proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Ne-am întâlnit la Cannes. Ziua în care am cunoscut-o printr-o împrejurare fericit?, a fost momentul în care totul pentru mine s-a transformat într-un regret. Regretul c? nu eram mai tân?r. Fusesem cu FashionTV într-o ac?iune de prezentare a unor produse noi, eu fiind inginerul de sunet ?i lumini, r?spunz?tor de show-ul care din punct de vedere tehnic trebuia s? ias? impecabil. ?i chiar a ie?it, motiv pentru care la sfâr?it, produc?torul mul?umit de presta?ia tuturor ne-a solicitat s? facem ca amintire câteva poze de grup cu toat? echipa implicat?, deci nu numai cu fetele, dar ?i echipa tehnic?, mai ales c? avusesem printre noi ?i un invitat de seam? în persoana lui Jean-Claude.V.D. cu care de altfel cred c? toate fetele ar fi vrut s? se pozeze. Eram destul de mul?i, a?a încât noi, cei din echipa tehnic? ne-am croit drum prin mul?ime undeva spre rândurile mai din spate, l?sând bineîn?eles fotomodelele ?i pe cei obi?nui?i cu lumina reflectoarelor în rândurile din fa?? într-un evantai superb în jurul lui J.C.V.D. care fusese vedeta serii la after-party-ul care a urmat show-ului. Cei din spate eram deja pe primele trepte ale podiumului care fusese amenajat pentru prezentare, iar eu, fiind destul de înalt, m-am înghesuit chiar în ultimul rând. În fa?a mea, cu o treapt? mai jos a podiumului, vedeam aproape în întregime de la în?l?imea mea o superb? coam? brunet?, lung?, cu ni?te reflexe de smarald, un p?r perfect întins, cu ni?te fire ce sfidau ?i umileau în acela?i timp paralelismul ?i lumina. A? fi vrut s? m? uit în alt? parte, eram înconjurat de mult? frumuse?e, dar pur ?i simplu nu-mi puteam dezlipi privirea de la p?rul ?la, o comet? efectiv. Posesoarea, cred c? a sim?it cumva presiunea undei, pentru c? a avut nefericita inspira?ie s? se întoarc? cu fa?a spre mine, iar contactul privirilor a fost devastator de ambele p?r?i. Dup? momentele de panic? ?i uimire împietrit? care au urmat, absolut involuntar, ca un robot c?ruia i s-a stricat telecomanda, un fel de ”out of order”, am strâns-o la piept ?i am sim?it cum un curent de care habar nu aveam c? înc? mai exist? mi-a str?b?tut ?i ultima roti?? a unui mecanism obosit, trezit instantaneu dintr-un somn letargic mult prea lung. A fost ca o ie?ire din com?. A?a am ?i fost imortaliza?i în toate pozele din shooting-ul care a urmat. Devenisem un mim instant, fragment al propriei mele existen?e împachetate într-un p?r ce parc? nu se mai termina, cocoon înconjurat de dou? mâini puternice, distorsionate ?i contrastante, ce nu ar fi l?sat nicicând comoara g?sit? s?-i fie luat?, sau pierdut?. Reac?ia ei a fost una similar?, numai c? sim?eam în jurul trupului fragilitatea ?i delicate?ea unor mâini ce aveau un u?or tremurat care-mi inducea simultan o stare de emo?ie maxim? ?i siguran??. Eram amândoi într-o priz? a unor curen?i slabi, calzi ?i pl?cu?i ?i chiar dac? a? fi ?tiut c? excesul ar duce la pieire, tot nu i-a? fi dat drumul. Îmi venea s? o s?rut, dar nu îndr?zneam. M? cufundasem în doi ochi negri ce parc? ascundeau un abis al tr?irilor intense ce nu a?teptau decât s? fie explorate de c?tre aventurierul suficient de curajos s? fac? asta. Primele vorbe, ale ei, rostite cu naturale?e ?i un ton cât se poate de familiar pe care parc? l-a? fi cunoscut dintotdeauna au fost ?optite, ca ?i când nimeni altcineva n-ar fi trebuit s? le aud?: ”e?ti neras...”. ”?tiu..., n-am avut timp”, i-am r?spuns zâmbind. Ne-am retras de la petrecere discret, ?inându-ne de mân? ca doi adolescen?i, de?i numai ea putea aspira la titulatura asta, plimbându-ne pe faleza care-?i etala cu generozitate toate splendorile sub o lun? ce f?cea aproape totul s? par? ireal. Aveam atâtea s-o întreb, dar vorbele mi se opreau în gât de fric? ca nu cumva îns??i auzul lor s? m? trezeasc? din visul ?sta frumos. A? fi intrat în com? iar, numai s? nu se termine...