Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Oral ?i scris 3

de nonciu dragos

III

Oare nu trebuia s? primesc mai mult? mâncare, pentru prânz? Tot asta mi se n??tea în cap, în ultimul timp. M? tot perpeleam ?i cur??am în continuare holurile ?i veceurile hotelului, gândindu-m? la Rafael, pentru c? la el era imposibil s? se gândeasc? la asta într-un restaurant. Normal c? ?i el p??ea acela?i lucru pentru c? nu lucra efectiv în restaurant ?i mai degrab? f?cea treab? de func?ionar, adunând din por?iile consumate cantit??ile folosite ?i sc?zându-le din totalul c?m?rii, astfel ?tia exact ce alimente s? mai comande, aproape c? îl nimerise, pentru c? era maestru la jum?t??i de corn. Ziua aceea de munc? fusese cea mai lung? zi din via?a noastr?, mai ales c? nici la ?coal? nu prea ne prindea toat? ziua pe acolo, dar un lucru a fost bun, asta este cert, zilele petrecute cu doamna de englez?, pentru c? ne-a ajutat s? flirt?m mai u?or cu oamenii, mai ales cu femeile. Seara ne-am întâlnit în mijlocul str?zii; zâmbitori, palizi ?i obosi?i.
- Cum stai, bobocule?
- Mai r?u ca tine, C?posule.
- Adic??
- N-am mâncat decât o friptur? de vit?, pe care a uitat s? o m?nânce un client din cauza neveste-sii care îl tot boscorodea, ?efu mi-a zis c? a?a i se întâmpl? aproape de fiecare dat? omului ?i când vine clientul ar fi bine s?-i spun cum îmi place friptura de vit?.
- Tu, acas? m?nânci vit?, Rafael?
- Doar bor?uri, foarte bune! Aproape c? a? ?ti s? g?tesc o astfel de mâncare, pentru c? îl mai ajutam pe tata la socotelile firmei în buc?t?rie.
- A, acum în?eleg de ce e?ti tu bun la t?iat cornuri, Rafael!
- Da, C?posule.
- Auzi, Rafael, tot friptur? de vit? am mâncat ?i eu, probabil c? nu ai putut nici tu s? o m?nânci.
- Am mâncat tot din farfurie, inclusiv legumele fierte, cred c? cei de la hotel au luat mâncarea de la restaurantul…
- Ha, ha, ha!
- Hai s? mergem la profa, s? mânc?m ?i desert, în seara asta sunt foarte obosit.
- Mie-mi spui!
Drumul pân? acas?, bineîn?eles c? l-am f?cut tot prin zona chinezeasc?, s? vedem ?i noi cum arat? o mâncare adev?rat?, dac? nu ?tim s? o mânc?m. Numai bine c? fata mea blond ro?cat?, care acum parc? era tot mai blond?, m? întâmpin? s?-mi spun? c? prietenele ei sunt deja pe felie cu profa la noi acas?, iar ea este tare dezam?git? c? nu este acolo. Bineîn?eles c? am ghicit motivul adev?rat, dar cel mai surprins a fost Rafael.
- Auzi, C?posule! Eu nu m? mai culc cu prietena mea engl…
- Stai lini?tit, nici pân? acum nu ai prea f?cut-o!
- Ce u?urare! ?tii tu sigur, doar erai la fel de mache, ca noi to?i!
- Eram, doar c? eu am f?cut ceva mi?care ?i mai m-am trezit, Rafael.
- C?posule, în orice caz, la cea?c?…
- Nici m?car acolo, Rafael.
- Asta este foarte grav, C?posule! O s? m? pun? foarte urât în ochii profei ?i dup? aceea, ce o s? mai urmeze?
- Stai lini?tit, e… o s? pui botul peste tot, a?a c?…
- Da, numai c? eu sunt b?rbatul, C?posule!
- Asta este treaba cea mai nasoal?, la care nu m-am gândit deloc! E, posibil?
- Ce?
- S? fii tu b?rbat!
- La asta nu m-am gândit, C?posule! Ai perfect? dreptate!
- P?i, nu e?ti decât un am?rât de adolescent…
- B?rbat în devenire, sun? mai pompos, parc?…
- Ai dreptate, Rafael!
Am luat blonda cu p?rul murdar de mân?, parcurgând cu cea mai mare vitez?, drumul c?tre c?su?a noastr? drag?. Nimic nu ne-ar fi putut opri din drum, doar o mic? chinezoaic?, prieten? foarte bun? cu blonda noastr?, cum lui Rafael îi sticleau ochii, întrebarea care a urmat a fost dac? este posibil s? ne acompanieze pân? la umilele noastre apartamente, spre a vedea dac? nu cumva sunt acolo prietenele blondei noastre, dup? care puteau pleca cu toatele în treaba lor.
Acas? era un întreg carusel în sufragerie, doamna profesoar? era în mijlocul jocului, iar cele dou? fete blonde lucrau de zor la ea, care cum apuca mai pl?cut. Cum rasa chinezeasc? se aprinde repede, nu i-a trebuit mult chinezoaicei noastre, spre surprinderea noastr?, s? treac? la lucru, ceea ce am f?cut ?i noi b?gându-ne în jocul acela minunat. Sfâr?itul a fost dup? miezul nop?ii, când am purces fiecare c?tre camerele noastre cu perechea de mân?, profa r?mânând cu chinezoaica pe cap. Un somn lung ?i bun a f?cut s? vin? diminea?a, când am plecat cu to?ii la treab?, doar profa a r?mas în prag aruncându-ne bezele ?i promi?ându-ne c? ne a?teapt? cuminte acas?. La munc? aceea?i friptur? de vit?, semn c? domnul acela în curând o s? o mierleasc? din cauza stresului adus de so?ie sau c? buc?tarul o s?-?i caute în curând de lucru, ceea ce mi se pare foarte probabil, gândindu-m? la friptur?. Nu am crezut niciodat? c? voi putea spune un lucru foarte banal despre munc? ?i distrac?ie totodat?, toate erau la un loc ?i-mi aduceau satisfac?ia pe care n-a? fi visat-o niciodat?, cu toate c? sunt un vis?tor înn?scut.
Seara, m-am hot?rât s? fie doar a mea, punând la cale s? ?in drumul chinezoaicei care lucra prin apropiere, gândindu-m? s? scoate tot ce este mai bun din ceea ce avem noi, pentru a ne satisface pl?cerile nefire?ti, dar necesare, de a cunoa?te cât mai mult acest ora? minunat, numit Londra. Eram o cu totul alt? persoan? de acuma, nu mai depindeam de nimeni, nici m?car de tat?l celui mai bun prieten al meu, doar eu ?i chinezoaica aceea care zâmbea la orice lucru, care te ducea într-o alt? lume. La început am crezut c? nu era decât inocen?? la un grad foarte mare, dar u?or mi-am dat seama c? nu era vorba decât de firesc. Ne-am s?rutat ?i visam la p?pu?ile veri?oarei mele, frumos aliniate, când am privit chipul acela. Un bibelou, aveam s? aflu mai târziu, era corpul ei minunat, de un alb imaculat, totul te f?cea s? atingi cu greu, s? nu se sparg?.
Timpul acela de vacan?? r?mas, n-am mai vrut s? schimb rasa, a?a cum ne propusesem noi, cei doi c?l?re?i magnifici, cu toate c? acolo g?seai de tot felul, din toat? lumea, ceva m? f?cea s? fiu statornic cu aceast? femeie minunat?. Vacan?a era pe sfâr?ite ?i miraculos doamna noastr? de englez? lu? aerul acela de profesoar? ?i ne spuse în una din zile.
- E timpul s? ne lu?m la revedere, copii.
- A fost o vacan?? nemaipomenit?, profa.
- Prea frumoas? pentru un derbedeu ca tine, prea obi?nuit? pentru Rafael.
- Da, profa.
- Ce este, C?posule, doar n-o s?-mi spui c? te-ai lipit de chinezoaic?, gata fl?c?u, e timpul s? lucrezi numai la limba englez?, acas?!
- A?a este, profa, numai c? m? bate un gând, cu toate c? nu ?tiu matematica lui Rafael.
- Ce-ai p??it, C?posule! Doar n-ai încurcat cear?afurile la hotel!? Noi mergem acas?, Londra o vom lua cu noi, doar în suflet, prietene.
- ?tiu, Rafael. Mai avem un semestru ?i dup? aceea vom face un nou pas, care ne va aduce mai aproape de v?g?una care se nume?te via??, la noi acas?.
- Da, numai c? este casa noastr?.
- Sunt de acord, profa, numai c? eu nu sunt a?a norocos, precum Rafael, p?rin?ii mei au un venit stabil, ce este drept, dar nu suficient pentru o facultate…
- Opre?te-te la timp, C?posule! Pân? nu ?i-o iei definitiv! Tu te auzi ce spui? Noi vom fi prieteni mult timp de acum încolo ?i vom împ?r?i toate cele pe care le vom… g?si pe traseul acesta nesuferit, care se nume?te via??. Cât timp tr?ie?te tata, noi nu vom suferii iar dup? aceea vom p??i pe covoarele noastre, pentru c? ale lui se vor toci.
- În?eleg foarte bine, Rafael, dar ?i dup? aceea tot nu vom avea venitul ?i via?a de aici.
- Ai dreptate.
- Taci, Rafael! C?posule, mergem acas? ?i gata! Chinezoaica o s? fie tot aici la var? ?i atunci faci ce vrei tu, cu ea.
- Vara e toat? ocupat? cu ?coala, profa.
- A?a m? gândeam ?i eu, numai c?, dou? s?pt?mâni acolo le vom scobi de la tat?l t?u ?i ne vom întoarce, Rafael! C?posule!
- Voi o s? v? întoarce?i, copii; eu o s? r?mân aici.
- Ai înnebunit! P?rin?ii t?i or s? fac? infarct, mai ales am?râtul de taic?-tu, care î?i ?ine inima în mâini ca s? o maseze, în caz de…
- Dac? moare, atunci o s? vin acas?, s?-l îngrop.
- Ce urât, C?posule! Nu ?tiam c? e?ti a?a de sadic. Ce Dumnezeu, ?i-a f?cut chinezoaica aia, de ai luat-o razna, de tot?
- Copii, o s? m? despart de ea, dac? este necesar, s? în?elege?i odat?… c? vorbesc serios, dar mai ales dac? ea mi-ar spune s? m? întorc acas?.
- E?ti un monstru, C?posule! Da, eu chiar te consider cel mai de?tept prieten al meu, f?r? tine eu nu pot termina ?coala cu mediile bune, pentru ceea ce mi-am propus, vino s? termin?m ?i dup? aceea po?i veni în Londra, la micu?a ta chinezoaic?.
- Da, C?posule. Din p?cate, Rafael are dreptate. În primul rând c? voi trebuie s?-mi aduce?i noii boboci, s? asigura?i continuitatea , iar dup? aceea, mai form?m o echip?, ai uitat.
- Nu uit niciodat? aceste am?nunte, dar sunt sigur c? v? ve?i descurca ?i f?r? mine, iar viitorii t?i ling?i, o s? ?i-i alegi singur?, pentru c? nu po?i tr?i f?r? s?-?i hr?ne?ti nenorocita ta, de boal?.
- Ai întrecut orice fel de m?sur?, elev…
- Asear?, i-am sunat pe ai mei, s?-i preg?tesc. Ast?zi o s? v?d dac? mai tr?ie?te tata, mama o s? se descurce cum poate, mai ave?i o ?ans? s? plec?m împreun? de aici, la înmormântare sunt obligat s? m? duc.
- Înseamn? c? orice vorb? este în plus, din acest moment.
- Exact, Rafael. Du-te cu bine acas? ?i nu uita s?-i îmbr??i?ezi pe ai mei, din partea mea.
- Pot s? vin la var? s?-?i dau un bot, dac? tot te despar?i de chinezoaic?!
- P?i, nu v? b?ga?i la supraveghere, profa?
- A, ba da! Da… mai r?mâne de-o ciorb? acolo.
- Vorbim, ai grij? de Rafael! Du-te ?i omoar?-i cu cartea, eu o s? recuperez din mers, am auzit c? au ?coli minunate pe aici.
- Auzi, C?posule! Ce voiam s? zic, dac? tot nu vii acas?, po?i s?-mi împrumu?i ?i mie chinezoaica o tur?, ?ti… e singura femeie pe care nu am împ?r?it-o ?i…
- Pe chinezoaic?, nu. Blond ro?cata o po?i lua.
- ?tiam, eu!
- Nu ea a f?cut treaba, Rafael! Ci doar nenorocita de matematic?, la care am luat media aceea umflat?, doar cu…
- Nu mai spune ceva ce o s?-?i par? r?u, C?posule!
- Bine, profa. V? las s? v? face?i bagajele. De fapt o s? mi le fac ?i eu, casa e prea mare pentru mine, m? mut la hotel, oricum patronul mi-a propus asta de la început.
- Foarte frumos! Înseamn? c? mâine o s? plec?m împreun? de aici.
- Nu, eu o s? vin s? v? s?rut mai încolo, mâine voi fi la treab?.




nonciu dragos (mihai andrei) | Scriitori Români

motto: creeaz? ?i vei fi adulat

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro