-?i umpli pl?mânii cu mireasma aceea pl?cut? de flori ?i iarb?. Celelalte dormitoare nu aveau baie proprie, dar erau asem?n?toare acestuia, musafirii care tr?gea la profesoar? beneficiau de o baie pe hol, în care era ?i Rafael acum, în schimb în cele dou? dormitoare existau televizoare, ceea ce în dormitorul profesoarei nu vedeai, pentru c? ura televizorul, de asemenea nu avea nici în sufragerie.
- Deci, ce spuneam C?posule!? A, i-am pus dobitocului o pereche de blugi de-ai mei ?i un tricou curat.
- Foarte bine, doamn?!
- Ai înnebunit, C?posule! Ce doamn? se culc? cu elevii ei!?
- O doamn? care vrea s?-i dea societ??ii preg?ti?i doamn?, din toate punctele de vedere!
- Pân? la urm? ai dreptate, decât s? nenoroce?ti fetele oamenilor, mai bine a?a, m? sacrific eu pentru societatea asta de…
- Cred c? m-am gândit la ceva…
- A?a, ia spune-i tu, profesoarei tale…
- Poate ceva hotelier, ceva care s?-mi pun? tinere?ea în valoare.
- Mai ales aventura, în valoare maxim?!
- M? rog, cum zici tu.
- Da, ce vezi tu în meseria asta, C?posule?
- Poate c? pot folosi limba englez?, tot mi-ai l?udat-o atâta.
- Da, este un lucru bun, dac? e?ti într-un loc cu vad.
- E?ti trist s? te gânde?ti c? nu po?i folosi ce ai mai bun.
- Da, este. Ce faci în vacan?a asta?
- Chiar nu ?tiu profa. Poate mai vin pe aici, poate plec de acas?.
- A, eu… o s? fiu plecat?…
- Am în?eles, stai lini?tit?, nu o s? venim în vacan??, poate vrei s? experimentezi ceva str?in.
- A, te omor, pentru asta, s? ?ti!
- Profa, pute?i s? m? omorâ?i pe mine primul! Am f?cut du?, cum îmi st? cu hainele…
- Te omor dobitocule, niciodat? nu apari când trebuie, totdeauna strici cheful omului!
- Ce-am f?cut…
- Taci, taci!
- Am o propunere…
- S? nu te aud, Rafii cu insule de-alea, c? iau p?rin?ii t?i bilete, s? vin? m?ta seara, s? ne înveleasc?…
- Auzi, C?posule! Ţi-a pl?cut în Tenerife, doar c? tu înv??at cu…
- Auzi, Rafael! Da, mi-a pl?cut mult, numai c? mie nu-mi prie?te abstinen?a omule, fierbe sângele în mine, iar cu m?ta toat? ziua dup? coada mea, ce era s? fac.
- P?i de ce nu ai servit m?mica omului, C?posule!
- Haide?i doamn?, tocmai dumneavoastr?!
- De ce te superi, C?posule? V?d c? dobitocul nu are nimic! Poate de-asta te-a luat, are ?i femeia nevoile ei!
- Nu zic nimic, pentru c? sunt… iar el este gol…
- Ce s?-?i fac Rafael, dac?-?i place mai mult de doamna de român?, atunci o pun cu turnul din Pisa, c? nu se mai termina când l-a scos din mine.
- Auzi?i, când se termin? semestrul doamn??
- Într-o joi dobitocule! Ce importan?? are?
- Zi m? C?posule, c? tu ?ti mai bine?
- Las? asta, Rafael am în?eles ideea cu terminarea cursurilor, mai bine spune-ne partea frumoas?, dar s? fie f?r? mama ta.
- P?i o facem a?a…
- Pe mama ta!
- Haide?i doamn?! M? refeream la vacan??, dar dac? tot a?i intervenit, v? prindem ?i pe dumneavoastr?.
- Uime?te-m?, dobitocule!
- Ziceam s? plec?m to?i trei la Londra.
- Chiar îmi place ideea. Auzi, da tu chiar m? iei la mi?to, vrei s? zic? lumea c? a?i plecat cu mama dup? voi!
- Haide?i profa! Chiar ar?ta?i beton!
- Rafael, chiar are dreptate la chestia cu ar?tatul, numai c? nu în?eleg cum o faci tu pe mama ta s? pl?teasc? bilet pentru bun?ciune, când o s?-i spui c? vrem s? plec?m împreun??
- Mergem la un congres…
- Nu, te omor, nu-i de-ajuns c? mi-ai împu?it baia, mai râzi ?i de mine Rafael, dobitocule, tu m? uime?ti pe zi ce trece, noroc c? ?i-a crescut firul de p?r pe limb?, c? zburai cu totul.
- Hai s? facem pace profa… v? rog!
- Ei nu, c? te bat acum dobitocule, uite ce frumos vorbe?te, C?posul!
- Doamn?, el ?tie englez?, deci folosi?i acela?i limbaj!
- Zi, s? nu-l m?nânci cu totul, când vrea el micu?ul, ia s? auzim cealalt? variant?, înainte s?-i d?m turnul Pisa mamei tale.
- Se poate doamn?, dar eu o stimez pe mama prietenului meu.
- Înainte s? ne dea lacrimile, s? nu uit?m c? mai am ?i tat?…
- Cel cu palatul de…
- Dac? spui Cle?tar, te bat C?posule!
- Nu doamn?, de sticl?!
- L?sa?i, l?sa?i! Dac?-i spun lui babacu c?…
- O pui cu profa de englez?, ne ia bilete în Anglia s? ne trimit? în surghiun.
- Nu, la pu?c?rie dragule, noroc c? a?i împlinit 18 ani.
- Noi, a sigur c? da! Tocmai de-asta vroiam s? plec?m cu un…
- Adult, dobitocilor… nu serios, parc? spunea?i acum dou? s?pt?mâni, c? v? ridica?i buletinele.
- Da… numai c?… ne-au încurcat actele…
- Dobitocilor, v? omor!
- Nu trebuia s? o faci de acum… profa!
- Alo, alo!
- Tu ce mai vrei Rafael?
- Ne lu?m buletinele ?i plec?m.
- Bine Rafael, dezvolt?!
- Îi spun tatei adev?rul.
- Ei nu, c? te omor, spune-i c? ?i-ai b?gat limba în cea?c?, s? vezi cum sp?l?m podelele pu?c?riilor, dobitocule!
- Nu, îi spun c? mergem la Londra, eu cu C?posul, ?i cu mama.
- ?i profa?
- M? duc eu la birou, tata are mult? treab?, eu îi spun povestea dup? care el o s? spun? c? nu are timp, m? v-a pune pe mine s?-i fac rezerv?rile…
- Da, când o s? ajung? actele pentru banii lips? la contabil, o s? vad? c? nu este mama ta, ce se va întâmpla Rafael?
- O s? scriu c? este înso?itoarea noastr? de la ?coal? C?posule, iar contabila o s? vad? o femeie urât?, bucurându-se o s?-?i vad? de treab?.
- Cum o s? fac? asta?
- O s? mergem cu profa de istorie pe acolo s?-i ar?t?m firma tatei, ceva sculpturi vechi… este înnebunit? dup? astfel de obiecte.
- Nu-i r?u Rafael, acum mai vii de acas?, chiar meri?i s? te culci cu mine.
- Acum!
- Ei nu, e?ti dobitoc, nu ?i-am spus c? s-a blocat C?posul în mine.
- Da, numai c? nu a r?mas acolo, s?…
- Parc? erai hetero, dobitocule, hai, pe cai, apuca?i-v? de treab?, c? eu îmi sp?l lenjeria aia sexi, s? o port la Londra.
- Doamna, doamna…
- Ce mai este dragule! Spune Rafael!
- Auzi?i, mi-am sp?lat degetul mare, lun?! Nu de alta…
- Valea b?ie?i, v? a?teapt? doamna de istorie, nu uita Rafael, înainte de a-?i folosi degetul, bag?-l în gur?!
- Am în?eles! Crede?i c? vrea…
- Auzi, dac? n-ai fi a?a simpatic te-a?… fugi imediat la tat?l t?u, spune-i de bilete, m?car atât s? fac? pentru tine.
Profa de istorie era o isteric? de vreo cincizeci ?i cinci de ani c?reia nu puteai s?-i mul?ume?ti apetitul pentru obiectul ei, de fiecare dat? vroia mai mult, niciodat? nu era convins? c? ai spus toat? povestea. Cu noi era altceva, tot ce f?ceam era s? vr?jim ?i iar s? vr?jim, noi din asta tr?iam în ?coal?, mai ales c? eram pe ultima sut? de metri s? termin?m Liceul. Testam fiecare profesoar?, era imposibil s? nu cedeze la unul din noi, destul pentru a-l completa pe cel?lalt, eu eram ?aten spre blond, atletic, musculatur? de la natur?, iar Rafael era brunet, simpatic, cu pielea un pic închis?, uneori tindeai s? crezi c? este altceva, dar ra?ionamentul ?i mama sa, care avea o piele fin?, catifelat?, dar nu mai intr?m în detalii, era alb? cu p?rul ca al meu, iar ochii albastru închis, te b?gau în boli, era desp?r?it? de tat?l lui Rafael, c?reia îi sem?na leit, parc? erau fra?i. Firma pe care o conducea tat?l lui Rafael, aducea profit, o astfel de plimbare, cu bilete luate din timp, era un nimic pentru el.
La profesori era un pic mai greu, dar eram o adev?rat? ga?c?, în care aveam fete c?rora le pl?cea via?a, ca nou?, ne scoteam cum puteam mai bine, cu toate c? venea bacul, eram incon?tien?i, dar nu suficient, pentru c? unele profesoare, chiar ne d?deau s? muncim acas? la obiectele lor, astfel se mai lipea ceva materie de noi, b?ie?i descurc?re?i c?rora le expira cea mai frumoas? perioad? din via?a unui om.
Ultima or?, pentru c? atunci când se leag? aia este, o aveam cu profa de istorie, cum nu se putea mai bine, a?a c? l-am b?gat pe dr?g?la?ul de Rafael la înaintare pentru c? ?tiam c?-i place foarte mult babei de el.
- Da, Rafael! De ce stai cu mâna aia în sus, c? m? doare capul când te v?d agitat, spune m? b?iatule, despre ce este vorba?
- Doamn?, v-a?i scos! Ast?zi tata scoate ni?te sculpturi foarte vechi de la beci, tablouri de asemenea, le expune angaja?ilor de la Firm?, m-am gândit c? poate ave?i nevoie de o invita?ie în acest sens, dar dac? nu dori?i, nu-i nimic, o s? invit pe…
- Auzi m?i b?iatule, dac? tu crezi c?…
- Doamn?, m? scuza?i c? intervin, dar cred c? dori?i compania unor tineri cizela?i, ca mine de exemplu, pentru o expozi?ie ca aceasta, m? gândeam, având în vedere c? nu am invita?ie, s? v? ofer bra?ul meu pentru a savura arta tat?lui lui Rafael.
- M?i pu?lamalelor, dar voi nu sunte?i prieteni buni!
- Crede?i-m? doamn?, nu este decât o toan? de moment, Veronica este vinovata num?rul unu.
- Dar ce a f?cut s?raca?
- Se uit? numai la Rafael, îl vede mai grec a?a, cic? viseaz? Marea Egee când se uit? la el, spune?i-mi dumneavoastr? cum a? putea s? îndur, eu sunt cu Marea Neagr?, c? alta n-am doamn?!
- E posibil, Rafael?
- Doamn?, eu pentru dumneavoastr? fac orice, sunt gata s?-l iert pe C?posu pentru toate ?i v? a?tept cu ner?bdare la birourile tatei.
- Când mergem dragilor?
- Acum, nu suntem la ultima or?, v? acompaniem la Cancelarie, lu?m ma?ina ?i o zbughim.
- Auzi Rafael, to?i patru?
- Veronica are laborator, doamn?! A r?mas cu tema în urm?…
- A, ce r?u îmi pare Veronica, dar po?i vedea sculpturile ?i mai ales picturile cu unul din b?ie?i, poate te hot?r??ti pân? la urm?!
- Da, doamn?! Merge?i lini?tit? cu… dumnealor sunte?i pe mâini bune.
- Credeam c?…
- Doar am vrut s? v? încerc Rafael, se pare c? sunte?i vigilen?i, dar la ce v? trebuie baba, situa?ia la ea este destul de clar??
- Taci, mai încet, vreau s? scot ni?te bani de la tata, tocmai ce am în?eles c? d? mai bine cu profe în vârst?.
- Îi plac babele!
- Of, n-ai în?eles nimic, noi ne ducem cu baba s? ne explice cic?, despre istoria modern?, iar tata o s? creasc? în pene când vede ce scoate din ea, profa, în?elegi Veronica, atunci pac sar la cap.
- Mai bine m? lua?i pe mine în locul ei, îi fac num?rul cu proful de fizic?, iar dup? aceea s? m? scuipi dac? nu d? juma’ de Firm? pe numele…
- Veronica, s? nu fim prea calici, noi vrem ceva de vacan?a asta dintre semestre, atât.
- Atunci i-o fac pe aia…
- Las?, noi ne mul?umim cu baba de istorie, merci mult.
- Mie ce-mi iese pe gelozie?
- Unde ai lacune, Veronica?
- La englez?, profa nu m? poate suporta, pentru c? am ?â?ele mai mari ca ale ei, ?i pace!
- Da, engleza!
- Este un pic de balt? Rafael, dar englez?, aproape seam?n? cu a ei.
- În?eleg, vei fi r?spl?tit? pentru munca ta, acum dispari c? iese profa de la Cancelarie.
- Bine Rafael, de tine trag, s? ?ti!
- Se poate domni?oar?, sunte?i ca ?i aranjat?…
- Da, sunt s?tul? de voi, degetele tale sunt bune, dar ce are C?posu în pantaloni acolo, nu se nume?te scul?.
- Pa puiule, spor la înv???tur?!
- Vai ce galant e?ti C?posule! De obicei ?tiam c? le d?deai cu flit domni?oarelor de acest gen.
- Doamna profesoar?, încerc?m s? aplic?m buna cre?tere pe care ne-o insufla?i dumneavoastr? profesorii.
- Ce ai luat, e?ti de-a dreptul simpatic!? Dup? ce termin?m cu expozi?ia s?-mi dai ?i mie, neap?rat!
- Doamna profesoar?, vi-l recomand pe Rafael, are ni?te mâini diafane.
- E?ti… simpatic, ca de obicei. S? mergem b?ie?i!
Nu ?tiu dac? i se spune art? sau altfel, dar ce am v?zut acolo ?i mai ales pentru vârsta mea, era ceva divin. Picturi, reproduceri de bun? seam?, dup? celebri pictori ai timpurilor trecute care au f?cut din pictura clasic? o adev?rat? obsesie, dând via?? lumii de atunci, via?? care place ?i acum unor neaviza?i ca noi, tot felul de be?ivi ?i femei, în toate pozi?iile, pentru c? dac? le-a? spune pe nume mi s-ar învârti limba în gur?. Sculpturi în bronz, iar ultima g?selni?? în lemn, de asemenea reproduceri dup? celebrul nostru sculptor, care ne-a f?cut întotdeauna s? ne înghi?im vorbele plecându-ne în fa?a lucr?rilor lui.
Dup? laude pe care nu le-am putut auzi mai bine din gura doamnei profesoare, i-am suflat lui Rafael s?-i spun? situa?ia tat?lui s?u, poate cine ?tie, se îndur? de biletele acelea, care erau ieftine la ora aceea.
- ?tiu c? e?ti ner?bd?tor C?posule, dar dac? vrea o confirmare ?i chiar plec?m cu profa de istorie la Londra, am s? te strâng de gât! O s?-i spun mâine pentru c? este mai comod a?a.
- Bine Rafael, dar s? nu zici c? nu ?i-am spus! Tu nu vezi c? nici nu se uit? la ea, probabil c? nu prea i-a pl?cut ?coala, dac? nici profa de istorie nu are moac? de profesor, atunci…
- Bine, bine, C?posule! Da dac?-mi strici vacan?a, tu o s? treci în locul meu la cea?ca profei de englez? ?i atunci s? te v?d, C?posule!
N-am stat pe gânduri, nu degeaba îmi spuneau C?posul, am purces singur la biroul de sticl? al ?efului, tat?l lui Rafael.
- Domnule Dumitru, m? bucur foarte mult c? ne-a?i acceptat vizita acesta, de altfel cred c? v-a spus fiul dumneavoastr?, urmeaz? s? plec?m în vacan?? cu profa la Londra, s? continu?m periplul operelor de art? acolo ?i de ce nu, c?ile istorice.
- Am în?eles de la fosta so?ie, c? vroia s? se implice foarte mult într-o astfel de ac?iune, împreun? cu voi, da… am auzit ?i numele t?u, a?a c? po?i sta lini?tit… ca de obicei.
- Domnule Dumitru, sunt de acord cu dumneavoastr?, dar noi am dori s? mergem cu profa, este mai în domeniu ?i ne poate explica în am?nunt unele locuri, la care poate noi mai venetici, ne uit?m ca la poarta nou?, putem descoperi prin ochii profesoarei, mult mai multe cuno?tin?e.
- Dac? nu te-a? cunoa?te foarte bine, de asemenea dac? nu l-a? cunoa?te pe fiul meu, a? putea spune c? este adev?rat ce-mi spui tu acum cu atâta tupeu, pe care îl apreciez foarte mult, dar pentru c? ?in la fiul meu foarte mult ?i la tine ca la prietenul lui cel mai bun… sunt gata s? renegociez într-un termen veridic.
- Ultima încercare, domnule Dumitru. Jur, dac? pierd aceast? discu?ie, o s? pierd prietenia fiului dumneavoastr?. Sunt sigur c? de la distan?? îmi cite?te pe fa?? groaza, a?a c? voi încerca varianta adev?rat?.
- Te ascult domnule, dar sunt sigur c? vre?i s? pleca?i cu Veronica, pentru c? este nedesp?r?it? de voi ?i dac? ar merge ?i fosta mea so?ie, v-ar strica ploile. Am dreptate?
- Cât? dreptate, domnule Dumitru, numai c? Veronica este nedesp?r?it? de profa de englez?… este sprijinul ei moral, ?ti?i ?i dumneavoastr? cum sunt fetele.
- Da, nu v-ar încurca?!
- Oarecum, pentru c? dac? ne traduce totul prin Anglia, pe acolo, n-ar mai avea rost s? o lu?m.
- M-am gândit eu, numai c? nu eram sigur, deci pân? la urm? am ajuns la destina?ie cu discu?ia ?i f?cu un semn fiului s?u s? vin?.
- Rafael, tat?l t?u consider? c? Veronica…
- Auzi Rafael, de ce nu mi-ai spus c? ave?i nevoie de un translator versat în Anglia, uite C?posul a avut curaj s? o spun? pe fa??.
- Tat?, adev?rul este c? ne traduce!
- Pe amândoi?
- De obicei pe rând.
- Vrea s? spun? la medita?ie, fiul dumneavoastr?, domnule Dumitru, numai c? acum este un pic cam emotiv, obosit…
- Te cred ?i eu C?posule, dup? o dizerta?ie la care la care n-a?i fi participat în via?a voastr?, sunte?i deja surmena?i.
- Noroc c? n-am adus-o pe Veronica, aia ne b?tea!
- Taci Rafael, tat?l t?u o s? ne cumpere excursia cu doamna de englez?, cum ne-am descurca cu limba englez? pe care o ?tim noi, f?r? doamna de englez?, a?a c?…
- La cât? englez? ?tie doamna voastr?, m? tem c? o s?-i traduce?i voi ei!
- O cunoa?te?i?
- Deloc, domnule! Da, am mai fost ?i eu la ?edin?ele ?colare.
- Ne-a?i lini?tit, ei… doamna se pricepe foarte bine… la limbile… mai ales engleze, domnule Dumitru.
- Dac? asta dori?i, asta ave?i.
- V? mul?umim, domnule!
- Mul?umesc, tat?!
- Oricum nu puteai face tu biletele, pentru c? î?i trebuiau datele doamnei tale de englez?.
- A, da tat?! Ce… prost sunt! Las? c? aduc datele pe o coal?.
- S? nu faci copie dup? actele de identitate, nici contabilii nu sunt a?a de pro?ti cum crede?i voi, scrie?i doar datele, de restul m? ocup eu.
- Tat?, î?i mul?umim din suflet.
- Domnule, acum de la b?rbat la b?rbat…
- C?posule nu mai spune nimic, adu-i tatei o copie…
- Nu-i nevoie, o am pe cea veche…
- A, nu! Acum suntem majori, domnule! Pe buletinele noi o s? avem voie singuri.
- Bine, ai grij? Rafael, de toate.
- Bine, tat?.
- Hai, t?ia?i-o! Lua?i-v? b?b?ciunea de pe capul meu!
- Acum, acum!
- C?posule!













nonciu dragos (mihai andrei) | Scriitori Români

motto: creeaz? ?i vei fi adulat

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro