Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Motanul, iepurele ?i smântâna

de Viorel Darie

Motanul, iepurele ?i smântâna

(Din volumul "Bucovina - plai de basm ?i dor" )

Nu v-am povestit demult ce f?ceau mot?na?ul Motocel, împreun? cu iepura?ul Bunny, dar ei f?ceau numai lucruri bune: se jucau zilnic împreun? cu Ionu?, încât era o veselie continu? în jurul casei. Ionu?, pe lâng? joac?, mai era pus s? fac? diferite treburi în folosul gospod?riei, dar el uita repede de treburile la care fusese pus, ca s? mai dea idei în joaca celor doi urechia?i. E drept, cei doi micu?i, mot?na?ul ?i iepura?ul, ?tiau s? se joace ?i singuri, se fug?reau prin livad?, sau se rostogoleau pe iarb? din curte, ori se c???rau pe stiva de lemne de lâng? grajd.
Într-o zi bunica plec? la treab? jos, la claia de fân, ?i l?s? în grija lui Ionu? casa, s? vad? ca toate treburile s? fie la locul lor, în cas? ?i pe lâng? cas?, s? nu vin? uliul s? ia din puicu?e, s? nu vin? cineva str?in cât timp lipse?te de-acas?.
Bunica lu? grebla, furca ?i-o g?letu?? pentru ap?, ?i plec? la vale, la lucru, l?sându-l pe Ionu? st?pân în cas?. Dar de cum se dep?rt? bunica, Ionu? se sim?i liber ca pas?rea pe cer ?i ie?i voios pe cerdac s? vad? cum stau treburile pe-afar?. Era o zi din cele luminoase, calde, de ?i-era mai mare dragul s? stai pe-afar? la soare. P??i prin curte, apoi porni tiptil pe c?rare spre uli??, s? urm?reasc? lumea care urc? la deal, la cosit.
Cum se întâmpl? des cu copiii când pleac? de-acas?, Ionu? uit? u?a de la intrare deschis?, ba mai l?s? deschise ?i toate u?ile od?ilor. Nici geamurile nu erau închise, le închidea ?i deschidea adierea vântului, rotindu-le în balamale, ?i din când în când se mai loveau de pervaz.
Poate nu s-ar fi întâmplat nimic nepl?cut în cas?, îns?, dup? ceva vreme, ap?ru de undeva mot?na?ul, tiptil, pe pragul din tind?, apoi intr? în hol f?r? opreli?te, c?ci u?ile erau larg deschise. V?zând c? ?i u?a spre odaia cea mare era larg deschis?, se furi?? ?i în odaia aceea, acolo unde bunica ?inea ligheanele cu lapte ?i f?in? pe o mas? larg?. În urma lui, la fel de precaut, dar f?r? cine ?tie ce mare fric?, lipa-lipa, ?upai-?upai, se strecur? iepura?ul Bunny. Amândoi p?reau pu?i pe fapte mari. Era plin? de nout??i pentru ei odaia cea mare unde niciodat? nu erau l?sa?i s? intre. Acum se sim?eau ferici?i, puteau s? se urce peste tot, s? vad? toate tainele ascunse de bunica.
Dar nu de v?zut lucrurile se strecuraser? cei doi în odaie. Pe ei îi ademeneau mirosurile. Nu atât mirosul de pâine proasp?t?, l?sat? pe dulap, cât mirosul irezistibil al laptelui din lighean, cu smântân? groas? de un deget deasupra. S-au lins amândoi pe botic. Primul d?du tonul mot?na?ul, care s?ri pe un scaun, apoi de pe scaun s?ri drept pe mas?. Ceva mai greu ?i un pic mai neîndemânatic, reu?i s? ajung? pe mas? ?i iepura?ul. V?zându-se amândoi deasupra ligheanului cu lapte ?i smântân? groas?, se puser? pe lip?it cu guri?ele lor mici, cu limbile ro?ii. Ce smântân? bun?, de cea mai bun? calitate!
Bineîn?eles, cei doi au lip?it din lapte ?i smântân? cât au poftit, c?ci nimeni nu le-a pus opreli?ti. Dar s-au uns pe bot, pân? la urechi. S-au uns ?i pe piept, ?i pe l?bu?e, de-au f?cut masa toat? uns? numai de smântân?, cu urme de l?bu?e de pisic? ?i iepure.
Dup? ceva vreme se întoarse în cas? Ionu? ?i v?zând ce-au f?cut cei doi nemernici juc?u?i, i-a alungat cât colo închizând u?ile.
Tot atunci intr? în cas? bunica, venind din vale, dup? ce terminase treaba. Când v?zu ce pr?p?d f?cuser? dih?niile în odaia cea mare, pe podea ?i pe masa cu ligheanul cu smântân?, î?i puse mâinile pe cap. Îl cert? zdrav?n pe Ionu?, îi cert? ?i pe cei doi vinova?i, mot?na?ul ?i acolitul s?u, iepura?ul. Avu ce ?terge, biata de ea, în urma lor pe mas? ?i prin odaie. Mari tâlhari!
Strânse cu polonicul în borcan ce mai r?m?sese din smântân? deasupra laptelui în lighean; îi trebuia numaidecât smântân? pentru bor?ul pe care trebuia s?-l fac? pentru masa de prânz. Nu ?tia ce sa fac?, s? foloseasc? sau nu acea smântân? dup? ce î?i puseser? boturile neobr?za?ii. Tot atunci intr? în cas? ?i bunicul, s?-?i odihneasc? picioarele ?i spinarea de atâta munc?, c?ci mai era pân? s? fie bor?ul gata. Bunica îi povesti ?i lui necazul cu smântâna.
- Uite ce mi-au f?cut ho?omanii din cas?, Ionu? ?i cu prietenii lui, motanul ?i iepurele. Au intrat în odaia cealalt? ?i mi-au mâncat din smântâna din lighean. Mi-au umplut casa de smântân?, ?i pe mas? ?i pe jos! Ce pun eu acum în bor?, c? ??tia mi-au stricat smântâna!
Bunicul, auzind a?a isprav?, mai c?-i veni a zâmbi. De data asta nu se supar? deloc, doar îi zise bunicii:
- Ei, femeie, ce te a?teptai s? fac? golanii ??tia ? Bine ca n-au r?sturnat casa cu totul! Eu zic s? pui din smântâna aia a?a cum este, c? doar? nu-i spurcat nici motanul, nici iepurele! De data asta mânc?m a?a! Fere?te Doamne de mai r?u!

(va urma)

Viorel Darie (vioreldarie) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro