Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Cauzalitate

de Cristina-Monica Moldoveanu

Exist? mereu tenta?ia explic?rii unei ac?iuni oarecare – m? refer la ac?iunile voluntare – prin cauze în sens psihologic sau ceea ce poate fi numit motiv sau motiva?ie ori, dac? nu, prin mobilul ac?iunii, concept mai aproape de ideea de scop. Desigur oamenii sunt fiin?e responsabile, care nu ac?ioneaz? în virtutea cauzelor trecute care îi înl?n?uie, ci conform unui plan pe care ei îl schi?eaz? din perspectiva scopului urm?rit. Dar aceste determin?ri psihologice ale ac?iunii, chiar dac? sunt aruncate în matca primitoare a incon?tientului – personal sau colectiv – au neajunsul de a reduce în mod orgolios cauzalitatea multipl? a unui fenomen la motive care ?in direct sau indirect de natura fragil? ?i efemer? a atributelor omene?ti.

Privind în sens comprehensiv, determin?rile diverselor ac?iuni, percepute ca fenomene ?i nu ca obiecte ipostaziate, sunt multiple, ba chiar fiecare ac?iune e cauzat? de o infinitate de cauze, între?esute în ghemul dens al cauzelor particulare, prin care un fapt poate fi explicat ?i atribuit influen?ei tuturor celorlalte fapte, desigur în propor?ii diferite. M? refer la fapte ale omului, adic? acelea care aduc în primplan problema implic?rii ?i independen?ei/automatismului voin?ei. Fapte care aduc în discu?ie problema liberului arbitru ?i a dependen?ei dintre necesitate ?i libertate. Un lucru poate s? existe sus?inut ?i generat de contrariul s?u, dar fundamentarea ontologic? al lucrurilor sau fenomenelor nu poate fi confundat? cu determinismul în sens restrîns.
Am identificat trei categorii largi de cauze în care pot fi înscrise toate cauzele unei ac?iuni oarecare. Aceste categorii iau în considerare criteriul naturii/substan?ei unei cauze ?i sunt toate trei de natur? imanent?, deoarece cauzele transcendente fac obiectul de studiu al metafizicii ?i pot fi înscrise ?i ele în aceste trei categorii, prin amprenta pe care o las?, prin înf??i?area imanent? pe care o au pentru a fi percepute. Fiecare dintre categoriile de cauze de mai jos con?ine cauze obiective ?i subiective, con?tientizate sau incon?tiente.

1. Logosul. Cel mai adesea acesta intervine în destinul omului mediat de sisteme de semne precum limbajul verbal, dar ?i de toate limbajele nonverbale. Îns? for?a modelatoare ?i implicarea cuvintelor ?i structurilor lingvistice în via?a omului este mai u?or de observat ?i de m?surat. Tot ceea ce ?ine de cuvânt, de la sensul cel mai abstract cu putin?? al fenomenului ?i pân? la determin?ri concrete, perfect con?tientizate ?i invocate de individ ca explica?ie, fie c? sunt vorbe izolate ori c? sunt structuri sau forme lingvistice mai complexe, ?ine în chingi libertatea sau necesitatea ce ?in de natura ac?iunii omului în lume. M? refer la faptul c? limbajul verbal nu e doar un instrument prin care omul impune sau explic? o ac?iune a sa, ci e chiar cauza intrinsec?, motorul cu ardere intern? al unui fenomen, al unei transform?ri în acest perpetuum mobile al vie?ii. Cuvântul, din acest punct de vedere, nu e a posteriori, ci a priori, ceea ce e evident ?i înseamn? cauzalitate universal?. Logosul este osia gigantic? a lumii, în care fiecare moment particular men?ine stabilitatea diverselor cauze particulare din via?a unui individ. Cuvântul citit, auzit, rostit, scris, gîndit pe ecranul mai aproape de con?tien?? sau înotînd în adîncul oceanelor incon?tientului, creeaz? o ?es?tur? împîslit? prin rela?ia cu alte cuvinte ?i fapte, cu propriumul gîndirii unui om, o ?es?tur? pe care circul? ac?iunile umane, precum ma?inu?ele electrice pentru copii în parcuri de distrac?ii, libere dar ?i interdependente, totodat? determinate de direc?ia ?i sensul firi?oarelor electrice de care se prind printr-un troleu puternic. Logosul e creierul gigantic dincolo de care nu putem p?trunde, ca fiin?e vii. Cuvintele au propria lor via?? ?i sînt împ?r?ite fiecare, prin participare, între mai multe obiecte sau fenomene, determinînd cu stricte?e drumul ac?iunilor mentale ?i vizibile ale unui om oarecare.

2. Toate ritmurile ?i ciclurile care au tangen?? cu via?a omului – biologice sau astronomice, cosmice – toate cauzele care ?in de momentul sau etapa în care se afl? individul în raport cu un anumit ciclu/durat? a transform?rii în timp a materiei organice sau anorganice, în cadru biologic sau nu. Aceast? categorie de cauze re?ine individul în forma impus? de materie, oricît ar vrea el s? evadeze prin luarea unor decizii în plan intelectual sau prin autocontrol. Dac? nu am avea trup ?i dac? gîndirea nu ar avea limit?ri impuse de func?ionarea lui, atunci aceste cauze tot ar exista, ?inînd de diferitele cicluri ale restului lumii materiale, care circumscriu o anumit? gîndire.

3. Cauze legate de activitatea omului – fizic?-concret? sau intelectual?. M? îndoiesc c? aceste cauze pot fi trecute la acela?i nivel de generalizare cu celelalte dou? categorii de mai sus. În general ele sunt invocate de subiectul ac?iunii. Oamenii se simt determina?i de trecut sau de viitor ca scop, anume trecutul ?i viitorul percepute sau configurate de ei în?i?i sau de alte fiin?e gînditoare asemenea lor. Dar aceast? categorie e de fapt o rela?ie între prima ?i a doua, este de fapt o iluzie a posteriori prin care primul tip de cauze se leag? de al doilea, fiindc? sistemul nervos al omului posed? proprietatea conectivit??ii.

Prin ra?iunea sa, omul este o rela?ie dintre dou? cauzalit??i diferite, veriga concret? de leg?tur? din punct de vedere semantic, un tip aparte de liant între spirit ?i materie. Este greu s? ne imagin?m o lume f?r? oameni ?i f?r? percep?ia lor asupra realit??ii. În general, avem tendin?a s? privim logosul ca fiind doar omenesc ?i astfel omul ca fiind mortarul necesar pentru ca întreaga alc?tuire a lumii s? nu fie ?ubred?. Omul, creatur? inteligent?, nu poate fi decît intermediar.

Cristina-Monica Moldoveanu (cristina-monica) | Scriitori Români

motto: nervus rerum gerendarum - mi-?i-i, ni-vi-li, etc.

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro