proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

M?tu?a Ani?a

(Din volumul Bucovina - plai de basm ?i dor )

Veniser? câteva zile c?lduroase din cale-afar?, încât toat? lumea d?dea zor cu cositul ?i strânsul fânului în stoguri, ?tiind c? dup? asemenea zile calde ar putea veni zile ploioase, care, uneori, ?ineau dou?-trei s?pt?mâni. Chiar de diminea??, soarele începu s? dogoreasc? puternic iar cerul p?rea s? spun? de asemenea c? va fi o zi frumoas?, senin?, lini?tit?, tocmai prielnic? livezilor ?i ?arinilor de pe dealurile din jurul casei bunicilor. P?s?rile erau ?i ele de aceea?i p?rere, ziua trebuia s? fie una foarte frumoas?, de diminea?a pân? seara.
Bunica, de vreo dou? zile, îi tot spunea lui Ionu? c? de-acum trebuia s? vin?, s? coseasc? iarba din gr?dina vecin?, unchiul Iacob împreun? cu m?tu?a Ani?a, iar el ar trebui s? se a?tepte s?-i aduc? ceva bomboane, cum le era obiceiul dintotdeauna.
A?a c? Ionu? r?m?sese cu gândul la bomboane, a?teptând s? vin? odat? unchii. În acea zi senin? parc? presim?ise venirea lor, c?ci se a?ez? sub pomul cel mai r?muros din livad?, s? cerceteze lung cu privirea ce se-întâmpl? pe ?arina de pe Checera, a?teptând s? apar?, din clip? în clip?, mult a?tepta?ii - m?tu?a ?i unchiul.
Nu-i cuno?tea, nici pe unchiul Iacob, nici pe m?tu?a Ani?a, era prima var? pe deal la bunici. Îns?, de cum v?zu pe Checera doi in?i, un b?rbat ?i o femeie în straie din portul ??r?nesc, ca la munte, cu ceva greble pe spinare, deja i se înfirip? speran?a c? ace?tia trebuiau s? fie unchiul ?i m?tu?a. Îi vedea cum coboar? în vale, spre pârâu, încet-încet s? nu alunece, apoi cum trec pârleazurile gardurilor, pân? se pierdur? în pârâu.
Dar dup? pu?in timp r?s?rir? dincoace de pârâu, mai aproape, urcând dealul bunicilor. Îi vedea cum urc? anevoios cu bagaje ?i cu greblele pe spinare, apropiindu-se din ce în ce. Da, ei sunt, î?i zise Ionu?, ?i speran?ele îi sporir? mult de tot. N-avu curaj s? se repead? în întâmpinarea lor, pentru c? nu-i cuno?tea, a?a c? era mai bine s?-i a?tepte.
Unchiul ?i m?tu?a urcar? mult, pân? aproape de livada unde a?tepta Ionu?. Trecur? ?i pârleazul spre livad? ?i-l z?rir? pe copil, care st?tea cuminte, ca un pui de pisic?. V?zându-l, unchiul Iacov îi zise cu glas mirat:
- Buna diminea?a, b?iete, al cui e?ti?
- Ionu? ... de la Bucure?ti, r?spunse acesta, sfios ca o fat?.
- A! Nu cumva e?ti b?ie?elul lui ?tefan de la Bucure?ti?
- Da, eu …
- Ce e?ti a?a de ru?inos? interveni m?tu?a Ani?a. E?ti mereu a?a de ru?inos? Hai la m?tu?a, s?-?i dea bomboane.
Copilul prinse curaj, se apropie de m?tu??, lu? pungu?a cu bomboane ?i se uita vesel la amândoi unchi.
- Spune „mul?umesc”! A?a se spune când î?i d? cineva ceva, îl pov??ui m?tu?a.
- Mul?umesc se auzi un glas timid de-al copilului.
Dar unchiul ?i m?tu?a nu veniser? atâta drum, tocmai din satul Putna, s? stea de vorb?, când ziua era a?a de minunat? pentru coas?. A?a c? intrar? doar un pic în casa bunicilor s? schimbe vreo dou? vorbe, apoi s? plece la treab?. ?i, în timp ce Ionu? rodea la bomboane, bunica îi îmbia pe noii sosi?i s? m?nânce ceva, dar ei nu voiau s? m?nânce, c?-i a?tepta mult? treab?.
Unchiul Iacob î?i ascu?i coasa b?tând-o cu ciocanul de nicoval?, apoi o netezi cu o cutie de gresie înmuiat? în ap? rece din cu?ca ce o ?inea la brâu ?i începu s? trag? brazde de iarb?, iar m?tu?a, în urma lui, împr??tia brazdele mari s? se usuce cât mai bine. Muncind cu sârg pân? spre prânz, unchiul Iacob cosi o bun? parte din iarba care era a lui.
Ionu? se tot învârtea în jurul lor, ba c?uta ni?te floricele mai r?s?rite, ba prindea l?custe mari care s?reau din brazdele proasp?t cosite. Dar, cum sunt copiii, se cam plictisi, voia s? fac? ?i el ceva.
- Tu n-ai o grebl? mai mic?, s? ne aju?i la împr??tiat brazde? zise m?tu?a.
- M? duc s-o întreb pe bunica, poate ?tie unde e grebla mea aia mic? de tot, zise Ionu?, entuziasmat de chemarea m?tu?ii.
Se duse în cas?, la bunica, iar ea îi g?si grebla acea mic? a lui, dar acum grebla avea doi din?i lips?. Era bun? ?i-a?a la împr??tiat brazde.
Nu prea era treab? de copil mic munca cu grebla. Se plictisi, l?s? grebla jos ?i se duse s? r?scoleasc? un mu?unoi de furnici, proasp?t dat la iveal? unde cosise unchiul. De aceea îl trimiser? s? ia c?ld?ru?a cea mic?, de plastic, ?i s-aduc? ni?te ap? rece de la ?tiubei. ?tiubeiul era un trunchi gros de brad, lung de vreo doi metri, scobit în?untru, ?i pus în p?mânt în locul unde ie?ea apa din p?mânt. Este ca o mic? fântân? de lemn îngropat? în p?mânt.
B?iatul l?s? greblatul ?i plec? înceti?or s? ia c?ld?ru?a de sub umbra pomului unde-?i pusese m?tu?a bagajele, ?i-apoi porni s? aduc? ap?. Pe drum se încurc? întâlnind alte mu?uroaie, s? cerceteze traiul poporului de furnici care mi?unau vioaie în mu?uroi. Era foarte curios s? vad? ce car? furnicile spre cuib. Unele c?rau ni?te gâng?nii mici, altele buc??ele de frunze de iarb?, iar altele ni?te mici s?cule?i albi, pe spinare. Oare ce era cu acei s?cule?i?
De aceea Ionu? cam z?bovea cu apa pe care trebuia s-o aduc? unchilor. M?tu?a ie?i un pic pe dâmb s? vad? unde disp?ruse b?iatul cu c?ld?ru?a cu tot, de nu mai vine. S? nu fi p??it ceva.
- Hei, Ionu?! Nu ne aduci ap?? De când te a?tept?m. Credeam c? ai c?zut în ?tiubei... Ni s-a uscat gura de sete...
Copilul î?i aminti pentru ce a fost trimis, a?a c? d?du fuga la ?tiubeiul cel cu apa rece ca ghea?a. Deschise capacul de deasupra, ?i c?zu în admira?ie v?zând ni?te gâze plutind c?zute pe apa lucioas?. Lu? cumva dintr-o margine ni?te ap? cu g?letu?a, apoi porni anevoie la deal spre m?tu?a Ani?a, care a?tepta ap? rece. Pe c?rare se poticni, v?rs? jum?tate din g?letu??. Cu cea mai r?mas, ajunse, în sfâr?it, la m?tu??, care-i lu? g?letu?? din mâini, b?u cu nesa? din ap? rece apoi îi zise:
- Atâta mare s? creasc? b?iatul, c? ai adus ap?. Du-te ?i la unchiul Iacob s? bea ap?, c?-i e tare sete!
Ionu? se duse la unchi, care lu? c?ld?ru?a în mâini, ?i b?u toat? apa, apoi îl l?ud? ?i el:
- S? cre?ti mare, b?iete! Vai... ce bun? ap? … dar cam pu?in?. Mai du-te ?i adu o g?letu??, dar s? nu mai ver?i ap? prin iarb?, s-aduci g?letu?a plin?…
Ajuta?i de Ionu?, unchii î?i terminar? treaba cu cositul ?i împr??tiatul brazdelor. Soarele era dogorâtor. La prânz, în timp ce „pologul” se usca, m?tu?a Ani?a se duse sub un cire?, dezleg? traista cu mâncarea pe care o adusese de-acas?, chemând pe toat? lumea la mâncare:
- Hai, omule, ?i tu, Ionu?, hai la mas?! C-apoi ne-a?teapt? greblatul, chiar mai îndat?.
Dup? ce luar? prânzul, care era cât se poate de simplu, ?i dup? ce se odihnir? sub cire? ?i povestir? de toate, îl mai întrebar? pe Ionu? ce e nou la Bucure?ti. Dar nu era timp, nu era ziua potrivit? de pove?ti, a?a c? se ridicar? de sub umbrar, mul?umir? Domnului pentru hran? ?i vreme bun?, apoi plecar? din nou la treab?. Unchiul tot aducea prepeleci de sub o ?ur?, unde erau a?eza?i în rânduial? înc? de toamn?. El b?tea prepelecii în p?mânt ?i greblau to?i în c?pi?e. Mai pe la mijlocul greblatului, veniser? s? ajute, cu greblele lor, ?i bunicii. Cu ajutorul bunicilor terminar? repede tot greblatul, chiar mult mai devreme de a veni o ploaie care amenin?a dinspre munte, apropiindu-se încet.
M?tu?a, bucuroas? c? s-a terminat toat? treaba, îl chem? pe Ionu? lâng? ea ?i-i d?du cinci lei:
- Uite, ai fost harnic azi, ne-ai ajutat. Poftim cinci lei, s?-?i ia bunica biscui?i de le cooperativ?.

(va urma)